Decizia nr. 709/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă la 20 februarie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Zalău, Municipiul Zalău prin Primar, Consiliul Local Zalău, a solicitat instanței, în principal, anularea Hotărârii Consiliului Local Zalău nr. 188/29.06.2017 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal "Extindere Cimitir Municipal Zalău" și modificarea Planului Urbanistic Zonal, în sensul revenirii la încadrarea urbanistică anterioară și anume, LFCm3 - zonă de locuințe unifamiliale/semicolective existente și propuse, cu regim mic de înălțime, reglementată prin PUG aprobat prin HCL nr. 117/17.05.2010, cu privire la cele trei parcele de teren aflate în proprietatea reclamantului, identificate cu nr. cad. x înscris în CF x Zalău în suprafață de 900 mp, nr. cad. x înscris în CF x Zalău în suprafață de 694 mp și nr. cad. x înscris în CF x Zalău în suprafață de 255 mp; anularea certificatului de urbanism nr. x/11.07.2017 și obligarea pârâților de a emite un nou certificat de urbanism, conform reglementărilor în vigoare la data formulării cererii de emitere a certificatului de urbanism, respectiv conform Planului Urbanistic General aprobat prin HCL nr. 117/17.05.2010, în vederea obținerii autorizației de construire; în subsidiar, obligarea Municipiului Zalău la plata de despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare exproprierii de fapt a terenului proprietatea reclamantului în suprafață totală de 1849 mp, situat în municipiul Zalău, jud. Sălaj, expropriere de fapt ce a fost făcută fără o justă și prealabilă despăgubire, urmare a emiterii de către pârâtul Consiliul Local Zalău a HCL nr. 188/29.06.2017 prin care a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal "Extindere Cimitir Municipal Zalău", sumă actualizată cu rata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, până la plata efectivă, precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 8, art. 11 din Legea nr. 554/2004, art. 44 și art. 136 alin. (5) din Constituția României, Protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, art. 555 alin. (1), art. 559, art. 1357, art. 1381, art. 1385, art. 1386 alin. (1) și (2), art. 1531, art. 1536 din C. civ., art. 6 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1549/2008 privind aprobarea Normelor Tehnice pentru elaborarea Registrului Local al spațiilor verzi din intravilanul localităților modificat prin Ordinul 1466/2010, art. 26 din Legea nr. 33/1994. La termenul din 18 mai 2018, reclamantul a formulat o precizare de acțiune și cerere de renunțare la judecată cu privire la capetele nr. 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, învestind instanța cu petitele de constatare a exproprierii de fapt a terenului intravilan în suprafață de 1849 mp, aflat în proprietatea reclamantului, situat în Zalău, jud. Sălaj; de obligare a Municipiului Zalău să preia în proprietatea sa terenul reclamantului, identificat mai sus; de obligare a Municipiului Zalău la plata de despăgubiri ca urmare exproprierii de fapt a terenului proprietatea reclamantului, expropriere de fapt ce a fost făcută fără o justă și prealabilă despăgubire, urmare a emiterii de către Consiliul Local Zalău a HCL nr. 188/29.06.2017 prin care a fost aprobat Planul Urbanistic Zonal " Extindere Cimitir Municipal Zalău", valoarea totală a despăgubirilor urmând a fi stabilită printr-un raport de expertiză, sumă actualizată cu rata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, până la plata efectivă. La termenul din 18 mai 2018, instanța a disjuns petitele formulate prin precizarea de acțiune și a rămas în pronunțare asupra cererii de renunțare la judecată.

Hotărârile pronunțate în primă instanță: Prin sentința nr. 848 din 18 mai 2018, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a luat act de renunțarea la judecată a cererii formulate de către reclamantul A. împotriva pârâților Primarul Municipiului Zalău, Municipiul Zalău și Consiliul Local al Municipiului Zalău, prin care a solicitat instanței de judecată să dispună anularea Hotărârii Consiliului Local Zalău nr. 188/29.06.2017, în sensul revenirii la încadrarea urbanistică anterioară, și anularea certificatului de urbanism nr. x/11.07.2017 și obligarea pârâților de a emite un nou certificat de urbanism, conform reglementărilor în vigoare la data formulării cererii de emitere a certificatului de urbanism, respectiv conform Planului Urbanistic General aprobat prin HCL nr. 117/17.05.2010, în vederea obținerii autorizației de construire. Prin încheierea de la 18 mai 2018, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a completului specializat de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului Sălaj și a fost declinată competența de soluționarea a cererii în favoarea completului specializat de drept civil al aceleiași instanțe. