ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 303/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 24.03.2017, reclamanta Universitatea Politehnica din București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice:

- anularea Deciziei nr. x/26.09.2016, de respingere ca neîntemeiată a contestației reclamantei împotriva procesului-verbal de constatare nr. x/08.08.2016 prin care s-a stabilit un debit în valoare de 114.652 RON;

- anularea Procesului-verbal cu nr. x/08.08.2016 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență aferent proiectului x, cu titlul "Valorificarea capitalului uman din cercetare prin burse doctorale (ValueDoc)", cod SMIS 31942 si obligarea pârâtei la plata sumei de 114.652 RON, reprezentând contravaloare cheltuieli cu salariul doamnei A., declarată neeligibilă;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea prezentei acțiuni judiciare.

Prin sentința nr. 4203 din data de 08 noiembrie 2017 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Universitatea Politehnica din București a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Universitatea Politehnica din București, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea rejudecării, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că în cauză nu se poate vorbi despre o neregulă, în sensul dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, ca urmare a lipsei notificării expertului contabil pe proiectul x, întrucât lipsa notificării contabilului angajat deja în proiect nu este de natură să producă vreun prejudiciu, câtă vreme salariul său a fost cuprins de la început în bugetul proiectului și aprobat prin cererea de finanțare, iar acesta a prestat activitate pentru care era îndreptățit la remunerație.

A mai apreciat recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere clarificarea nr. 463/D/28.03.2011, prin care autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a reglementat situația expertului contabil/contabilului autorizat. Astfel, pentru trecut "persoanele care ocupă funcția de contabil autorizat în cadrul echipelor de implementare a proiectelor (inclusiv la parteneri) vor fi considerate experți în cadrul echipei de implementare și vor fi plătite de la capitolul bugetar resurse umane", nefiind necesară notificarea lor, iar pentru viitor "introducerea/înlocuirea acestor persoane (expert contabil/contabil autorizat) se va realiza prin notificare de modificare a contractului de finanțare în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (14) lit. d)", fiind necesară notificarea atât a introducerii în proiect unor persoane pentru funcția de contabil autorizat/expert contabil, cât și a înlocuirii acestora.

În același sens sunt și dispozițiile Instrucțiunii AMPOSDRU nr. 44/2011 privind clarificarea unor aspecte referitoare la implementetarea proiectelor de finanțare prin POSDRU 2007-2013, care la cap. I subpunctul 11 prevede că "este obligatorie notificarea experților pe termen lung introduși în proiect și ulterior înlocuirea acestora, cât și modificarea echipei de management, cu respectarea criteriilor menționate în cererea de finanțare aprobată".

Intimatul-pârât Ministerul Educației și Cercetării - Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman a depus întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legale a hotărârii primei instanțe și a actelor contestate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta Universitatea Politehnica din București a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de verificare a legalității deciziei Deciziei nr. x/26.09.2016 și a procesului-verbal nr. x/08.08.2016, prin care autoritatea pârâtă a stabilit că se impune recuperarea sumei de 114.652 RON, reprezentând valoarea totală a cheltuielilor salariale pentru doamna A..

Fiind învestită cu soluționarea căii de atac promovate de reclamantă împotriva soluției de respingere a acțiunii, instanța de control judiciar reține că hotărârea atacată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., căruia îi pot fi subsumate susținerile recurentei, sentința primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Astfel, din actele și documentele aflate la dosar, rezultă că între părți a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/29.11.2010 pentru implementarea proiectului "Valorificarea capitalului uman din cercetare prin burse doctorale (ValueDoc)", cod SMIS 31942 .

În urma verificării unei suspiciuni de neregulă referitoare la implementarea acestui proiect, autoritatea pârâtă a constatat că doamna A. este angajată de către liderul de parteneriat pe poziția de contabil și a fost remunerată de la categoria de cheltuieli cu resursa umană fără a fi notificată ca expert în cadrul proiectului, împrejurare care, împreună cu alte aspecte, care nu fac obiectul prezentei cauze, a condus la emiterea procesului-verbal de constatare nereguli și de stabilire creanțe bugetare contestat.

Principala critică formulată de recurenta-reclamantă și apărare în fața instanței de fond vizează instituirea obligației de notificare a persoanei care ocupă funcția de contabil prin acte ulterioare încheierii contractului de finanțare, din a căror interpretare reiese faptul că în cazul doamnei A. nu era necesară o astfel de notificare.

Înalta Curte nu poate primi interpretarea dată de recurentă dispozițiilor relevante din clarificarea nr. 463/D/28.03.2011 și din Instrucțiunea AMPOSDRU nr. 44/2011 și, contrar susținerilor recurentei, constată că obligația de notificare în scris a OIPOSDRU în caz de "înlocuire sau introducere de membrii noi în echipa de management sau a experților pe termen lung din cadrul echipei de implementare a proiectului" reiese, în primul rând, din clauzele contractului de finanțare semnat și asumat de reclamantă, respectiv art. 9 alin. (14) lit. d).

De asemenea, în Ghidul solicitantului POSDRU 2007 - 2013, la pct. 3.2 referitor la echipa de implementare a proiectului se menționează ce se înțelege prin expert pe termen lung și expert pe termen scurt, experții pe termen lung fiind cei care sunt responsabili de realizarea unor activități pe o perioadă de minim 6 luni consecutive.

Instanța de fond a reținut, în mod corect, că doamna A. putea fi angajată pe poziția de contabil în cadrul proiectului, iar salariul său putea fi inclus la capitolul bugetar "resurse umane" al proiectului, însă, dată fiind durata contractului său de muncă, mai mare de 6 luni, ea trebuia să fie menționată în echipa de implementare a proiectului printre experții pe termen lung.

Cum doamna A. nu a fost menționată cu ocazia depunerii cererii de finanțare și încheierii contractului de finanțare și nici nu a fost notificată ulterior, autoritatea pârâtă a constatat, în mod întemeiat, că sunt neeligibile cheltuielile cu salariul acesteia.

Instanța de control judiciar constată că este nefondat și argumentul recurentei vizând lipsa prejudiciului în contextul în care salariul contabilului a fost cuprins de la început în bugetul proiectului, câtă vreme din interpretarea coroborată a legislației comunitare și naționale relevante în materie, reiese faptul că obligația de recuperare a fondurilor U.E. intervine automat, la constatarea neregulilor sau fraudelor, iar potențialitatea prejudiciului este suficientă prin sine însăși pentru a conduce la stabilirea neregulii, nefiind necesară producerea efectivă a unui prejudiciu.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Universitatea Politehnică din București împotriva sentinței nr. 4203 din data de 08 noiembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.