ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3074/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 03.01.2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură: - obligarea pârâtului la emiterea și eliberarea avizului favorabil necesar înscrierii în Registrul Autorității Navale Române a ambarcațiunii de tip pescuit având nr. de identificare 4331, cu putere motor de 73,53 kw ca urmare a modificării licenței inițiale de pescuit nr. CT016 din data de 26.01.2017 pentru B., putere totală a motoarelor principale de 331 kw, în sensul emiterii și eliberării unei noi licențe de pescuit pentru o ambarcațiune de tip pescuit cu putere motor de 73,53 kw; - obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din data de 06.05.2019 reclamanta societatea A. S.R.L., în temeiul art. 204 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a formulat cerere de majorare a cuantumului obiectului cererii principale, în sensul că solicită și prejudiciul reprezentând profitul nerealizat pentru perioada 2015 - 2017. Prin precizările depuse la dosar în data de 12.09.2019, reclamanta societatea A. S.R.L. a învederat că cererea de majorare a cuantumului obiectului cererii privește: - în principal, obligarea pârâtei la emiterea și eliberarea unei licențe de pescuit pentru ambarcațiune de tip pescuit cu putere motor cu o capacitate de 80,94 kw., - în subsidiar, în măsura în care se consideră din probele administrate la dosarul cauzei faptul că obligarea la emiterea și eliberarea unei licențe de pescuit pe ambarcațiune de tip pescuit cu putere motor de 80,94 kw este nelegală, solicită obligarea pârâtei la eliberarea unei noi licențe de pescuit pentru o ambarcațiune de tip pescuit cu putere motor de 73,53 kw.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 39 din 30 martie 2020 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite acțiunea modificată în parte promovată de reclamanta societatea A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, având ca obiect obligația de a face. Obligă pârâta la emiterea și eliberarea avizului favorabil necesar înscrierii în Registrul A.N.R. a ambarcațiunii de tip pescuit nr. de identificare 4831, cu putere motor 73,53 Kw în vederea emiterii licenței de pescuit pentru această ambarcațiune. Obligă pârâta la plata sumei de 64.545 RON actualizată cu indicele de inflație la data plății, constând în daune materiale suferite ca urmare a refuzului de a emite avizul solicitat. Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.050 RON către reclamantă (1.000 RON onorariu expert, 50 RON taxă de timbru și 1.000 RON onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.)."

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L. cât și pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură, ambele criticând-o pentru nelegalitate. 3.1. S.C. A. S.R.L. critică sentința numai sub aspectul cuntumului prejudiciului (daunele materiale) retinute de instanța de judecată, precum si a onorariului de avocat care a fost achitat în faza procesuală a fondului cauzei. Prin sentința civilă recurată instanța de fond a apreciat faptul că prejudiciul real suferit ca urmare a neemiterii avizului se poate raporta numai la activitatea de pescuit ce nu a putut fi desfășurată cu ambarcațiunea ce face obiectul avizului, astfel încât a împărțit prejudiciul la 5 ambarcațiuni, obligând pârâta la plata sumei de 64.545 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății. B., având puterea motorului de 331 kw, a fost vândută după cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare la data de 18.05.2018, fără licență de pescuit. Societatea recurentă a păstrat licența de pescuit și a urmat procedurile legale pentru modificarea licenței prin înlocuirea acesteia (TOMIS 1) cu alte 5 ambarcațiuni (pentru 4 ambarcațiuni a obținut documentele necesare, iar a 5-a ambarcațiune este cea din prezenta acțiune) în Registrul Flotei ANPA și obținerea licențelor de pescuit aferente acestora. Avizele precum și licențele aferente celor 4 ambarcațiuni care, de fapt înlocuiau parțial (era o legătură de trecere pentru a nu pierde numărul de kw ce ii avea B.), au fost eliberate numai după ce a sesizat Direcția Generală de Control, Antifraudă și Inspecții din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale despre faptul că ANPA refuză emiterea avizelor favorabile necesare înscrierii în Registrul Autorității Navale Române pentru ambarcațiunile menționate respectiv ambarcațiunea cu nr. x cu putere motor 29.41 kw, ambarcațiunea cu nr. x cu putere motor 84.56 kw, ambarcațiunea cu nr. x cu putere motor 103 kw, ambarcațiunea cu nr. x cu putere motor 69.85 kw.