ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1743/2021

Obiectul cauzei Prin decizia civilă nr. 1.525 din data de 27.10.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2012, au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții - reclamanți A. și B. S.R.L., de apelanții - pârâți C. și D. și apelul formulat de apelanții - intervenienți E. și F.. Împotriva deciziei civile nr. 1.525 din data de 27.10.2020, au formulat recurs pârâții C. și D., solicitând și suspendarea executării acesteia până la soluționarea recursului - cea din urmă cerere nefiind motivată în fapt sau în drept.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Constanța Prin încheierea din 10 mai 2021, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2012, formulată de recurenții - pârâți C. și D., în contradictoriu cu intimații - reclamanți A. și S.C. B. S.R.L., și intimații - intervenienți E. și F..

Recursul declarat în cauză Împotriva încheierii din 10 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, au declarat recurs pârâții C. și D.. Recurenții au solicitat admiterea căii de atac cu consecința admiterii cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2012 până la soluționarea recursului principal declarat împotriva acestei hotărâri. Sub un prim aspect, recurenții au arătat că prin sentința civilă nr. 4505 din 14 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Constanța au fost obligați să readucă construcțiile reclamanților și intervenienților la starea anterioară lucrărilor de construire realizate asupra imobilului proprietatea acestora, prin efectuarea lucrărilor de consolidare necesare potrivit raportului de expertiză, iar în caz de refuz, reclamanții și intervenienții au fost împuterniciți să efectueze lucrările de readucere la starea inițială pe cheltuiala pârâților. Hotărârea primei instanțe a rămas definitivă prin respingerea apelurilor formulate în cauză, pârâții declarând recurs. Susțin că suspendarea executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2012 este justificată deoarece au fost obligați la executarea unor lucrări de anvergură pe care le consideră lipsite de temei în primul rând din cauza producerii avariilor din alte motive decât intervenția asupra construcției proprietatea pârâților și, în al doilea rând, din cauza ignorării vechimii clădirilor reclamanților și intervenienților la momentul acestei intervenții. Susțin că de momentul la care hotărârea definitivă devine executorie depinde și posibilitatea reclamanților și a intervenienților să aprecieze eventualul refuz de conformare al pârâților în raport cu obligația impusă. Sub al doilea aspect, recurenții critică soluția pronunțată de curtea de apel prin care s-a reținut că nu poate fi dispusă suspendarea executării deciziei recurate întrucât aceasta nu conține vreo dispoziție susceptibilă de executare silită, singura dispoziție a instanței de apel fiind cea de respingere, ca nefondate, a tuturor apelurilor formulate în cauză, sentința primei instanțe conținând obligații susceptibile de executare silită, însă această hotărâre nu face obiectul recursului. Se arată că, în conformitate cu prevederile art. 300 alin. (2) C. proc. civ., obiectul cererii de suspendare nu îl poate constitui decât executarea unei hotărâri recurate pronunțate în apel, indiferent dacă apelul a fost respins și decizia nu conține dispoziții susceptibile de executare silită. În drept, a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți G., H., I. și J. nu au depus întâmpinare,

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente: Astfel cum rezultă cu claritate din considerentele deciziei atacate, respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării deciziei civile nr. 1525 din data de 27.10.2020, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2012, formulată de pârâți, a avut ca principal temei împrejurarea că în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice privitoare la necesitatea preîntâmpinării producerii în patrimoniul acestora a unei pagube iminente și care ar fi greu de reparat pe calea unei eventuale întoarceri a executării silite. Această statuare a curții de apel a avut în vedere cerințele prevăzute de dispozițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ. incidente în speță, precum și împrejurarea că pârâților le revenea obligația dovedirii existenței acestor motive temeinice pentru luarea măsurii suspendării executării deciziei pronunțate de instanța de apel, motive care nu au fost indicate în cererea de suspendare formulată. Astfel cum a arătat instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a executării, pârâții au invocat critici de nelegalitate relativ la decizia recurată, care țin de fondul recursului declarat în cauză, neputându-se constitui în motive temeinice de natură să conducă la admiterea cererii formulate în maniera solicitată de pârâți. Pe cale de consecință, soluția curții de apel, în planul interpretării și aplicării dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cererii de suspendare a executării, prevăzute de art. 300 alin. (2) C. proc. civ., este una pe deplin legală, ea constituindu-se într-o aplicare justă a legii la starea de fapt reținută în cauză. De altfel, prin motivele de recurs pârâții nu aduc argumente de nelegalitate a hotărârii recurate cu privire la acest aspect, ci se rezumă să explice, pentru prima dată în calea de atac, caracterul justificat al luării măsurii suspendării deciziei nr. 1525 din data de 27.10.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța. Prin urmare, acest motiv de recurs este nefondat, neputându-se reține că instanța de apel ar fi săvârșit o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 300 alin. (2) C. proc. civ. Critica referitoare la considerentul subsidiar reținut de curtea de apel în sprijinul soluției de respingere a cererii de suspendare referitor la faptul că măsura nu poate fi dispusă întrucât decizia nu conține vreo dispoziție susceptibilă de executare silită, deși întemeiată, nu poate conduce la admiterea prezentei căi de atac deoarece în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice, conform art. 300 alin. (2) C. proc. civ. Prin urmare, cu toate că în cauză aparențele nu erau în sensul că era necesar ca decizia pronunțată în apel să conțină dispoziții susceptibile de executare silită, acest motiv de recurs nu se impune a mai fi analizat în contextul soluționării corecte a cererii de suspendare, prin prisma considerentului referitor la neinvocarea unor motive temeinice, în condițiile art. 300 alin. (2) C. proc. civ. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul pârâților, întrucât în cauză nu se verifică motivul de casare invocate - art. 304 pct. 9 C. proc. civ.