ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 118/2022

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin sentința nr. 2570 din 29 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul Serviciul De Ambulanță Județean Arad în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea cererii de chemare în judecată, întrucât hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită dispozițiilor incidente în speță.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, potrivit dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 263/2010, "Locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului*), pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă."

Recurentul arată că a deținut avizul pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite cu nr. x/25.02.2015 care a fost reînnoit prin avizul nr. x/18.02.2016 eliberat de Inspecția Muncii cu valabilitate până la data de 31.12.2016. Având în vedere că până la termenul din 31.12.2016 nu a reușit normalizarea condițiilor de muncă, a solicitat reînnoirea acestui aviz la Inspecția Muncii.

Prin adresa nr. x/23.02.2017, Inspecția Muncii a comunicat reclamantului refuzul acesteia, motivat de faptul că termenul de valabilitate de 31 decembrie 2016 a fost acordat în concordanță cu termenul asumat pentru îndeplinirea măsurilor cuprinse în planul de prevenire și protecție întocmit pentru îmbunătățirea nivelului securității în muncă și al protecției sănătății lucrătorilor. S-a arătat totodată și faptul că potrivit legii nu există modalitatea legală de prelungire a valabilității avizului.

Precizează recurentul că este evident că a dorit reînnoirea, iar dintr-o eroare de exprimare a solicitat prelungirea.

Din planul nr. 81/05.01.2017 de prevenire și protecție în domeniul securității și sănătății în muncă pe anul 2017-2018, reclamantul și-a asumat normalizarea locurilor de muncă până la data de 31.12.2018.

Potrivit dispozițiilor Lg. 263/2010, este permisă reînnoirea pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

În opinia recurentului, faptul că se încadrează în prevederile legale, deoarece nu a avut reînnoit avizul pe 3 ani, ci doar pe 2 și nu a reușit normalizarea condițiilor de muncă, aspect constatat și de inspectorii de muncă cu ocazia controlului efectuat la data de 10.03.2017.

Cu ocazia controlului a fost întocmit procesul-verbal de control nr. x/10.03.2017 însoțit de anexele ce fac parte integrantă din procesul-verbal.

Se arată de către recurent că este evident că nu a reușit normalizarea locurilor de muncă și se justifică reînnoirea avizului, arătând totodată că se încadrează în art. 1 din Hotărârea nr. 1014 din 30 decembrie 2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

Concluzionând, recurentul precizează că îndeplinește toate condițiile prevăzute de hotărârea indicată pentru a beneficia de reînnoirea avizului.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata-pârâtă Inspecția Muncii a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și nefondat.

Intimata-pârâtă a arătat că legislația specifică și incidență încadrării locurilor de muncă în condiții deosebite anterior H.G. nr. 1014/2015 a fost reglementată de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, ce era modificată anual mai ales sub aspectul prelungirii termenului de acordare a respectivelor avize cu perioade de 1 an.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1173/2014 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorii care dețineau avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite aveau obligația de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni, eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale.

După intrarea în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 1173/2014, inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă au efectuat controale la unitățile care au locuri de muncă încadrate în condiții deosebite. Urmare controalelor efectuate la nivelul Inspecției Muncii, s-a constatat că, angajatorii erau în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă, însă, datorită termenului scurt rămas până la data de 31.12.2015 s-a estimat că, în contextul economic respectiv, măsurile propuse în planurile de prevenire și protecție asumate de angajatori nu se pot realiza integral.

Realizarea măsurilor propuse presupunea, în majoritatea cazurilor, achiziționarea de echipamente de muncă conforme cu cerințele esențiale de securitate și sănătate în muncă sau schimbarea proceselor de producție, care necesitau investiții ce nu puteau fi acoperite integral din lipsă de fonduri.

În acest fel s-a identificat necesitatea elaborării H.G. nr. 1014/2015, prezentul act normativ în vigoare, având în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite dar și a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

Menținerea locurilor de muncă în condiții deosebite a vizat doar acei angajatori care dețineau, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Prin acest act normativ s-a creat posibilitatea angajatorilor de a-și gestiona cât mai eficient resursele, într-un interval de timp mai mare (de 3 ani, față de 1 an cât era reglementat anterior), astfel încât prin măsurile și programele propuse în planurile de prevenire și protecție adoptate de aceștia să se normalizeze condițiile de muncă, deziderat spre care trebuie să tindă toți participanții la procesele de lucru deopotrivă atât angajați cât și angajatori.