- 286.82 kw. De asemenea, cu cele 4 ambarcațiuni nu a desfășurat activitate de pescuit în perioada de referință cuprinsă în raportul de expertiză contabilă. Față de toate aceste aspecte, solicită majorarea cuantumului privind prejudiciul suferit. Instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. și a redus onorariul de avocat în limita sumei de 1.000 RON motivat de faptul că această măsură ar fi legală și proporțională cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului. Apărătorul ales a fost prezent la toate termenele de judecată (8 opt) formulând atât cereri cât și concluzii scrise. Instanța de lond in mod nelegal a făcut aplicarea art. 45 1 alin. (2) din C. proc. civ. reducând onorariul avocatului, acesta fiind proporțional în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea defășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. 3.2. Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) arată că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și. 8 C. proc. civ. Motivarea sentinței menționate este dată cu încălcarea normelor materiale de drept, conține motive străine cauzei, a fost dată cu interpretarea părtinitoare a probatoriului propus și cu nesocotirea precizărilor pârâtului. Prin sentința civilă menționată instanța a obligat ANPA să elibereze avizul favorabil pentru înmatricularea în cadrul ANR a ambarcațiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw în vederea emiterii licenței de pescuit pentru aceasta ambarcațiune. De asemenea instanța a obligat instituția la plata de daune materiale cauzate de refuzul de eliberare a actului în cuantum de 64.545. RON deși în cadrul raportului de expertiză ce a "determinat" prejudiciul nu s-a prevăzut nicăieri această sumă. Motivarea reținută de instanță este bazată pe interpretarea subiectivă a unei rezoluții de aprobare precum și pe o conduită a pârâtei explicitată de către reclamant. Hotărârea a fost pronunțată față de ANPA pe considerentul că instituția ar fi aprobat mențiunea olografă scrisă de către reprezentantul legal al reclamantului conform căreia i s-ar realoca kw de pe TOMIS 1, aplicată pe cererea reclamantului din data de 16.05.2018 prin care se cerea excluderea din FNAP a ambarcațiunii TOMIS 1. În realitate, mențiunea "aprobat" a fost dată în sensul îndeplinirii condițiilor de excludere din FIȘIERUL NAVELOR SI AMBARCAȚIUNILOR DE PESCUIT (FNAP) nu în sensul scris de reclamant pe cererea de excludere. Nu se poate spune că mențiunea de aprobarea privea păstrarea kilowaților de pe Tomis 1 sub rezervă. Directorul DPIM de la momentul respectiv nici nu avea dreptul de a dispune o asemenea măsură de reținere a kw care era vădit ilegală. Hotărârea a fost pronunțată fară a se ține cont de o serie de dispoziții de drept material reglementate prin acte normative cu forță de lege organică, precum si cu nerespectarea reglementărilor europene referitoare la flota comunitară de pescuit. Instanța a prezumat existența prejudiciului. Reclamantul nu a prezentat nici o dovadă a faptului că prin refuzul ANPA de a i se elibera avizul favorabil pentru ambarcațiunea nr. x profitul net încasat i s-a diminuat. Nu s-a dovedit existența legăturii de cauzalitate între refuzul nejustificat al ANPA și prejudiciul produs prin neutilizarea ambarcațiunii. Conform prevederilor art. 2 pct. 28 din O.U.G. nr. 23/2008 privind pescuitul și acvacultura, cu modificările și completările ulterioare, licența de pescuit reprezintă documentul care conferă titularului dreptul, astfel cum este determinat de normele naționale, de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Aceasta conține cerințele minime privind identificarea, caracteristicile tehnice și echiparea unei nave/ambarcațiuni de pescuit comercial. Astfel, licența de pescuit reprezintă: - un act administrativ emis de instituția publică