ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1695/2020

Ședința publică din data de 15 martie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea la data de 03.05.2017, reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a formulat contestație împotriva Refuzului de reînnoire a Avizului de încadrare a locurilor de munca in condiții deosebite, transmis prin adresa nr. x/14.03.2017 de către Inspecția Muncii.

Prin sentința civilă nr. 560/2017 din 20 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal l a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna, obligând pârâta Inspecția Muncii să reînnoiască avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Inspecția Muncii, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamanta, conform prevederilor legale, a solicitat în anul 2016 și a obținut Avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite nr. 84/01.04.2016, valabil până la 31.12.2016, eliberat în condițiile prevăzute de H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Angajatorul și-a asumat punctual faptul că va normaliza condițiile de muncă până la data de 31.12.2016, deși acesta ar fi avut posibilitatea de a-și identifica nevoile la momentul solicitării și a solicita respectivul aviz pentru un termen de 3 ani și nu de un an, cum a solicitat.

Instanța a prezumat intenția angajatorului, substituindu-se acestuia în obligațiile sale, și a reinterpretat opțiunea acestuia într-un mod artificial, creând dreptul prevăzut de actul normativ (de a solicita încadrarea în condiții deosebite de muncă) fără a avea și obligațiile corelative imperativ stabilite de lege (de a identifica toate posibilitățile și de a lua toate măsurile ce se impun pentru normalizarea condițiilor de muncă).

De asemenea, instanța nu a luat în considerare probatoriul administrat în cauză, din care rezulta faptul că angajatorul și-a asumat faptul că a solicitat încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite doar pentru anul 2016, conform adresei sale, acest fapt implicând în mod evident șl cheltuielile aferente asigurărilor sociale pentru lucrătorii încadrați în aceste locuri de muncă.

Contrar celor reținute de instanță, vizând numărul avizelor care pot fi date în baza actului normativ, la dosarul cauzei a fost depus punctul de vedere al inițiatorului actului normativ, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, din care rezultă fără dubiu intenția legiuitorului, odată în plus față de conținutul actului normativ, că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilității avizului.

Legiuitorul a fost explicit în formularea actului normativ încă din art. 1 al acestuia, s-a stabilit punctual și fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani.

Având în vedere aceste considerente, Comisia a respins fundamentat solicitarea reclamantei intimate de reînnoire a avizului de încadrare a locurilor de muncă respective în condiții deosebite pentru o nouă perioadă, dat fiind că acesteia îi fusese emis un asemenea aviz cu o valabilitate de 1 an conform celor ce aceasta și-a asumat prin solicitarea inițială.

În susținerea argumentelor, a fost anexat punctul de vedere al inițiatorului actului normativ.

Intimatul-reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului, motivat de faptul că recurenta, deși își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nu indică aspectele de nelegalitate ce afectează sentința atacată și nici dispozițiile legale ce ar fi greșit interpretate și aplicate în cauză.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefundat, susținând în esență că sentința recurată este temeinică și legală, dată în spiritul normei legislative care guvernează reînnoirea avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 21 noiembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 5 martie 2020.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Asupra excepției nulității recursului:

Înalta Curte constată că este nefondată excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna .

Este evident că potrivit prevederilor art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate solicita numai pentru motivele de nelegalitate expres enumerate la punctele 1-8 din acest text de lege.

Însă, în cauză, argumentele recurentei-reclamante pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, se constată că susținerile recurentei, în sensul că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor prevăzute de H.G. nr. 1014/2015, pot fi analizate din perspectiva motivului de casare indicat.

Asupra recursului declarat

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Reclamantul Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna a solicitat anularea actului administrativ - adresa nr. x/14.03.2017 emisă de către Inspecția Muncii București privind refuzul de a reînnoi avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite, pentru anul 2017-2018, în cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie Leamna.

Prin sentința recurată, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și a fost obligată pârâta Inspecția Muncii la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite

Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 986 din 31 decembrie 2015, emisă în temeiul al art. 29 alin. (1

1

) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 1, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, reînnoite, și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2018.".

Motivele de recurs privind faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, putea fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani, în acest sens fiind invocat de recurentă și punctul de vedere al inițiatorului actului normativ, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, din care ar rezulta intenția legiuitorului că H.G. nr. 1014/2015 nu prevede modalitatea legală de prelungire a valabilității avizului, sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obținute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada de valabilitate a acestora, având în vedere mai ales scopul adoptării acestui act normativ, acela de a asigura un termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condițiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire și protecție asumate, și faptul că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia reclamantei nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului limită prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condițiile în care nu s-a reușit normalizarea condițiilor de muncă.

Scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014, în care angajatorii aveau obligația de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 1014/2015 s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorii care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite au obligația de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni, eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale. Ca urmare a faptului că s-a constatat că, la acea dată, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție nu se pot realiza integral.

S-a precizat că actul normativ are în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, dar și a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă, iar menținerea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează doar acei angajatori care dețin, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, acordate anterior, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, numai pentru angajatorii care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, și care nu au realizat până la acea dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite.

Din dispozițiile legale nu rezultă că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată. Ceea ce s-a reglementat expres a fost că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31 decembrie 2018.

Pentru aceste motive, este nefondată și susținerea recurentei că instanța a prezumat intenția angajatorului, substituindu-se acestuia, și a reinterpretat opțiunea acestuia într-un mod artificial, creând dreptul prevăzut de actul normativ, de a solicita încadrarea în condiții deosebite de muncă, fără a avea și obligațiile corelative imperativ stabilite de lege.

Din faptul că art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015 prevede că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31 decembrie 2018 nu rezultă, în situația în care reînnoirea s-a efectuat pentru un 1 an, că nu mai există posibilitatea ca angajatorul să obțină o nouă reînnoire, neexistând nicio prevedere în cuprinsul actului normativ care să interzică posibilitatea reînnoirii succesive a avizelor pe perioade mai scurte, în condițiile în care măsurile cuprinse în planul de prevenire și protecție stabilit au fost realizate, însă nu au fost eliminați, în raport de specificul activității desfășurate, factorii de risc profesional, și este respectat termenul limită de 31.12.2018.

În mod corect, instanța de fond, analizând probatoriul administrat în cauză, a reținut deși măsurile cuprinse în planul de prevenire și protecție stabilit au fost realizate, însă nu au eliminat factorii de risc profesional, în special agenții biologici cu potențialitate patogenă sau de contagiune asupra organismului uman, astfel cum rezultă din anexa la procesul-verbal nr. x din 19.01.2017, față de specificul activității desfășurate de către angajații reclamantei, față de specificul activității desfășurate de către angajații reclamantei, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 2 și 4 din H.G. nr. 1014/2015, a dispozițiilor care stabilesc că avizele reînnoite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3), nimic nu împiedică acordarea unui nou aviz care să îl reînnoiască pe cel acordat anterior dacă condițiile prevăzute de textele de lege pentru reînnoire acestuia se mențin în continuare.

Contrar susținerilor recurentei, din dispozițiile art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, care prevăd că "Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).", rezultă faptul că avizele își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul sau la expirarea termenului limită, 31.12.2018.

Din analiza acestor dispoziții nu rezultă că nu poate fi solicitată o reînnoire a avizului, când condițiile sunt îndeplinite, în interiorul termenului.

Faptul că angajatorul și-a asumat faptul că va normaliza condițiile de muncă până la data de 31.12.2016, deși ar fi avut posibilitatea de a-și asuma un termen de 3 ani și nu de un an, nu conduce la concluzia invocată de recurentă.

În caz contrar, rămân fără efecte și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost modificate, în baza cărora a fost emisă și H.G. nr. 1014/2015.

Prin O.U.G. nr. 65/2015, art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia "(1) Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora.", a fost completat și au fost introduse alin. (1

1

) și (1

2

), cu următorul cuprins: (1

1

) Locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă. (1

2

) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2015 și data reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează, după caz, diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă și cea declarată de către aceștia.".

S-au avut în vedere, în același sens fiind emisă apoi și H.G. nr. 1014/2015, obligația angajatorilor care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale, și faptul că, în urma controalelor efectuate la nivelul Inspecției Muncii s-a constatat că angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă, și, luând în considerare termenul de 31 decembrie 2015, prevăzut de legislația în vigoare, H.G. nr. 1.173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție nu se pot realiza integral.

Pentru aceste motive, în condițiile în care scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 nu a fost îndeplinit prin măsurile de protecție asumate prin planul din 2016, realizarea măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă, actul normativ nu prevede interdicția emiterii mai multor avize, având în vedere că termenul limită prevăzut actul normativ nu a fost depășit, 31.12.2018, sentința recurată este legală, în mod corect instanța de fond a constatat refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantei și a obligat pârâta la reînnoirea avizului .

Soluția instanței de recurs

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta pârâtă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant Spitalul de Pneumoftiziologie Leamna.

Respinge recursul formulat de pârâta Inspecția Muncii împotriva sentinței nr. 560/2017 din 20 octombrie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2020.