Astfel potrivit prevederilor alin. (2) al art. 6 din H.G. nr. 1014/2015, avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau după caz la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).,,

În aceste condiții reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite a fost făcută la solicitarea angajatorului în raport de termenele de îndeplinire a măsurilor cuprinse în planul de prevenire și protecție asumate de către acesta, motiv pentru care la finalizarea acestor termene locurile de muncă sunt încadrate în condiții normale.

Arată intimata că prin actul normativ s-a stabilit punctual și fără echivoc faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maxim 3 ani.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței dedusă judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce succed:

Pentru a răspunde criticilor formulate prin recurs, Înalta Curte are în vedere, rezumativ, contextul factual și cadrul legislativ care a condus la prezentul litigiu.

Reclamantul-recurent Serviciul de Ambulanță Județean Arad a solicitat obligarea pârâtei Inspecția Muncii la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite până la data de 31.12.2018, în conformitate cu prevederile art. 29 din Legea nr. 263/2010, iar prin adresa nr. x/23.02.2017 pârâta și-a exprimat refuzul de soluționare favorabilă a cererii privind reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite.

În acest context, Înalta Curte reține că, potrivit prevederilor H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 986 din 31 decembrie 2015, emisă în temeiul al art. 29 alin. (1

1

) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 1, "(1) Începând cu data de 1 ianuarie 2016, avizele de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite acordate, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, pot fi reînnoite potrivit metodologiei stabilite prin prezenta hotărâre. (2) Prevederile prezentei hotărâri se aplică numai angajatorilor care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, reînnoite, și care nu au realizat până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite. (3) Perioada de valabilitate a avizelor reînnoite potrivit prevederilor prezentei hotărâri nu poate depăși data de 31 decembrie 2018.".

Susținerile intimatei privind faptul că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, putea fi făcută o singură dată, valabilitatea perioadei pentru care este acordat avizul fiind de maximum 3 ani, sunt nefondate.

Astfel, Înalta Curte constată că legiuitorul nu a limitat în mod expres numărul avizelor care pot fi obținute în baza acestui act normativ, stabilind doar perioada de valabilitate a acestora, având în vedere mai ales scopul adoptării acestui act normativ, acela de a asigura un termen rezonabil angajatorilor pentru normalizarea condițiilor de muncă conform măsurilor propuse în planurile de prevenire și protecție asumate, și faptul că nu poate fi acceptată teza potrivit căreia reclamantei nu i s-ar mai putea acorda un al doilea aviz, de reînnoire a celui existent, în limita termenului limită prevăzut de art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015, în condițiile în care nu s-a reușit normalizarea condițiilor de muncă.

Scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 a fost acela de a prelungi termenul de 1 an reglementat anterior prin H.G. nr. 1173/2014, în care angajatorii aveau obligația de a realiza măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 1014/2015 s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1173/2014 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, angajatorii care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite au obligația de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni, eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie - 1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale. Ca urmare a faptului că s-a constatat că, la acea dată, angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție nu se pot realiza integral.

S-a precizat că actul normativ are în vedere stabilirea metodologiei de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, dar și a unui termen limită, respectiv trei ani de la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență de completare a art. 29 din Legea nr. 263/2010, în care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă, iar menținerea locurilor de muncă în condiții deosebite vizează doar acei angajatori care dețin, la data de 31 decembrie 2015, avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite și care nu au putut realiza până la această dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1014/2015, s-a stabilit metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, acordate anterior, valabile până la data de 31 decembrie 2015 inclusiv, numai pentru angajatorii care dețin la data de 31 decembrie 2015 avizul de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, și care nu au realizat până la acea dată măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă pentru locurile de muncă încadrate în condiții deosebite.

