ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

La 22 martie 2021, pe rolul Judecătoriei Alba Iulia a fost înregistrată, sub nr. x/2021, contestația la executare formulată de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., prin care a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, anularea adreselor de înființare a popririi, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 1508/2019 și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 723 și următ. C. proc. civ.

În drept, a invocat incidența art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 și următ. din C. proc. civ. și a prevederilor O.U.G. nr. 71/2009.

Prin sentința civilă nr. 1275 din 27 mai 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Alba Iulia a reținut că intimata A. a înregistrat la Biroul Executorului Judecătoresc B. o cerere de executare silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 763/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj și încheierea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 335/2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2018.

Executorul judecătoresc a dispus deschiderea dosarului execuțional nr. x/2019, iar după încuviințarea executării silite dispuse prin încheierea nr. 1346/CC/2020, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, l-a somat pe debitorul Ministerul Justiției să achite în termen de 15 zile de la primire suma de 230.937 RON și a dispus, ulterior, înființarea popririi asupra conturilor debitorului.

Împotriva executării silite, debitorul Ministerul Justiției, cu sediul în București, a formulat contestație la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia, după declinarea competenței în favoarea acestei instanțe de către Judecătoria Cluj Napoca.

Judecătoria Alba Iulia a reținut că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare, iar conform art. 651 alin. (1) din același act normativ, instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Judecătoria a apreciat că nu pot fi reținute apărările contestatorului potrivit cărora a devenit competentă material și teritorial să judece contestațiile la executare și toate incidentele procedurale referitoare la dosarul execuțional nr. x/2020 al Biroul Executorului Judecătoresc B., urmare declarării competenței în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

În acest sens, a reținut că, în procedura necontencioasă de încuviințare a executării silite se procedează la verificarea competenței în conformitate cu art. 529 alin. (1) C. proc. civ., cauza fiind declinată de la Judecătoria Cluj Napoca în urma aplicării prevederilor art. 127 C. proc. civ., întrucât cererea de încuviințare a executării silite îi privea pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției.

Cu toate acestea, contestația la executare ce formează obiectul prezentului dosar a fost formulată numai de către debitorul Ministerul Justiției, motiv pentru care a apreciat că, în acest caz, competența urmează a se stabili prin raportare la prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanței de executare, anume a judecătoriei în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, întrucât prin reținerea competenței în cadrul procedurii distincte a încuviințării executării silite nu a operat o prorogare de competență și în ceea ce privește soluționarea contestației la executare.

Judecătoria Alba Iulia a apreciat că nu sunt aplicabile, prin analogie, prevederile art. 112 C. proc. civ., care instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți, deoarece în această cauză au calitatea de părți contestatorul Ministerul Justiției și creditoarea A., iar nu și ceilalți debitori, în raport de care au fost reținute dispozițiile art. 127 C. proc. civ.

A considerat că împrejurarea că executarea silită a fost încuviințată și împotriva debitorilor Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj poate genera consecințe sub aspectul instanței competente doar în ceea ce privește soluționarea cererii de încuviințare a executării silite, însă pentru stabilirea competenței instanței învestite cu judecata contestației la executare sunt aplicabile dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Reținând că sediul contestatorului este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Sectorului 5 București, a stabilit, în raport de prevederile Anexei nr. 1 la H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, competența de soluționare în favoarea acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 9297 din 9 noiembrie, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetentei teritoriale și a declinat competența teritorială în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că executarea silită a fost demarată la solicitarea creditoarei A. împotriva debitorilor Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 763 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1317 din 26 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2018, precum și de încheierea de lămurire a titlurilor din 28 iunie 2019 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 43 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj.

A apreciat că executării silite contestate în dosarul nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B. îi sunt aplicabile dispozițiile art. 650 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Potrivit alin. (3) al acestui articol, instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe sau organe.

Instanța a constatat că, în cadrul dosarului de executare nr. 1508/2019, executarea silită se desfășoară împotriva debitorilor Tribunalul Cluj, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, în temeiul titlurilor executorii mai sus menționate. Luând în considerare pluralitatea de debitori, executorul judecătoresc a învestit Judecătoria Cluj Napoca cu cererea de încuviințare a executării silite pentru toți debitorii, în baza art. 112 alin. (1) C. proc. civ., însă prin încheierea nr. 3280 din 7 aprilie 2020, Judecătoria Cluj Napoca a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Alba Iulia. Această din urmă instanță a încuviințat executarea silită în dosarul de executare nr. 1508/2019, împotriva debitorilor Ministerul Justiției și Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Cluj, prin încheierea nr. 1346/2020.

Aplicând dispozițiile legale anterior menționate, Judecătoria Sectorului 5 București a apreciat că aparține Judecătoriei Alba Iulia competența de soluționare a contestației la executare, care a și reținut calitatea sa de instanță de executare la momentul pronunțării încheierii de încuviințare a executării silite.

A precizat că, astfel s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 20/2021 pronunțată recurs în interesul legii nr. 20/2021.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte va reține că aparține Judecătoriei Alba Iulia competența de soluționare a contestației la executare, pentru următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. la 30 decembrie 2019, creditoarea A. a solicitat executarea silită a creanțelor stabilite prin titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 763 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1317 din 26 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2018, precum și de încheierea de lămurire a titlurilor din 28 iunie 2019 a Tribunalului Bistrița Năsăud, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 43 din 15 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj.

La 1 aprilie 2020, organul de executare a sesizat Judecătoria Cluj Napoca cu o cerere formulată conform art. 666 alin. (1) C. proc. civ., prin care a solicitat încuviințarea executării silite a debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, în baza titlurilor executorii menționate.

Prin încheierea nr. 3280 din 7 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale invocate de oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la 22 aprilie 2020, sub același număr de dosar.

Prin încheierea nr. 1346 din 29 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea de încuviințare a executării silite formulate de petentul Biroului Executorului Judecătoresc B., privindu-i pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției și a încuviințat executarea silită, în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlurilor executorii anterior menționate.

Împotriva executării silite, debitorul Ministerul Justiției a formulat prezenta contestație la executare, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației, anularea adreselor de înființare a popririi, precum și a tuturor actelor de executare subsecvente întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 1508/2019 și întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare, potrivit dispozițiilor art. 723 și următ. C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "Contestația se introduce la instanța de executare."

Prin art. 651 alin. (3) C. proc. civ. legiuitorul a atribuit instanței de executare competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a altor incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

În materia executării silite, stabilirea instanței competente, din punct de vedere teritorial, se face în raport de dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că "Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Înalta Curte constată că petentul Ministerul Justiției a sesizat Judecătoria Alba Iulia cu soluționarea contestației la executare, această instanță fiind cea care a pronunțat încheierea nr. 1346 din 29 aprilie 2020 în dosarul nr. x/2020, prin care a fost încuviințată cererea creditoarei A., în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, în baza titlurilor executorii pentru care, în dosarul de executare nr. 1508/2019, Biroul Executorului Judecătoresc B. a declanșat executarea silită.

În acest context, Înalta Curte reține că, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

Reținând decizia pronunțată în procedura de unificare a practicii judiciare inițiată de Colegiul de conducere al instanței supreme, Înalta Curte constată că Judecătoriei Alba Iulia îi revine competența de soluționare a cauzei, prin raportare la faptul că aceasta este instanța care a încuviințat executarea silită împotriva debitorului Ministerul Justiției.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. și art. 714 alin. (1) C. proc. civ. care impun introducerea oricărei contestații la instanța de executare care este, în speță, Judecătoria Alba Iulia, Înalta Curte, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a contestației la executare în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2022.