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Sălaj, secția civilă sub același număr de dosar. Consiliul Local al Municipiului Zalău, Municipiul Zalău și Primarul Municipiului Zalău au depus completare la întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, față de pârâtul de rândul I (Primarul Municipiului Zalău) și față de pârâtul de rândul III (Consiliul Local al Municipiului Zalău) ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată și precizată, ca neîntemeiată. La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2018, instanța a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate prin completarea la întâmpinare. Reclamantul a depus o precizare a capătului 3 de cerere din cererea de chemare în judecată, arătând că suma solicitată este de 57320 euro, echivalent în RON la cursul BNR de la data plății, sumă ce va fi actualizată cu rata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii până la plata efectivă. Prin sentința civilă nr. 783 din 30 septembrie 2019, Tribunalul Sălaj, secția civilă, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Zalău, Municipiul Zalău prin Primar și Primarul Municipiului Zalău. A obligat pârâtul Municipiul Zalău prin Primar la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 175673,49 RON, cu titlu de despăgubiri ca urmare a exproprierii de fapt a terenului proprietatea reclamantului, în suprafață totală de 1849 mp, situat în Municipiul Zalău, jud. Sălaj, sumă actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la plata efectivă. A respins în rest cererea reclamantului, ca neîntemeiată. A obligat pârâtul Municipiul Zalău prin Primar la plata în favoarea reclamantului A. a sumei de 4150 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 2550 RON reprezintă onorariu expert, iar suma de 1600 RON reprezintă partea din onorariul avocațial corespunzătoare pretențiilor admise.

Hotărârea pronunțată în apel: Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, atât reclamantul A., cât și pârâții Consiliul Local al Municipiului Zalău Municipiul Zalău prin primar și Primarul Municipiului Zalău. Prin decizia civilă nr. 31/A/2020 A din 19 februarie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile formulate de reclamantul A. și de pârâții Municipiul Zalău, Consiliul local al municipiului Zalău și Primarul municipiului Zalău împotriva sentinței civile nr. 783 din 30 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Sălaj.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, au declarat recurs pârâții Municipiul Zalău, Consiliul local al municipiului Zalău și Primarul municipiului Zalău. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19 iunie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel care a pronunțat hotărârea și pe cale de consecință admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat și precizat, pentru următoarele motive: Recurenții-pârâți critică decizia recurată apreciind că aceasta se bazează pe motive contradictorii, iar pronunțarea hotărârii a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material privind alineatul al doilea al art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Zalău și Primarului Municipiului Zalău, recurenții arată că în mod eronat instanța de apel a reținut, în considerentele deciziei civile, faptul că nu au atacat cu apel și încheierea civilă interlocutorie din data de 06.09.2018, prin care prima instanță a soluționat această excepție. Dimpotrivă, la pagina 3 punctul "I" din cererea de apel, a indicat în mod expres faptul că prima instanță nu a motivat în niciun fel, în considerentele încheierii civile interlocutorii din data de 06.09.2018, soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Zalău și Primarului Municipiului Zalău, încălcându-se prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. Apreciază recurenții că, în acest context, instanța de apel în mod greșit a reținut aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., lăsând neanalizate motivele ce vizau soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Zalău și Primarului Municipiului Zalău. În ceea privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., consideră recurenții că decizia civilă atacată cuprinde motive contradictorii. Astfel, în considerentele hotărârii pronunțate, instanța de apel "demontează" punctual fiecare motiv principal pe care s-a întemeiat hotărârea primei instanțe, reținând în esență faptul că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și nici nu poate fi vorba despre existența unei exproprieri de fapt, întrucât terenul reclamantului-intimat nu este ocupat în fapt de un obiectiv de interes public și cu toate acestea, în final menține în întregime sentința civilă nr. 783 din 30.09.2019, pronunțată de Tribunalul Sălaj, sentință civilă care se bazează tocmai pe considerentele "înlăturate" de către instanța de apel prin decizia civilă pronunțată. Prin sentința civilă anterior menționată prima instanță a dispus obligarea pârâtului-recurent Municipiul Zalău prin Primar la plata