ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1751/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 624 din 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1450 din 9 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 2.200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B..

Împotriva deciziei nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat cerere de revizuire A., prin care a susținut că hotărârea pronunțată în cauză este nelegală, cale de atac ce a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În cadrul căii de atac, revizuentul A. a ridicat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 497 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la art. 20, art. 21 și art. 44 alin. (2) din Constituția României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate s-a susținut, în esență, că hotărârile pronunțate de completul de filtru, chiar nelegale, nu pot fi cenzurate de completele de 5 judecători existente în cadrul instanței supreme, completul de filtru funcționând, în condițiile art. 493 C. proc. civ., ca o supra instanță.

S-a arătat că modalitatea de reglementare a prevederilor criticate este contrară art. 8, art. 17 și art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a dispus comunicarea cererii de revizuire și a stabilit termen de judecată, cu citarea părților, în ședința publică din 23 septembrie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 497 alin. (5) C. proc. civ. prin raportare la art. 20, art. 21 și art. 44 alin. (2) din Constituția României, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente:

Conform art. 29 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prin aceste dispoziții legale se atribuie instanței în fața căreia a fost ridicată o excepție de neconstituționalitate o competență specială, limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate stabilite în alin. (1), (2) și (3) ale art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicată.

Prin urmare, formularea excepției de neconstituționalitate obligă instanța în fața căreia aceasta este ridicată să verifice îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege și, în cazul în care constată îndeplinirea acestora, să sesizeze, printr-o încheiere motivată, Curtea Constituțională cu soluționarea excepției.

Cum condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite cumulativ, dacă una din condiții nu este îndeplinită, instanța va respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale.

În cauză, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția referitoare la existența unei legături între dispoziția legală pretins neconstituțională și soluționarea cauzei nu este îndeplinită.

Petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "care nu este supusă niciunei căi de atac" din cuprinsul art. 497 alin. (5) C. proc. civ. în fața instanței învestite cu soluționarea cererii de revizuire a deciziei nr. 624 din 25 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, decizie prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1450 din 9 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Astfel, se impune a fi luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma soluției pronunțate și a dispozițiilor legale în temeiul cărora această soluție a fost pronunțată

În prezenta cauză, textul pretins neconstituțional nu are legătură directă cu obiectul concret al cauzei deduse judecății ori cu stadiul procesual al litigiului - revizuire declarată împotriva unei decizii pronunțate în contestație în anulare.

Astfel, și dacă s-ar admite excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate în sensul urmărit de parte, acest aspect nu ar avea relevanță directă în soluționarea cererii de revizuire, iar prefigurarea unei soluții vizând neconstituționalitatea nu creează premisele aplicării directe a acelei norme în vederea soluționării căii extraordinare de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, urmează a respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 497 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la sintagma "care nu este supusă niciunei căi de atac".

Analizând cererea de revizuire în raport de chestiunea admisibilității, invocată din oficiu la acest termen de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

În speță, prin decizia nr. 624 din 25 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020 s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1450 din 9 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. A fost obligat contestatorul la plata sumei de 2.200 RON, cheltuieli de judecată către intimata Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 B..

Prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. dispun că: "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac."

Rezultă că legiuitorul a optat ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ordinară sau extraordinară, ceea ce duce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi susceptibile de a fi atacate cu revizuire sau contestație în anulare.

Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. arată că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar art. 508 alin. (4) C. proc. civ. prevede că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Prin urmare, se constată că decizia nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu este supusă căii de atac a revizuirii.

În aplicarea prevederilor legale evocate anterior, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei civile nr. 624 din 25 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de revizuentul A..

Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Fără cale de atac cu privire la soluția dată cererii de revizuire.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2021.