ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2177/2021

Ședința publică din data de 21 octombrie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția I civilă, la 20 februarie 2020, sub nr. x/2020, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 247 din 11 septembrie 2019 pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 197 din 30 septembrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 247 din 11 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Împotriva deciziei nr. 197 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a declarat recurs contestatoarea A., la 26 noiembrie 2020.

În dezvoltarea motivelor cererii, recurenta a invocat nelegalitatea deciziei recurate, susținând că instanța trebuia să rețină că termenul până la care se poate exercita calea extraordinară de atac a contestației în anulare se prorogă până la un an, de la data rămânerii definitive a hotărârii, conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

A apreciat că o altfel de interpretare este lipsită de logică juridică, deoarece partea căreia i s-a comunicat tardiv hotărârea poate cere repunerea în termenul de formulare a contestației în anulare.

La 22 iulie 2021, intimații B. și C. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin rezoluția din 13 septembrie 2021 s-a stabilit termen de judecată la 21 octombrie 2021 pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din același cod, asupra excepției inadmisibilității recursului, invocate de intimați prin întâmpinare.

Cererea de recurs este îndreptată împotriva deciziei nr. 197 din 30 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, prin care a fost respinsă, ca tardiv declarată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 247 din 11 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2015.

Decizia nr. 247 din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat de reclamanții B. și C. împotriva deciziei nr. 2019 din 6 octombrie 2018 a Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii, iar art. 508 alin. (4) din același act normativ stipulează că hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

Din coroborarea dispozițiilor legale enunțate reiese că, fiind pronunțată în recurs, decizia nr. 247 din 11 septembrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă este definitivă. Acest caracter a fost dobândit și de decizia nr. 197 din 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în soluționarea contestației în anulare formulate împotriva deciziei date în recurs, potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ.

Urmând acest raționament, Înalta Curte constată că, fiind definitivă, decizia nr. 197 din 30 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, nu este susceptibilă de recurs.

Acest aspect rezidă și din dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că sunt supuse controlului de legalitate în recurs doar hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Însă, decizia supusă analizei în prezenta cale extraordinară de atac nu face parte din categoria celor enumerate de norma menționată, fiind o decizie definitivă, pronunțată într-o contestație în anulare promovată împotriva unei hotărâri date în recurs.

Or, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, ceea ce presupune că nu pot fi folosite alte mijloace procedurale în scopul obținerii reformării sau retractării hotărârii.

Această regulă are și valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulând că exercitarea căilor de atac, ordinare și extraordinare, trebuie făcută în consens cu dispozițiile legale.

În raport de caracterul definitiv al hotărârii atacate și de dispozițiile art. 483 alin. (1) și art. 634 alin. (1) pct. 5, coroborate cu cele ale art. 508 alin. (4) C. proc. civ., recursul exercitat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 197 din 30 septembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 197 din 30 septembrie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2021.