în favoarea reclamantului-intimat A. a sumei de 175.673,49 cu titlu de despăgubiri ca urmare a exproprierii de fapt a terenului în suprafață de 1849 mp, proprietatea reclamantului-intimat. Totodată, prima instanță a mai reținut faptul că în speță sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 1357 din C. civ. pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâtului-recurent Municipiul Zalău. Având în vedere toate acestea, recurenții consideră că decizia instanței de apel se bazează pe motive contradictorii, din moment ce s-a menținut în întregime dispozitivul sentinței civile pronunțate de prima instanță, deși sunt înlăturate ca nefiind corecte considerentele care au stat la baza acestei sentințe; instanța de apel a stabilit că în cauză, nu poate fi vorba despre existența unei exproprieri de fapt, dar în același timp a menținut sentința civilă în a cărei dispozitiv se menționează că "plata în favoarea reclamantului a sumei de 175.675,49 RON se datorează cu titlu de despăgubiri ca urmare a exproprierii de fapt a terenului proprietatea reclamantului". Consideră recurenții că instanța de apel trebuia să dispună schimbarea în tot sau în parte a hotărârii primei instanțe astfel încât dispozitivul hotărârii judecătorești să fie în acord cu "noile considerente" pe care instanța de apel înțelege să-și întemeieze hotărârea. În ceea privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră recurenții că instanța de apel a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv alineatul al doilea al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.E.D.O., potrivit căruia: "Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor ". Apreciază că, în baza acestui temei, statele dispun de o mare marjă de apreciere în alegerea modalităților concrete de realizare a interesului public cu respectarea a trei condiții cumulative și anume: ingerința să fie prevăzută de lege, să urmărească realizarea unui scop legitim și autoritățile Statului să asigure un just echilibru între scopul urmărit și mijloacele lui de realizare. În prezenta cauză, consideră că pentru stabilirea interdicției de construire în zona de protecție a cimitirului uman au fost îndeplinite toate cele trei condiții consacrate în jurisprudența C.E.D.O cu privire la aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Astfel, după cum în mod judicios a reținut și instanța de apel, ingerința pe care o invocă reclamantul-intimat este prevăzută de lege, respectiv art. 7 alin. (5) din Legea nr. 102/2014 și a urmărit realizarea unui scop legitim, respectiv protejarea sănătății publice prin interdicția edificării de construcții în vecinătatea cimitirului uman, însă, contrar celor reținute de instanța de apel, se consideră de către recurenți că prin adoptarea HCL nr. 188/2017 prin care s-a aprobat PUZ-ul privind extinderea cimitirului municipal Zalău și s-a stabilit interdicția de construire în zona de protecție a cimitirului nu s-a rupt justul echilibru între scopul urmărit și mijloacele lui de realizare, echilibru consacrat în jurisprudența C.E.D.O. În acest sens se arată faptul că reclamantul-intimat, nu a fost lipsit de dreptul său de proprietate, acesta putând exercita în continuare plenaritatea atributelor dreptului său de proprietate, respectiv posesia, folosința și dispoziția materială și juridică. Este adevărat că folosința bunului a fost limitată, dar acest lucru a fost impus de necesitatea respectării normelor legale privind sănătatea publică. Totodată, se arată că instanța de apel a ignorat cu desăvârșire aspectele sesizate cu privire la iminența aprobării noului Plan Urbanistic General 2020 al Municipiului Zalău prin care s-a revenit asupra reglementărilor urbanistice din zona unde este situat terenul reclamantului-intimat în sensul modificării funcțiunii zonei din SV2-spații verzi publice, agrement în L2a - subzona locuințe individuale D+P+M/P-H. Astfel, susțin recurenții, terenul reclamantului-intimat va redeveni, în viitorul apropiat, construibil (probabil sub condiția obținerii unor avize din partea organelor competente în ceea ce privește sănătatea publică), iar în acest context, plata unor despăgubiri echivalând cu deprecierea valorii terenului, fără a opera și transferul dreptului de proprietate asupra acestuia va duce la îmbogățirea fără justă cauză a proprietarului terenului care primește cu titlu de despăgubiri o sumă echivalând cu deprecierea valorii terenului ca urmare a interdicției de construire rămânând și proprietar de jure și de facto asupra imobilului. Pe viitor, dat fiind faptul că noua documentație de urbanism ce se va aproba (PUG 2020) va permite edificarea de locuințe, terenul reclamantului-intimat va "recăpăta" întreaga sa valoare de piață, acesta rămânând deci și cu suma primită pentru "deprecierea la un moment dat a valorii imobilului" și cu proprietatea asupra acestuia la întreaga sa valoare de piață, ceea ce apare ca fiind injust și inechitabil. Nu