ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1185/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu creditoarea A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul execuțional nr. x/2019, solicitând instanței, ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună: suspendarea executării silite, începute de către Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea contestației; admiterea excepției prescripției dreptului intimatei - creditoare de a obține executarea silită; anularea somației și a tuturor actelor emise de Biroul executorului Judecătoresc Sortan în dosarul execuțional nr. x/2019, precum și a încheierii de încuviințare a executării silite; întoarcerea executării silite, prin restabilirea situației anterioare acesteia, potrivit dispozițiilor art. 723 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 12/2021 din 12 ianuarie 2021, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței, invocată de intimată, și a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, la data de 30 decembrie 2019, creditoarea A. a înregistrat, pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B. sub nr. x/2019, o cerere de executare silită împotriva debitorilor Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, încuviințață prin încheierea nr. 1280/CC/2020, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2020.

Împotriva executării silite astfel declanșate, debitorul Ministerul Justiției a formulat contestație la executare, pe care a înregistrat-o pe rolul Judecătoriei Alba Iulia.

Ca atare, în aplicarea prevederilor art. 714 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., și având în vedere că sediul debitorului contestator se află în București, str. x, competența de soluționare aparține instanței Judecătoriei sectorului 5, în circumscripția căreia se află sediul debitorului.

De asemenea, a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente, prin analogie, prevederile art. 112 din C. proc. civ. care instituie o competență alternativă pentru formularea acțiunii împotriva mai multor pârâți, având în vedere că în cauză, sunt părți doar contestatorul debitor și creditoarea A..

Învestită prin declinare, Judecătoria sectorului 5 București, prin sentința civilă nr. 3183 din 12 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță, din oficiu, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Alba Iulia și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului instanței competente, în vederea soluționării conflictului ivit, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut incidența în cauză a prevederilor dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 112 alin. (1) teza I și art. 116 din C. proc. civ., față de împrejurarea că executarea silită are o cauză unică, comună pentru toți debitorii, neputând fi divizată între instanțele în raza cărora își au sediul aceștia, iar instanța care a încuviințat executarea silită a titlului creditorului, ca și instanță de executare competentă teritorial în temeiul art. 127 C. proc. civ., a fost Judecătoria Alba Iulia, așa cum reiese din încheierea din data de 16.04.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Judecătoria Alba Iulia, care este, în opinia sa, cea competentă, din punct de vedere teritorial, să judece și contestația la executare.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de sesizare a instanței care a generat declinările reciproce de competență este o contestație la executare formulată de debitorul Ministerul Justiției împotriva actelor emise în dosarul de executare nr. 1540/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B. și a încheierii de încuviințare a executării silite .

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii cu care instanța a fost învestită, sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același cod, aspect, de astfel, reținut și de către instanțele care s-au declarat necompetente, potrivit cu care:

"Contestația se introduce la instanța de executare".

Reiese, așadar, că, potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare este de competența instanței de executare.

Teza întâi a alin. (1) din cuprinsul art. 651 C. proc. civ. definește noțiunea de instanță de executare în sensul în care:

"instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Prin urmare, în termenii art. 651 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În ceea ce privește competența instanței de executare, acesteia îi revin spre soluționare cererile de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și orice alte incidente privitoare la executare, astfel cum acestea sunt menționate de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ.

Se poate conchide, așadar, dintr-o interpretare logică și sistematică a dispozițiilor legale arătate că teza 1 a alin. (1) din cuprinsul art. 651 din C. proc. civ. stabilește că domiciliul sau sediul debitorului, de la data sesizării organului de executare, reprezintă criteriul de determinare a judecătoriei competente teritorial în soluționarea cererilor de încuviințare a executării silite, a contestațiilor la executare, precum și a oricăror altor incidente privitoare la executare, înțelegând prin aceasta că acest criteriu se aplică pentru fiecare categorie de cerere care revine în competența instanței de executare, fără ca stabilirea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea unei anumite judecătorii să constituie, în sine, criteriu pentru determinarea instanței competente să soluționeze și contestația la executare, ceea ce ar presupune o adaugare la lege, nepermisă.

În cazul contestației la executare, competența teritorială este una exclusivă, astfel încât, în cazul încălcării acesteia, sunt aplicabile dispozițiile procedurale care reglementează necompetența de ordine publică, potrivit 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În cauza dedusă judecății, se constată că prin cererea, înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 08 septembrie 2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu creditoarea A., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începută de Biroul Executorului Judecătoresc B., în dosarul execuțional nr. x/2019.

Având în vedere că debitorul contestator Ministerul Justiției are sediul în București, str. x, Înalta Curte reține că în aplicarea prevederilor legale arătate și a considerentelor anterior redate, instanța de executare competentă să soluționeze contestația la executare este Judecătoria Sectorului 5 București.

Împrejurarea că, prin încheierea nr. 1280/CC/2020 din 16 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Alba Iulia a admis cererea formulată de Biroul Executorilor Judecătorești B. și a dispus încuviințarea executării silite privind pe creditoarea A. și pe debitorii Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Justiției, sens în care a fost demarată procedura execuțională înregistrată pe rolul Biroului Executorilor Judecătorești B. sub nr. x/2019, nu este de natură să atragă în mod automat competența acesteia și pentru soluționarea contestației la executare, atâta timp cât sediul debitorului care a formulat contestația la executare se află în sectorul 5 al municipiului București, neexistând niciun text de lege care să statueze că instanța care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite este competentă să soluționeze toate cererile ulterioare în materie de executare silită, inclusiv contestațiile la executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.