cu atribuții în domeniul pescuitului, ce naște drepturi și obligații; - un act administrativ cu caracter individual, ce conferă titularului dreptul de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii; - un înscris în care sunt menționate caracteristicile tehnice și echiparea unei nave/ambarcațiuni de pescuit comercial. Reclamanta intimată a pretins că cei 331 kw aferenți ambarcațiunii TOMIS 1 au fost achiziționați de către societate plătind sume de bani către terțe persoane, susținând că aceștia sunt proprietatea acesteia. Nu există normă de drept material care să susțină această afirmație atât în legislația națională sau în legislația uniunii europene. Licența de pescuit conferă titularului dreptul de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Capacitatea de pescuit este reglementată de prevederile Regulamentului (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului privind politica comună în domeniul pescuitului și definită conform prevederilor art. 4 pct. 24 din Regulament. Astfel, prin "capacitate de pescuit" se înțelege tonajul unei nave exprimat în GT (tonaj brut) și puterea acestuia exprimată în kW (kilowați), astfel cum sunt definite în articolele 4 și 5 din Regulamentul (CEE) nr. 2930/86 al Consiliului. Capacitatea de pescuit se stabilește în funcție de caracteristicile tehnice ale navei/ambarcațiunii de pescuit, respectiv tonaj brut al acesteia și puterea acesteia exprimată în kilowați (kW). Kilowații la care face referire reclamanta intimată fac parte, în realitate, dintr-un plafon atribuit țării noastre conform Regulamentului UE nr. 1380/2013, ce stabilește și regimul juridic al acestuia. Conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Regulament, statele membre își gestionează intrarea în flotele lor și ieșirea din flotele lor în așa fel încât intrarea unei noi capacități în flotă fără ajutor public să fie compensată prin retragerea anterioară, fără ajutor public, a unei capacități de volum cel puțin egal. In Anexa nr. II la Regulamentul nr. 1380/2013 sunt prevăzute plafoanele pentru tonajul brut al navelor de pescuit cât și puterea acestora exprimată în kilowați, României fiindu-i alocat un plafon de 6356 kilowați. Din prevederile Regulamentului nr. 1380/2013 enunțate mai sus, reiese faptul că statele membre ale Uniunii Europene sunt cele care gestionează numărul navelor de pescuit la resursele disponibile, acestea fiind singurele abilitate să ia măsuri de adaptare a capacității de pescuit a flotelor lor, gestionând intrarea și ieșirea din flotele lor în așa fel încât intrarea unei noi capacități în flotă să fie compensată prin retragerea anterioară a unei capacități de volum cel puțin egal. Mențiunea "aprobat" de pe cererea S.C. A. S.R.L. nu s-a referit niciodată la aprobarea realocării kilowaților. De altfel, directorul DPIM de la vreme respectivă, dl C. nici nu avea competența legală de aproba o asemenea cerere care contravine procedurii operaționale de înscriere în Fișierul Navelor și Ambarcațiunilor de Pescuit. Cu privire la aspectul conform căruia instituția pârâtă nu ar fi dovedit faptul că s-a atins limita de kw, regulamentele europene sunt direct aplicabile statelor membre, transpunerea acestora în legislația națională nefiind necesară. În atare situație, statele membre sunt libere să aleagă metoda în care se aplică cele specificate în regulamentul nr. 1380/2013. În cazul României, această limită este evidențiată de Fișierul Navelor și Ambarcațiunilor de Pescuit (FNAP) care este gestionat de către DPIM pe baza procedurii operaționale specifice direcției. Această procedură a fost depusă la dosarul instanței de fond, care deși a făcut referire la aceasta, a nesocotit aspectele potrivit cărora kw rezultați în urma excluderii navelor sunt repartizați către solicitanții ce au depus cerere de înregistrare în FNAP în ordine cronologică. De altfel ANPA a făcut dovada alocării kw rămași către un terț solicitant ce depusese cererea cu mult înaintea reclamantului intimat. De asemenea, s-a depus și o formă simplificată a FNAP (fișier care este centralizat într-un fișier microsoft exel.) care era de natură să dovedească atingerea limitei de kw anterior ca reclamantul să depună cererea pentru a cincea ambarcațiune (ambarcațiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw). Nu în ultimul rând, instanța de la fond a efectuat o cercetare judecătorească superficială deoarece nu a ținut cont de faptul că momentul în care S.C. A. S.R.L. a solicitat introducerea în FNAP a celor 4 ambarcațiuni a căror înscriere a fost admisă este diferită de data la care reclamantul a solicitat înmatricularea ambarcațiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw. Cu privire la raportul de expertiză și soluția pronunțată de instanță pe baza acestuia, se impune a se reține faptul că S.C. A. S.R.L. a solicitat daune interese raportat la refuzul autorității de a emite aviz favorabil către Autoritatea Navală Română (ANR) pentru a se înmatricula ambarcațiunea cu nr. x necesar înscrierii ulterioare în FNAP. Reclamantul a pretins că a fost prejudiciat prin refuzul autorității și astfel nu a putut practica pescuitul comercial la Marea Neagră. În nici un moment acesta nu a făcut dovada certă a existenței prejudiciului, solicitând raport de expertiză pentru a se dovedi aceste aspecte. Trecând peste aspectul conform căruia instanța de la fond a precizat expres reprezentantului convențional al reclamantului obiectivele pe care trebuie să le solicite precum și faptul că instanța a stabilit din oficiu un obiectiv asupra expertizei, trebui să se rețină că această expertiză a fost făcută strict asupra actelor contabile ale societății reclamante. Cu alte cuvinte raportul de expertiză nu avea posibilitatea de a dovedi existența prejudiciului ci doar de a determina cuantumul acestuia pe baza profitului net obținut de reclamant în anii în care practica pescuitul comercial cu B.. Cu privire la pretinsul prejudiciu trebuie să se rețină următoarele aspecte: La stabilirea daunelor-interese se ține seama de prejudiciile viitoare, atunci când acestea sunt certe. In cadrul dezbaterilor instanța a pus în vedere posibilitatea unui prejudiciu viitor însă nu a specificat criteriile după care s-ar putea stabili în mod cert. Debitorul răspunde numai pentru prejudiciile pe care le-a prevăzut sau pe care putea să le prevadă ca urmare a neexecutării la momentul încheierii contractului, afară de cazul în care neexecutarea este intenționată ori se datorează culpei grave a acestuia. Chiar și în acest din urmă caz, daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației. Dovada neexecutării obligației nu îl scutește pe creditor de proba prejudiciului, cu excepția cazului în care prin lege sau prin convenția părților se prevede altfel. Așadar, se impunea stabilirea criteriilor după care urma să fie calculat așa zisul prejudiciu după ce în prealabil se dovedea proba prejudiciului precum și legătura de cauzalitate dintre fapta pârâtului ANPA și prejudiciul produs. Modul în care s-a determinat prejudiciul este pur speculativ și nu are nici o sustenabilitate în realitate deoarece cinci nave de pescuit mai mici nu se pot compara cu o ambarcațiune de pescuit comercial mult mai mare precum TOMIS 1. Calculele făcute de expert s-au raportat la cifrele de afaceri declarate în anii în care S.C. A. S.R.L. pescuia comercial utilizând nava TOMIS 1, ambarcațiune de pescuit comercial cu dimensiuni considerabile, cu putere a motoarelor mult mai mare și cu ustensile de pescuit de capacitate mult mai mare. În cadrul expertizei trebuia să se declare și capturile totale ale ambarcațiunii TOMIS 1 pentru că, raportat la modul în care s-au cerut damnum emergens, acesta era singurul mod în care se putea cuantifica prejudiciul pretins de reclamant, bineînțeles cu condiția ca acesta să dovedească faptul că putea să pescuiască comercial cu toate celelalte ambarcațiuni cel puțin la același nivel ca și când ar fi exploatat nava TOMIS 1. Concret, d.p.d.v. tehnic, o navă de pescuit comercial de nivelul ambarcațiunii Tomis 1 poate practica pescuitul comercial la Marea Neagră în limitele stabilite de licența de pescuit comercial in toată circumferința mării teritoriale a României. O navă de pescuit comercial cum este cea cu nr. x poate ieși în larg doar până la 10 mile marine conform reglementărilor ANR și conform limitelor stabilite în licența de pescuit comercial. Reclamantul nu avea cum să echivaleze profitul obținut de pe urma navei