în ultimul rând se mai arată că cele reținute de către instanța de apel cu privire la faptul că "este puțin probabil ca această interdicție de construire să fie în viitor înlăturată" sau că "există puține șanse ca o astfel de modificare să aibă loc, zona de protecție a cimitirului trebuind menținută atâta timp cât acesta există" sunt contrazise chiar de către extrasul din proiectul propus pentru noul PUG 2020 al Municipiului Zalău, extras anexat răspunsului la întâmpinare, cu ocazia judecării cauzei în apel. Acest proiect al PUG-ului 2020 al Municipiului Zalău a trecut de etapa consultării publicului fiind în forma sa finală supusă avizării. După obținerea tuturor avizelor necesare, proiectul de PUG va fi supus aprobării Consiliului Local al Municipiului Zalău, motiv pentru care, apreciază recurenții, susținerile instanței de apel cum că "este puțin probabil ca această interdicție de construire să fie în viitor înlăturată" apar ca fiind total neîntemeiate. În concluzie recurenții-pârâți au apreciat că decizia civilă atacată se bazează pe motive contradictorii, iar instanța de apel a pronunțat decizia civilă cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material privind alineatul al doilea al art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O, astfel încât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. 5. Apărările formulate în cauză: Prin întâmpinarea formulată, intimatul A. a solicitat anularea recursului, ca netimbrat, precum și respingerea acestuia, ca nefondat. Recurenții au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. 6. Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 18 februarie 2021 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâții Municipiul Zalău, prin primar, Primarul Municipiului Zalău și Consiliul Local al Municipiului Zalău împotriva deciziei nr. 31 din 19 februarie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă și a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Sub un prim aspect se susține că instanța de apel a reținut, în mod greșit, aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 466 alin. (4) C. proc. civ., constatând că recurenții nu au atacat și încheierea interlocutorie din 6 septembrie 2019 prin care instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul local al municipiului Zalău și Primarul municipiului Zalău, deși, prin cererea de apel, s-a indicat în mod expres că prima instanță nu a motivat, în considerentele încheierii anterior menționate, soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a celor doi pârâți, soluția fiind nemotivată sub aspectul respingerii acestor critici, fiind încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Criticile, ce pot fi încadrate în cazul reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. întrucât vizează încălcarea dispozițiilor de procedură, respectiv a art. 466 alin. (4) C. proc. civ., sunt fondate. Astfel, Curtea de apel a constatat că excepția în discuție a fost soluționată în sensul respingerii prin încheierea interlocutorie din data de 06.09.2018, dar a apreciat că această încheiere nu a fost atacată cu apel de către pârâți, conform art. 466 alin. (4) C. proc. civ., astfel încât a constatat că soluția pronunțată s-a definitivat, criticile apelanților sub aspectul soluției pronunțate fiind inadmisibile. Potrivit art. 466 alin. (4) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel. Analizând cererea de apel se constată de Înalta Curte de Casație și Justiție că pârâții au arătat, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Zalău și Primarului Municipiului Zalău, că instanța de fond nu a motivat în niciun fel soluția de respingere a acestei excepții, nici în considerentele încheierii civile interlocutorii din data de 06.09.2018, nici în considerentele sentinței civile atacate, considerând că astfel au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Rezultă în mod clar din studierea cererii de apel că pârâții au criticat inclusiv încheierea interlocutorie din data de 06.09.2018, apreciind că este nemotivată. Faptul că nu au indicat în mod formal, în petitul cererii de apel că se declară apel atât împotriva sentinței instanței de fond cât și împotriva încheierii interlocutorii nu poate fi sancționat cu neanalizarea cererii de apel din perspectiva criticilor ce au vizat inclusiv încheierea prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Zalău și a Primarului Municipiului Zalău, întrucât voința de a ataca și această încheiere rezultă în mod expres din conținutul cererii prin care s-a declarat calea de atac, fiind indicată atât încheierea atacată cât și criticile aduse acesteia. În susținerea cererii de apel, pârâții au arătat, în esență, că instanța de fond nu a motivat în niciun fel soluția de respingere a acestei excepții, aceasta fiind greșită întrucât, urmare a renunțării reclamantului-intimat la capetele de cerere nr. x și 2 din acțiunea civilă inițial