ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1130/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la 4 aprilie 2016 pe rolul Tribunalului Vaslui, sub nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata de daune morale pentru: afectarea imaginii publice prin faptul că l-au dat în judecată degeaba, abuziv, prin prezentări de fapte neadevărate; pierderea în totalitate a capacității de muncă din cauza degradării stării de sănătate; suferințele fizice și psihice pe care i le-a produs; riscul maxim de deces din cauza deteriorării stării generale de sănătate; reducerea speranței de viață datorită agravării afecțiunilor medicale; dependența de medicamente pentru tot restul vieții; imposibilitatea de a se bucura de plăcerile vieții; suplimentarea nevoilor de trai; recurentul a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de spitalizare și de judecată.

Valoarea daunele morale aduse imaginii sale, cât și pentru suferințele fizice și psihice pe care i le-a produs pârâta au fost cuantificate la suma de 100.000 euro.

Prin precizarea depusă la 12 aprilie 2016, reclamantul a apreciat valoarea pretențiilor pentru daunele morale aduse reputației, onoarei și demnității ca fiind 50.000 euro, iar valoarea solicitată pentru pretențiile ca urmare a deteriorării stării sale de sănătate este de 50.000 euro.

Totodată, prin cererea înregistrată la dosarul cauzei la 18 aprilie 2016, reclamantul a arătat că renunță la pretențiile pentru daunele morale aduse sănătății în cuantum de 50.000 euro, urmând ca instanța să fie învestită doar cu cererea de daune morale aduse demnității, în cuantum de 50.000 RON.

Prin sentința civilă nr. 603 din 21 iunie 2019, Tribunalul Vaslui, secția civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamantul.

Prin decizia nr. 744 din 11 decembrie 2019, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul.

Hotărârea din apel a fost atacată pe calea recursului de către reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor întemeiate generic pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., recurentul a susținut, sub un prim aspect, că instanța de apel a înlăturat în mod nelegal din proces înscrisul depus la 21 octombrie 2019, ce conține peste 120 pagini, în care au fost prezentate criticile aduse hotărârii primei instanțe. A reproșat Curții că nu i s-a adus la cunoștință faptul că cererea sa de apel nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege din punct de vedere al lipsei evocării criticilor, acestea fiind formulate abia prin precizările la motivele de apel.

Or, prin înlăturarea examinării respectivului înscris, instanța nu a manifestat rol activ în aflarea adevărului și nu și-a asumat consecințele valorificării lui în proces, în etapa apelului.

Sub un al doilea aspect, a reclamat că nu au fost valorizate la judecarea apelului înscrisurile depuse în probațiune, aflate la dosarul de apel, documente ce însumează peste 100 pagini și care au un rol hotărâtor în dezlegarea cauzei.

În ce privește al treilea aspect, recurentul a invocat o nepronunțare asupra cererii de a trimite dosarul la organele de cercetare penală pentru continuarea cercetărilor. Mai mult, instanța de apel nu s-a autosesizat că s-au comis fapte de natură penală, iar toate aceste aspecte au fost expuse amănunțit în înscrisul depus la 21 octombrie 2019.

Înlăturarea abuzivă din proces a înscrisului din 21 octombrie 2019, cât și a probelor solicitate în cadrul acestuia a schimbat radical soluția în apel și a încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantului. În cei cinci ani de procese deschise de reprezentanții intimatei împotriva sa, i-au fost afectate grav demnitatea umană și drepturile fundamentale.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate, cu consecința admiterii acțiunii și a sesizării organelor de cercetare penală competente, întrucât reprezentanții S.C. B. S.R.L. au comis fapte de natură penală.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la 8 ianuarie 2021, la întocmirea raportului de admisibilitate în principiu a recursului, prin raport reținându-se că recurentul are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii atacate și că aceasta a fost promovată în termen.

Completul de filtru C4 a constatat că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia, în vederea formulării unor puncte de vedere.

Recurentul a depus punct de vedere, arătând că nu are obiecții cu privire la raport.

Intimata nu a formulat întâmpinare în recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, se constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Motivul de recurs prin care se critică, în esență, înlăturarea înscrisului depus la Curtea de Apel Iași, la 21 octombrie 2019, de la examinarea căii de atac a apelului, invocându-se și lipsa de rol activ a instanței, nu este întemeiat.

Se reține că ulterior depunerii motivelor de apel, la 21 octombrie 2019, reclamantul A. a trimis la dosarul cauzei precizări, prin care a formulat o serie de critici la adresa hotărârii primei instanțe .

În mod corect instanța de apel a constatat că respectivele precizări se situează în afara termenului legal de formulare a apelului, de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, raportat la data comunicării actului către apelant - 25 iulie 2019 și a aplicat astfel sancțiunea decăderii expres prevăzută de dispozițiile art. 470 alin. (3) C. proc. civ.

Practic, recurentul sugerează prin motivele de recurs că din culpa instanței, care nu i-a comunicat faptul că cererea sa de apel este informă din punct de vedere al lipsei criticilor, nu au mai putut fi supuse cenzurii în calea de atac și acele susțineri.

Curtea de apel nu avea obligația de a-l încunoștiința în legătură cu acest aspect, căci apelul, cale de atac devolutivă, provoacă o judecată în fond a litigiului, chiar și în absența motivelor, însă numai în raport de ceea ce s-a invocat la prima instanță. În acest sens se stipulează prin dispozițiile art. 476 alin. (2) C. proc. civ. că "În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.’’

Prin urmare, nu i se poate imputa o lipsă de rol activ în instrumentarea cauzei, conturată prin dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., neputând fi analizate acele critici în legătură cu care a operat sancțiunea decăderii.

Din perspectiva celor anterior reținute, în mod just nu au fost avute în vedere la soluționarea apelului nici înscrisurile atașate acelor precizări, de la dosarul de apel, menite să demonstreze, în opinia recurentului, temeinicia argumentelor.

Urmează a fi înlăturată și critica constând în nepronunțarea asupra cererii de a trimite dosarul la organele de cercetare penală pentru continuarea cercetărilor, în condițiile în care, conform verificărilor efectuate, la dosarul cauzei, nu se regăsește o atare solicitare.

Pentru considerentele înfățișate, constatând că nu sunt întrunite cerințele pentru existența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în care se pot subsuma criticile evocate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 744 din 11 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2021.