TOMIS 1 cu cele 5 nave de pescuit pe care a solicitat a fi înmatriculate. Modul în care instanța a determinat cuantumul despăgubirilor depășește orice raționament logic. Instanța a acordat despăgubiri într-un mod ce nu e prevăzut de nici o normă de drept material, fără a avea fundament logic sau faptic și pe considerente străine cauzei. A împărți la cinci posibilul prejudiciu calculat de expert și a acorda acea sumă cu titlu de despăgubiri (damnum emergens) înseamnă: • Nesocotirea totală a faptului că fiecare ambarcațiunea avea o anume putere de motor și putea realiza un număr limitat de operațiuni de pescuit comercial. • Nesocotirea faptului că aceste ambarcațiuni puteau naviga până la 10 mile marine conform licențelor și autorizațiilor de pescuit comercial. • Nesocotirea totală a aspectelor tehnice specifice fiecărei bărci. • Nesocotirea totală a caracterului aleatoriu al operațiuni de pescuit. Prin natura sa pescuitul este o operațiune ce implică un anume risc de nerealizare (deplasarea sezonală a resursei acvatice maritime, condițiile meteo nefavorabile, calitatea uneltelor de pescuit … etc). • Stabilirea unui prejudiciu periculos pentru sistemul de drept românesc în ceea ce privește modul în care se acordă aceste daune.

Apărările formulate în cauză 4.1. Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura (ANPA) a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului promovat de către S.C. A. S.R.L.. A invocat excepția nulității recursului iar pe fond a subliniat că hotărârea a fost pronunțată față de ANPA pe considerentul că instituția ar fi aprobat mențiunea olografa scrisă de către reprezentantul legal al reclamantului conform căreia i s-ar realoca kw de pe TOMIS 1 aplicată pe cererea reclamantului din data de 16.05.2018 prin care se cerea excluderea din FNAP a ambarcațiunii TOMIS 1. Or, mențiunea "aprobat" nu a fost dată în sensul scris de reclamant pe cererea de excludere. Hotărârea a fost pronunțată fără a se ține cont de o serie de dispoziții de drept material reglementate prin acte normative cu forță de lege organică, precum și cu nerespectarea reglementărilor europene referitoare la flota comunitară de pescuit. Instanța a prezumat existența prejudiciului. Reclamantul nu a prezentat nici o dovadă a faptului că prin refuzul ANPA de a i se elibera avizul favorabil pentru ambarcațiunea nr. 4831 profitul net încasat i s-a diminuat. Nu s-a dovedit existenta legăturii de cauzali ate între refuzul neiustificat al ANPA și prejudiciul produs prin neutilizarea ambarcațiunii. 4.2. S.C. A. S.R.L. a depus, la rândul ei, întâmpinare, arătând că, urmare vânzării ambarcațiunii TOMIS 1 pârâta a aprobat cererea privind emiterea unui aviz favorabil înscrierii în Registrul Autorității Navale Române a ambarcațiunii nr. 5847 (Alican 2), prin folosirea unui nr. 33.09 kw, urmare vânzării ambarcațiunii TOMIS 1 și a unui număr de 36,76 kw, reprezentând o rezervă aflată în proprietatea societății noastre ca urmare a unor vânzări și cumpărări de licențe cu kw. Ca efect al emiterii acestui aviz favorabil, recurentul pârât a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantei asupra kw-lor pe care îi deținea. Din probatoriul administrat, respectiv înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că recurentul pârâtul a încălcat prevederile legale referitoare alocarea kw-ților din fișierul navelor segmentul - "nave/ambarcațiuni care efectuează pescuitul marin", acordând kw unor societăți comerciale într-un mod subiectiv și preferențial. Cu privire la raportulde expertiză întocmit în cauză, prin încheierea din data de 02 decembrie 2019, instanța de fond a dispus comunicarea către ANPA a unui exemplar al raportului de expertiză contabilă, cu mențiunea de a depune la dosar, cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecat fixat, eventualele obiecțiuni la raport, pentru a fi puse în discuția părților. Următorul termen judecată a fost fixat la data de 03.02.2020 adică după 2 (două) luni de la momentul comunicării raportului de expertiză, timp în care recurentul pârât nu a depus nicio obiecțiune. Cele 4 ambarcațiuni pentru care ne-au fost avizate licențele au fost folosite doar în luna decembrie 2018, o singură dată, tocmai pentru a nu pierde