Din dispozițiile legale nu rezultă că reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, deținut de angajator la 31.12.2015, poate fi făcută o singură dată. Ceea ce s-a reglementat expres a fost că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31 decembrie 2018.

De asemenea, din faptul că art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1014/2015 prevede că perioada de valabilitate a avizelor reînnoite nu poate depăși data de 31 decembrie 2018 nu rezultă, în situația în care reînnoirea s-a efectuat pentru un 1 an, că nu mai există posibilitatea ca angajatorul să obțină o nouă reînnoire, neexistând nicio prevedere în cuprinsul actului normativ care să interzică posibilitatea reînnoirii succesive a avizelor pe perioade mai scurte, în condițiile în care măsurile cuprinse în planul de prevenire și protecție stabilit au fost realizate, însă nu au fost eliminați, în raport de specificul activității desfășurate, factorii de risc profesional, și este respectat termenul limită de 31.12.2018.

Totodată,din dispozițiile art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 1014/2015, care prevăd că "Avizele reînnoite pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul de prevenire și protecție sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la art. 1 alin. (3).", rezultă faptul că avizele își încetează aplicabilitatea la data îndeplinirii măsurilor stabilite prin planul sau la expirarea termenului limită, 31.12.2018, nu rezultă că nu poate fi solicitată o reînnoire a avizului, când condițiile sunt îndeplinite, în interiorul termenului.

Faptul că angajatorul și-a asumat faptul că va normaliza condițiile de muncă până la data de 31.12.2016, deși ar fi avut posibilitatea de a-și asuma un termen de 3 ani și nu de un an, nu conduce la concluzia invocată de intimata Inspecția Muncii.

În caz contrar, rămân fără efecte și dispozițiile art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, astfel cum au fost modificate, în baza cărora a fost emisă și H.G. nr. 1014/2015.

Prin O.U.G. nr. 65/2015, art. 29 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit căruia "(1) Sunt încadrate în condiții deosebite locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării acestora.", a fost completat și au fost introduse alin. (1

1

) și (1

2

), cu următorul cuprins: (1

1

) Locurile de muncă pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă. (1

2

) Perioada cuprinsă între data de 31 decembrie 2015 și data reînnoirii avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite constituie stagiu de cotizare în condiții deosebite de muncă, pentru care angajatorii datorează, după caz, diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale pentru condiții deosebite de muncă și cea declarată de către aceștia.".

S-au avut în vedere, în același sens fiind emisă apoi și H.G. nr. 1014/2015, obligația angajatorilor care dețin avize de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite de a elabora planul de prevenire și protecție corespunzător locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite, revizuit, care să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor, cuprinzând măsuri și acțiuni eșalonate și distribuite trimestrial, pe perioada 1 ianuarie-1 decembrie 2015, astfel încât, până cel târziu la data de 31 decembrie 2015, locurile de muncă să se încadreze în condiții normale, și faptul că, în urma controalelor efectuate la nivelul Inspecției Muncii s-a constatat că angajatorii sunt în curs de realizare a programelor de normalizare a condițiilor de muncă, și, luând în considerare termenul de 31 decembrie 2015, prevăzut de legislația în vigoare, H.G. nr. 1.173/2014 pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 246/2007 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, s-a estimat că, în contextul economic de la acea dată, măsurile propuse în planul de prevenire și protecție nu se pot realiza integral.

Pentru aceste motive, în condițiile în care scopul adoptării H.G. nr. 1014/2015 nu a fost îndeplinit prin măsurile de protecție asumate prin planul din 2016, realizarea măsurile necesare în vederea normalizării condițiilor de muncă, actul normativ nu prevede interdicția emiterii mai multor avize, având în vedere că termenul limită prevăzut actul normativ nu a fost depășit, 31.12.2018, Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, constată refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantei.

Față de considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte urmează a proceda la admiterea recursului declarat, cu consecința casării sentinței atacate și, urmare a rejudecării procesului, va proceda la admiterea în parte a acțiunii, sens în care va obliga pârâta la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite până la data de 31.12.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Serviciul de Ambulanță Județean Arad împotriva sentinței civile nr. 2570 din 29 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare, admite acțiunea și obligă pârâta la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite până la data de 31.12.2018.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.