ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1521/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 23 iunie 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenții A. și B. și a menținut măsura suspendării recursului dispusă prin încheierea din 29 octombrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu au fost îndeplinite obligațiile stabilite de instanță, respectiv nu au fost indicați moștenitorii intimatului C., în vederea introducerii în proces.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs recurenții A. și B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 20 iulie 2020.

Prin memoriul de recurs, au susținut că dosarul nr. x/2015 a fost tergiversat din anul 2014, până la 19 februarie 2016, la Judecătoria Iași, de magistratul cauzei, care împreună cu avocat D. au mai fabricat trei dosare cu aceleași date, dar cu numere diferite.

Au solicitat instanței să procedeze la efectuarea unui control judiciar al pricinii din perspectiva înscrisurilor de la dosar.

Au mai arătat recurenții că au cerut recuzarea magistraților din dosarul nr. x/2015, în temeiul prevederilor art. 41 și art. 42 pct. 13 C. proc. civ., iar instanța a dispus, din dosarul de fond, formarea a două dosare asociate, tocmai pentru a jongla cu acestea.

Din 6 martie 2019 este tergiversat și dosarul nr. x/2015, judecătorii insistând ca recurenții să indice moștenitorii intimatului defunct C..

Cu toate că prin cererile din 5 noiembrie 2019, 11 septembrie 2019 și 19 mai 2020, au solicitat aplicarea sancțiunii perimării prin reținerea dispozițiilor art. 416 alin. (1) și 420 C. proc. civ., Curtea de Apel a suspendat judecata litigiului.

În final, recurenții au pretins efectuarea unui control judiciar spre a se verifica de ce nu s-a constatat din oficiu perimarea cererii de recurs.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 26 martie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport menționându-se că recurenții au deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate, însă susținerile lor nu sunt subsumabile motivelor de recurs înscrise în art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C4, la 2 aprilie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru formularea unor puncte de vedere.

Recurenții au depus punct de vedere la raport, prin care au solicitat casarea hotărârii atacate în considerarea motivelor nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6 și 8 C. proc. civ.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

În considerarea caracterului său de cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Corelativ, art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. stabilește că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, afară de cazul în care instanța de judecată ar invoca din oficiu motive de ordine publică.

Interpretarea acestor prevederi legale impune, totodată, și concluzia că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate prin raportare directă la soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată. Prin urmare, cererea de recurs trebuie să se constituie într-o critică pertinentă a hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în acelea prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și, în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea recurată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar eficient.

Când motivele de fapt ale recursului nu satisfac aceste exigențe, referindu-se la aspecte străine de soluția dispusă prin hotărârea recurată și de considerentele care susțin în mod necesar această soluție, trebuie considerat că cerința motivării recursului nu este îndeplinită, acesta fiind lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că obiectul recursului îl reprezintă încheierea din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurenții A. și B. și s-a menținut măsura suspendării litigiului dispusă prin încheierea din 29 octombrie 2019, în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu au fost indicați moștenitorii intimatului defunct C..

Susținerile recurenților exprimate în memoriul de recurs nu se constituie în critici propriu-zise la adresa încheierii atacate, ci vizează nemulțumiri legate de modul de soluționare a pricinii, cât și a dosarului nr. x/2015, din care derivă cauza de față. Aceștia au acuzat că s-a tergiversat judecata litigiilor, iar în speță instanța nu a aplicat normele care reglementează perimarea, art. 416 și art. 420 C. proc. civ.

Atare critici, prin care nu se arată în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată și la considerentele care au fundamentat-o, sunt, de fapt, motive străine de actul contestat, care nu pot fi circumscrise unor cazuri de nelegalitate dintre cele expres prevăzute de lege. Sancțiunea care intervine în sensul prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. este cea a nulității, care operează nu doar atunci când recursul este nemotivat, ci și atunci când criticile propriu-zise nu sunt susceptibile de încadrare în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

Cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., motive de ordine publică, pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva încheierii de ședință din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2021.