licențele de pescuit, deoarece dimensiunea mică a acestora nu aducea un profit benefic pentru societate. De altfel, cu cele 4 ambarcațiuni s-au efectuat probe în luna decembrie 2018 și pentru a-și face o părere în ceea ce privește și profitabilitatea, aspect care rezultă din înscrisul comunicat de ANPA cu nr. x/21.07.2017, întrucât acestea nu au fost folosite în anul 2019 și 2020. Așa cum reține raportul de exeprtiză, pentru perioada 21.09.2018 -31.10.2019, prejudiciul suferit a fost de 322.728 RON, însă acest profit a fost realizat cu B. 2 (lungime 15 m) care este o altă navă a societății și nu are nicio legătură cu cele 5 ambarcațiuni. De altfel, după vânzarea ambarcațiunii Tomis 1, pentru a nu pierde numărul de kw, a transferat kw pe ambarcațiuni mici, urmând ca cele 5 ambarcațiuni să fie înlocuite cu o ambarcațiune de 15 m lungime sau mai mare. Pentru determinarea certă a prejudiciului, sub forma pierderilor suferite (damnum emergens), societatea a avut o scădere a profitului după ce numărul kw ne-au fost luați în mod abuziv. In privința celei de-a doua condiții, respectiv posibilitatea reală de evaluare a prejudiciului, sub forma pierderilor suferite de societate (damnum. emergens), se identifică în diminuarea profitului propriu. Nu are nicio relevanță faptul că România, prin sentința recurată, riscă procedura de infridgement, deoarece culpa aparține în exclusivitate recurentului pârât, care a încălcat abuziv prevederile legale referitoare la atribuirea numărului de kw, alocând kw într-un mod subiectiv și preferențial, încălcând astfel legislația în materie.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura susține teza incidenței art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta conține motive străine de natura cauzei. Pentru exercitarea controlului de legalitate, modalitatea cercetarii fondului este un element esențial întrucât situatia de fapt corect determinată constituie fundamentul aplicării dispozițiilor legale și presupune luarea în examinare a tuturor elementelor care ar putea duce la stabilirea situației de fapt, pornind de la raporturile juridice ce au existat între partile din proces. Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei. Faptul că recurenta nu fost în acord cu raționamentul judecătorului fondului nu poate echivala cu o motivare străină, în conținutul cererii de recurs neidentificându-se susțineri referitoare la faptul că hotărârea pronunțată nu ar corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din noul C. proc. civ. sau la existența unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei. Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluția adoptată (asupra cărora instanța de recurs se va apleca o dată cu verificarea incidenței pct. 8 al art. 488) instanța de fond înfățișând argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii reclamantei. Ca atare, criticile recurentei-pârâte subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 urmează a fi apreciate ca neîntemeiate. În ceea ce privește motivul comun de recurs, prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurentele să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia. Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe cererea formulată la data de 16.05.2018 -dosar fond, prin care solicită autorității excluderea definitivă din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit - Segmentul Marea Neagră, a ambarcațiunii Tomis 1, ca urmare a vânzării acesteia. Precizează reclamanta, în respectiva cerere, printr-o mențiune olografă, că diferența de kw disponibili de la Tomis 1, rezultată în urma excluderii, va fi relocată pentru o altă ambarcațiune ce va fi adusă în 6 luni. De menționat este faptul că formularul tipizat utilizat de către reclamantă, care poartă mențiunea, aprob, de asemenea tipizată, urmată de semnătura reprezentantului autorității, poată titlulatura:, Cerere privind excluderea unei nave/ambarcațiuni din Fișierul Navelor,,. Urmare a acestei cereri, prin Decizia nr. 249/23.05.2018 a Președintelui ANPA, s-a dispus excluderea ambarcațiunii din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit și predarea licenței de pescuit aferente. Astfel, greșit reține instanța de fond că reclamanta nu