ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.01.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2021

HOTĂRÂRE
21.01.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 302/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/18.09.2017, reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeș Timișoara a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Muncii la emiterea actului administrativ de prelungire a termenului de valabilitate a avizului nr. x/18.04.2016, până la data de 31.12.2018, în temeiul prevederilor Hotărârii nr. 1014/2015 - art. 4, privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Prin sentința nr. 176 din data de 26 iunie 2018 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeș în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii și a obligat pârâta la reînnoirea avizului emis sub nr. x/18.04.2016, începând cu data de 01 ianuarie 2017, până la data de 31 decembrie 2018, în condițiile prevederilor H.G. nr. 1014/2015.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Inspecția Muncii, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și respingerea acesteia ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța nu a luat în considerare probatoriul administrat în cauză, din care rezultă faptul că angajatorul și-a asumat faptul că a solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite doar pentru anul 2016 conform adresei sale, acest fapt implicând, în mod evident și cheltuielile aferente asigurărilor sociale pentru lucrătorii încadrați în aceste locuri de muncă.

Contrar celor reținute de instanță, vizând numărul avizelor care pot fi date în baza actului normativ, la dosarul cauzei a fost depus punctul de vedere al inițiatorului actului normativ - Ministerul Muncii și Justiției Sociale - din care rezultă fără dubiu intenția legiuitorului, odată în plus față de conținutul actului normativ, în sensul că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilității avizului.

Prin acest act normativ s-a creeat posibilitatea angajatorilor de a-și gestiona cât mai eficient resursele, într-un interval de timp mai mare (de 3 ani, față de 1 an cât era reglementat anterior), astfel încât prin măsurile și programele propuse în planurile de prevenire și protecție adoptate de aceștia să se normalizeze condițiile de muncă, deziderat spre care trebuie să tindă toți participanții la procesele de lucru deopotrivă atât angajați cât și angajatori.

În cauză, interpretarea dată de prima instanță prevederilor H.G. nr. 1014/2015 contravine prevederilor alin. (2) al art. 6 din H.G. nr. 1014/2015, care statuează că, "avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau după caz la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3)."

Legiuitorul nu a creeat, însă, angajatorului posibilitatea identificării unor noi măsuri de natură a-l repune pe acesta în dreptul de a solicita un nou termen de prelungire. Angajatorul trebuie să se raporteze la măsurile stabilite prin planul de prevenire și protecție pe care și l-a asumat inițial și doar în raport de acestea se poate emite un aviz, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) din actul normativ se reține că "prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în conditii deosebite, reînnoite, și care nu au realizat până la aceasta dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite."

În aceste condiții reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite a fost făcută la solicitarea angajatorului în raport de termenele de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire și protecție asumate de către acesta, motiv pentru care la finalizarea acestor termene locurile de muncă sunt încadrate în conditii normale, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat complet.

Totodată legiuitorul a fost explicit în formularea actului normativ încă din art. 1 al acestuia stabilind că: "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, reînnoite, și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2018."

Prin urmare prin actul normativ s-a stabilit punctual și fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani.

Având în vedere aceste considerente, Comisia a respins fundamentat solicitarea reclamantei-intimate de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiții deosebite pentru o nouă perioadă, dat fiind că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz cu o valabilitate de 1 an conform celor asumate prin solicitarea inițială.

Intimatul-reclamant Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeș a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeș Timișoara a învestit instanța de contencios administrativ cu solicitarea de constatare a refuzului nejustificat al pârâtei Inspecția Muncii de emitere a actului administrativ de prelungire a termenului de valabilitate a avizului nr. x/18.04.2016.

Fiind învestită cu recursul promovat de autoritatea pârâtă împotriva soluției de admiterea a acțiunii și de obligare la reînnoirea avizului emis sub nr. x/18.04.2016, începând cu data de 01 ianuarie 2017, până la data de 31 decembrie 2018, în condițiile prevederilor H.G. nr. 1014/2015, Înalta Curte constată că motivul de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză, sentința primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale.

Astfel, potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, reînnoite, și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2018", în timp ce, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (2) din același act normativ, "(1) Semestrial, pe perioada valabilității avizului, angajatorii vor depune la inspectoratul teritorial de muncă o raportare privind modul în care au realizat măsurile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) în vederea normalizării condițiilor de muncă. (2) Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3)."

Înalta Curte constată că este nefondată susținerea recurentei, conform căreia interpretarea corectă a textelor de lege menționate este în sensul că "reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani."

În acord cu cele reținute de prima instanță, se constată că textele de lege invocate permit unităților care nu au reușit normalizarea locurilor de muncă ce implică desfășurarea unor activități în condiții deosebite, obținerea unei prelungiri a avizelor de încadrare a respectivelor locuri de muncă pe perioada necesară normalizării acestora - perioadă ce nu poate însă depăși data de 31 decembrie 2018.

De asemenea, întrucât nu există nicio mențiune expresă referitoare la numărul de reînnoiri permise, contrar susținerilor recurentei Înalta Curte apreciază că legea nu se opune la o reînnoire a avizului inițial până la data limită, de 31 decembrie 2018, dacă subzistă condițiile care au determinat eliberarea acestuia.

În cauză, reclamantul Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie Dr. Victor Babeș nu a putut îndeplini măsurile asumate prin planul inițial dintr-un motiv ce nu îi este imputabil (nealocarea fondurilor necesare) și, dată fiind nemodificarea condițiilor de muncă existente la nivelul instituției, instanța de fond a constatat, în mod corect, că solicitarea de prelungire a termenului de valabilitate a avizului nr. x/18.04.2016 întrunea condițiile impuse de H.G. nr. 1014/2015.

De asemenea, în susținerea justeței argumentelor prezentate, instanța a amintit și faptul că pentru personalul ce își desfășoară activitatea în mediul roentgen (laboratoarele de RX - diagnostic), de la nivelul spitalului reclamant, Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN) a emis în baza aceluiași act normativ - H.G. nr. 1014/2015 - avizul nr. x/14.06.2016, valabil până la data de 31.12.2017 - aspect necontestat de pârâtă - fiind în curs de desfășurare procedura pentru prelungirea acestuia până la data de 31.12.2018.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâta Inspecția Muncii împotriva sentinței nr. 176 din data de 26 iunie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-01-20
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 207/2021
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată,
ÎCCJ 2021-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3683/2021
Ședința publică din data de 16 iunie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregi
ÎCCJ 2021-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4318/2021
Ședința publică din data de 29 septembrie 2021 Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: 1. Hotărârea pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 207 din 20 ianuarie 2021, pronunțată în dosarul
ÎCCJ 2021-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4804/2021
Ședința publică din data de 19 octombrie 2021 Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Decizia pronunțată în recurs Prin Decizia nr. 207 din 20 ianuarie 20
ÎCCJ 2020-03-15
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2020
adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pent
Sursă