formulată, Primarul Municipiului Zalău (pârât de rândul I) și Consiliul Local al Municipiului Zalău (pârât de rândul III) nu mai justifică a avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Față de petitele rămase a fi judecate păstrează calitatea procesuală pasivă doar pârâtul de rândul II Municipiul Zalău. Pârâtul de rândul I, Primarul Municipiului Zalău, a justificat, în temeiul art. 63 alin. (5) lit. g) din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la data introducerii acțiunii civile) și art. 6 alin. (2) și alin. (3) din Legea nr. 50/1991, calitatea procesuală pasivă doar față de capătul de cerere nr. x din acțiunea civilă inițială și anume anularea Certificatului de urbanism nr. x/11.07.2017 și emiterea unui nou certificat de urbanism. Pârâtul de rândul III, Consiliul Local al Municipiului Zalău a justificat, în temeiul art. 36 alin. (5) lit. c) și art. 115 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la data introducerii acțiunii civile) calitatea procesuală pasivă doar față de capătul de cerere nr. x din acțiunea civilă inițială și anume anularea HCL nr. 188/29.06.2017 privind aprobarea Planului urbanistic zonal "Extindere cimitir Municipal Zalău". Aceste motive de apel nu au fost analizate de către Curte, apreciindu-se, în mod greșit, cu încălcarea normelor de procedură, respectiv art. 466 alin. (4) C. proc. civ., că sunt inadmisibile, producând în acest mod o vătămare a drepturilor pârâților, care nu poate fi îndreptată direct în calea de atac a recursului, cale de atac extraordinară, ce limitează soluțiile ce pot fi pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, conform art. 497 C. proc. civ. O altă critică a vizat incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., recurenții apreciind că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii întrucât menține în întregime dispozitivul sentinței civile atacate, deși sunt înlăturate ca nefiind corecte considerentele care au stat la baza pronunțării acestei sentințe. Astfel, Curtea de Apel a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, temei invocat prin cererea de chemare în judecată de către reclamant, întrucât prin adoptarea HCL nr. 188/2017 privind aprobarea Planului urbanistic zonal "Extindere Cimitir Municipal Zalău", autoritatea publică locală nu a săvârșit o faptă ilicită ci, dimpotrivă, acest act administrativ normativ a fost emis în exercitarea prerogativelor recunoscute de lege, extinderea cimitirului reprezentând o investiție de interes public, absolut necesară comunității locale, iar instituirea zonei de protecție a cimitirului, prin același PUZ, nu s-a realizat cu încălcarea vreunei norme legale, dimpotrivă delimitarea acestei zone a fost impusă autorității publice locale prin art. 7 alin. (5) din Legea nr. 102/2014, din considerente de sănătate publică. De asemenea, au fost înlăturate criticile apelantului reclamant cu privire la acordarea de despăgubiri care să reflecte prețul de piață al terenului la data adoptării HCL nr. 188/2017 și s-a arătat că, deși reclamantul a invocat ca temei de drept al acțiunii și dispozițiile Legii nr. 33/1994, acordarea de despăgubiri în baza acestui act normativ nu este posibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 din lege, în cauză neexistând o expropriere formală a reclamantului, neputând a fi obligată autoritatea publică locală să dobândească în proprietate un bun pentru care nu a fost declarată utilitatea publică în condițiile legii. În ceea ce privește solicitarea de constatare a existenței unui exproprieri de fapt Curtea a apreciat că în mod întemeiat a fost respinsă de prima instanță, cererea fiind formulată cu încălcarea dispozițiilor art. 35 din C. proc. civ., urmărindu-se constatarea existenței unei stări de fapt. Totodată, s-a arătat că, exproprierea în fapt, neavând o reglementare legală, este asimilată unei ocupări de facto a unui teren proprietate privată de către o autoritate publică prin edificarea de obiective de interes public, ocuparea în fapt a terenului de către o autoritate publică fiind esențială pentru existența acestei "forme" de expropriere, dar această instituție creată de jurisprudența națională și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu este incidentă în circumstanțele particulare ale prezentei cauze, întrucât terenul reclamantului nu este ocupat în fapt de un obiectiv de interes public. Cu toate acestea, prin respingerea apelurilor declarate în cauză, Curtea a menținut sentința apelată care statuează în sensul obligării pârâților la plata către reclamant a sumei de 175.673,49 RON, cu titlu de despăgubiri ca urmare a exproprierii de fapt a terenului proprietatea reclamantului. Această sumă a fost stabilită de instanța de fond ca urmare a respingerii capătului de cerere privind obligarea Municipiului Zalău de preluare a terenului, stabilindu-se că, acesta rămânând în proprietatea reclamantului, el este îndreptățit să primească cu titlu