a renunțat la licența de pescuit și a intenționat menținerea acesteia însă cu împărțirea kw alocați pentru 5 ambarcațiuni de pescuit dat fiind faptul că vânzarea unei nave/ambarcațiuni de pescuit nu se poate realiza împreună cu licența de pescuit, document netransmisibil ce conferă titularului dreptul de a utiliza o anumită capacitate de pescuit în scopul capturării resurselor acvatice vii. Înalta Curte apreciază, în acord cu intimata pârâtă, că mențiunea "aprob" de pe cererea S.C. A. S.R.L. nu s-a referit la aprobarea realocării kilowaților ci a avut în vedere exclusiv solicitările vizate de formularul tipizat, legate de excluderea unei ambarcațiuni din Fișierul navelor. Cu privire la solicitarea reclamantei nr. 116 din 7.09.2018, de atribuire a 80,94 kw, rămasă disponibilă în urma vânzării ambarcațiunii Tomis 1, în vederea înmatriculării unei noi ambarcațiuni, autoritatea răspunde, la data de 10.10.2018, în sensul că respectivii kw nu sunt proprietatea solicitantului astfel că rămân la dispoziția ANPA. Problema de drept, în speță, este legată de stabilirea existenței unui drept de rezervă asupra kilowaților rămași disponibili urmare a excluderii unei ambarcațiuni din Fișierul navelor, segmentul, nave/ambarcațiuni care efectuează pescuit marin,, Pornind de la starea de fapt rezultată din probele administrate, Înalta Curte apreciază că atribuirea unor kilowati rămași disponibili, în vederea înmatriculării unei noi ambarcațiuni, nu poate fi realizată în condițiile reținute de către instanța de fond, capacitatea disponibilă fiind la dispoziția Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură. Teoria proprietății asupra cotei de kw nu este reglementată nici prin Regulamentul UE nr. 1380/2013 și nici prin legislația națională primară sau secundară, susținerea potrivit căreia un operator economic înscris pentru practicarea pescuitului comercial are drept de proprietate asupra kw golind de conținut atribuția A.N.P.A. de a acorda cota de kw și lipsind de efecte Regulamentul UE nr. 1380/2013. De altfel, chiar instanța de fond arată în mod corect că reclamanta nu se legitimează ca titular de drept al kw . Este greșit însă argumentul reținut de judecător cu privire la dreptul părții de a formula cererea de înscriere in regim de intrare/ieșire cu condiția păstrării nivelului de referință pentru capacitatea de pescuit motivat de faptul că la momentul formulării cererii de excludere din Fișierul navelor și ambarcațiunilor de pescuit a ambarcațiunii Tomis 1 s-a făcut mențiune despre rezervarea kw rămași, o astfel de rezervare nefiind posibilă, fiind aprobată doar cererea de excludere, iar nu și solicitarea cu privire la kw. Instanța de fond apreciază că, din perspectiva punct. 5.4 al Procedurii operaționale, situația reclamantei se încadrează la lit. b) respectiv excluderea ambarcațiunii din inițiativa proprietarului. Litera I a punctului 5 prevede ca in locul ambarcațiunilor excluse se înscriu ambarcațiunile care au depus documentațiile in ordinea solicitărilor depuse la sediul filialelor regionale și in baza efortului de pescuit stabilit pentru zona de pescuit solicitată. Susține judecătorul fondului că la punctul 5.4 lit. I) nu se prevede condiția invocată de pârâtă ca proprietarul să solicite la aceeași dată cu excluderea înscrierea altor ambarcațiuni cu aceeași capacitate ca și a ambarcațiunii excluse. Aprecierea este, în opinia Înaltei Curți, greșită, neputându-se proceda la o rezervare a KW la dispoziția solicitantului, până la o data incertă, până la care să fie achiziționată o altă ambarcațiune, pentru care să se depună documentația aferentă. Este real faptul că, prin adresa nr. x/21.09.2018, ANPA a comunicat societății reclamante faptul că: "întrucât kilowații nu sunt proprietatea dumneavoastră, capacitatea disponibilă de 80,94 kw va rămâne la dispoziția Agenției Naționale de Pescuit și Acvacultura". Faptul că în aceeași zi, respectiv la data de 21.09.2018, prin adresa x, ANPA prin Președinte aprobă alocarea unui nr. de 110 kw către societatea D. S.R.L. nu are semnificația arătată de către intimata reclamantă, în condițiile în care chiar partea menționează că o altă ambarcațiune ar fi urmat să fie adusă ulterior, în aproximativ 6 luni. De altfel, abia în 2.11.2018 reclamanta se adresează autorității în vederea emiterii avizului favorabil necesar în vederea înscrierii în RANR a ambarcațiunii de timp pescuit cu nr. de identificare x, având puterea motorului de 73,53 kw -dosar fond. Astfel, la momentul vânzării navei Tomis 1, pentru a putea fi distribuiți către reclamantă toți cei 331 kw din Anexa nr. II la Regulament, partea ar fi trebuit să asigure intrarea în flota de pescuit a unei capacități egale, deci una sau mai multe nave pentru care numărul de kw însumați să fie 331, în caz contrar Statul atribuind kw rămași către alți operatori economici care dețin deja nave de pescuit și solicită intrarea acestora în flota de pescuit, astfel încât resursele acatice disponibile să fie exploatate la nivel optim. În concluzie, reclamanta nu pote invoca un drept de preferință, de prioritate în privința kilowaților ce fuseseră alocați către B., aceștia neputând fi rezervați în vederea unei viitoare și incerte redistribuiri către parte. În urma aprobării cererii de excludere, kw rezultați din excluderea ambarcațiunii Tomis au fost realocați primului solicitant care a depus documentația necesară, în ordinea cronologică a cererii de înscriere în FNAP. Cu privire la aspectul conform căruia instituția pârâtă nu ar fi dovedit faptul că s-a atins limita de kw, această limită este evidențiată de Fișierul Navelor și Ambarcațiunilor de Pescuit (FNAP) care este gestionat de către DPIM pe baza procedurii operaționale specifice direcției, kw rezultați în urma excluderii navelor fiind repartizați către solicitanții ce au depus cerere de înregistrare în FNAP în ordine cronologică. În Anexa nr. II la Regulamentul nr. 1380/2013 sunt prevăzute plafoanele pentru tonajul brut al navelor de pescuit cât și puterea acestora exprimată în kilowați, României fiindu-i alocat un plafon de 6356 kilowați. Astfel, kilowații pe care reclamanta apreciază că îi aparțin de drept sunt, conform Regulamentului nr. 1380/2013, în gestionarea Statului Român, aceștia neputând fi proprietatea privată a unui particular, la momentul solicitării avizului pentru cea de-a cincea ambarcațiune plafonul impus de Regulamentul nr. 1380/2013 pentru România fiind deja atins. Momentul în care S.C. A. S.R.L. a solicitat introducerea în FNAP a celor 4 ambarcațiuni a căror înscriere a fost admisă este diferit de data la care reclamantul a solicitat înmatricularea ambarcațiunii de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw, data la care s-a solicitat înmatricularea fiind criteriul ce determină ordinea repartizării kw-tilor. Intimatul reclamant a depus cererea pentru a cincea ambarcațiune (ambarcațiune de pescuit cu nr. de identificare x cu putere de motor 73,53 de kw) la o dată la care limita totală de kw fusese atinsă, motiv pentru care cererea a fost respinsă în mod justificat. Astfel, greșit reține instanța de fond că în cauză, pârâta nu justifică, în raport și de situația celorlalte 4 ambarcațiuni, de ce societatea nu îndeplinește condițiile pentru a se emite avizul de înscriere in Fișierul navelor și pentru emiterea licențelor de pescuit precum și din ce considerente diferența de kw, aflați la dispoziția ANPA, nu se poate realoca reclamantei. În ceea ce privește recursul reclamantei, pretențiile sale au avut ca temei art. 18 din L.554/2004, potrivit căruia în cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale. Contrar celor reținute de către instanța de fond, pentru argumentele expuse anterior, refuzul emiterii avizului favorabil nu este unul nejustificat iar imposibilitatea reclamantei de a-și desfășura activitatea nu îi poate fi imputată autorității. Prin nereținerea unei răspunderi administrative patrimoniale în sarcina pârâtei, demersul promovat de către recurenta reclamantă urmează a fi respins.

Temeiurile de drept ale soluției pronunțate în recurs Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 C. proc. civ., art. 20 din L.554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură împotriva sentinței nr. 39 din 30 martie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Va casa sentința recurată și rejudecând: Va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată. Va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.