de despăgubiri doar diferența dintre valoarea terenului în ipoteza în care nu s-ar fi extins cimitirul și valoarea terenului în ipoteza extinderii cimitirului conform PUZ-ului pentru extinderea cimitirului Municipal Zalău, respectiv echivalentul în RON a sumei de 36.981 Euro (57.320 Euro -20.339 Euro) la data pronunțării hotărârii. În acord cu tribunalul, Curtea a apreciat că, deși nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în circumstanțele particulare ale prezentei spețe, a existat în cazul reclamantului o încălcare a art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O., prin limitarea din punct de vedere urbanistic a reclamantului în exercitarea dreptului său de folosință asupra terenului, drept care, în mod rezonabil, presupunea și realizarea de construcții, care justifică acordarea de despăgubiri în limitele fixate de tribunal, respectiv pentru scăderea valorii terenului, determinată de reglementarea interdicției de construire ca urmare a adoptării HCL nr. 188/2017. Schimbând considerentele pentru care această sumă a fost acordată reclamantului, în sensul că deși nu a existat o expropriere în fapt, reclamantul a suferit o ingerință nejustificată în exercitarea dreptului său de folosință a terenului litigios, astfel încât trebuie despăgubit în limita scăderii valorii terenului, determinată de reglementarea interdicției de construire, instanța de apel nu a observat că acest capăt de cerere, astfel cum a fost încuviințat de prima instanță, a vizat obligarea Municipiului Zalău la plata de despăgubiri ca urmare a exproprierii de fapt a terenului. Or, chiar dacă ar fi apreciat că soluția de obligare a pârâților la despăgubiri se impunea din perspectiva răspunderii instituită de ingerința art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, instanța de apel era ținută a modifica dispozitivul hotărârii în ceea ce privește acordarea unor despăgubiri pentru exproprierea în fapt, o atare mențiune putând produce confuzie cu privire la regimul juridic al terenului și implicit, nelămuriri cu ocazia punerii în executare a hotărârii. Ca atare, se impune ca dispozitivul hotărârii ce urmează a fi pus în executare să fie corelat cu considerentele deciziei pronunțate în apel, motiv pentru care va fi admisă critica pârâților și din perspectiva incidenței art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Fața de constatarea incidenței cazurilor de casare reglementate de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ., care vizează omisiunea instanței de apel de a răspunde tuturor chestiunilor litigioase deduse judecății și o motivare contradictorie cu privire la calificarea corectă a cauzei, respectiv cu pronunțarea unei soluții în limitele investirii, Înalta Curte nu va mai analiza criticile formulate în baza art. 488 pct. 8 C. proc. civ. ce vizează corecta aplicare a normelor de drept substanțial, subsidiare stabilirii corecte a cadrului procesual și a limitelor învestirii, astfel că instanța de rejudecare va avea în vedere si susținerile recurenților formulate în cadrul acestui motiv de recurs. Ca atare, concluzionând asupra cererii de recurs, se constată că nu s-a analizat critica referitoare la soluția privind excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local al Municipiului Zalău, Primarul Municipiului Zalău pentru a se stabili cine este partea care poate fi obligată la plata unor despăgubiri, iar în condițiile în care a fost înlăturată soluția instanței de fond privind constatarea intervenirii unei exproprieri în fapt, dispozitivul sentinței nu a fost corelat cu concluzia că ar trebui acordate despăgubiri pentru ingerința cauzată de limitarea din punct de vedere urbanistic a reclamantului în exercitarea dreptului său de folosință asupra terenului, ci a fost menținută soluția de acordare a unor despăgubiri ca urmare a unei exproprieri în fapt. În acest context se impune stabilirea corectă a cadrului procesual și a limitelor învestirii instanței, printr-o motivare coerentă care să susțină soluția pronunțată și care să răspundă criticilor formulate în calea devolutivă de atac. Aceste verificări privind stabilirea corectă a cadrului procesual și natura despăgubirilor ce urmează a fi acordate sunt incompatibile cu procedura de soluționare a cauzei în fața prezentei instanțe și nu pot fi efectuate în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, doar a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În atare condiții, având în vedere că, instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor procedurale anterior menționate, a pronunțat o hotârâre fără verificarea și stabilirea corectă a cadrului procesual cu care a fost învestită, Înalta Curte de Casație și Justiție, făcând aplicarea art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâți și, după casarea hotârârii atacate, va trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel, respectiv Curții de Apel Cluj. PENTRU ACESTE MOTIVE,