ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1910/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 29 martie 2017 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, acțiunea formulată de reclamantul Serviciul de Ambulanță Județean Arad, prin care acesta a chemat în judecată pârâta Inspecția Muncii, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite până la data de 31.12.2018.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale

Prin Sentința civilă nr. 2326 din 22 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Arad și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul Serviciul de Ambulanță Județean Arad în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, în favoarea Curții de Apel București.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că potrivit art. 29 alin. (1) și (1

1

) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sunt încadrate în condiții deosebite, locurile de muncă stabilite în baza criteriilor și metodologiei prevăzute de legislația în vigoare la data încadrării și acestea pot fi menținute în condiții deosebite, prin reînnoirea avizelor de încadrare pe baza metodologiei stabilite prin hotărâre a Guvernului, pentru o perioadă de maximum 3 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen până la care angajatorii au obligația de a normaliza condițiile de muncă.

Hotărârea de Guvern la care s-a făcut referire este H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, care la art. 4 prevede că: "Angajatorii care nu au obținut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se pot adresa direct instanței judecătorești competente, potrivit legii."

Pentru stabilirea instanței competente, s-au reținut Decizia nr. 12/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, pentru interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 raportate la art. 2 alin. (2), art. 3, 4, 11, 12, 15, 16 și 18 din Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, respectiv art. 1 - 4, art. 7 - 9, art. 13 alin. (4) și art. 13

1

din Hotărârea Guvernului nr. 246/2007, în cauzele în care se solicită constatarea pe cale judiciară a condițiilor deosebite de muncă în care angajații și-au desfășurat activitatea după data de 1 aprilie 2001.

În considerentele Deciziei nr. 12/2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că regimul juridic actual instituit prin Legea nr. 263/2010, nu mai prevede o procedură de emitere de noi avize, respectiv de completare a listei cu noi înscrieri, ci doar de reevaluare a locurilor de muncă din unitățile deja înscrise, pentru a verifica dacă condițiile ce au atras încadrarea inițială mai subzistă.

Prin aceeași decizie s-a mai reținut că dacă etapa de acordare a avizului nu a fost finalizată prin emiterea unui aviz susceptibil a fi reînnoit, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 246/2007 și Hotărârea Guvernului nr. 1.014/2015, pentru demararea procedurii de reevaluare a locului de muncă, având în vedere mențiunea expresă potrivit căreia procedura de reevaluare se aplică exclusiv unităților ce dețin avizul de încadrare și, în consecință, excedează abilitării instanței de drept comun a statua asupra încadrării/reevaluării locului de muncă, întrucât legiuitorul nu a deschis, în această situație, calea dreptului comun, abilitând instanța de judecată să preia atribuțiile organului administrativ din respectiva procedură.

S-a mai reținut că în speță, prin acțiunea formulată, reclamantul urmărește, în fapt, să se constate că îndeplinește criteriile impuse prin H.G. nr. 1014/2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, situație în care, în mod nejustificat, i-a fost refuzată reînnoirea avizului.

Ori, contestarea refuzului de acordare a avizului se face în face în fața instanței de contencios administrativ și, ținând seama de faptul că pârâta Inspecția Muncii este organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 96 alin. (1) C. proc. civ., îi revine curții de apel competența de soluționare a acesteia.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 3830 din data de 20 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Serviciul de Ambulanță Județean Arad în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, în favoarea Tribunalului Arad - complet specializat în contencios administrativ și fiscal; a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că pârâta Inspecția Muncii are calitatea de autoritate publică locală și cum obiectul litigiului privește constatarea îndeplinirii criteriile impuse prin H.G. nr. 1014/2015, în mod nejustificat, i-a fost refuzată reclamantului și reînnoirea avizului, ceea ce atrage competența de soluționare în fond a Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamantul Serviciul de Ambulanță Județean Arad a învestit instanța cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii, a solicitat obligarea pârâtei la reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite până la data de 31.12.2018.

În speță, reclamantul a deținut avizul nr. x/25.02.2015, reînnoit prin avizul nr. x/18.02.2016, eliberate de Inspecția Muncii și, având în vedere că până la termenul din 31.12.2016 nu a reușit normalizarea condițiilor de muncă, a solicitat reînnoirea acestui aviz la Inspecția Muncii, în condițiile art. 2 din H.G. nr. 1014/2015 din 30 decembrie 2015, ce prevede că: "(1) Reînnoirea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite se acordă de către Inspecția Muncii sau Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, după caz (...)".

Cu toate acestea, prin adresa nr. x/23.02.2017, pârâta Inspecția Muncii a refuzat să dea curs solicitării reclamantului.

În aceste condiții, reclamantul s-a adresat instanței, cererea sa de chemare în judecată fiind întemeiată pe dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1014/2015 din 30 decembrie 2015 privind metodologia de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite, conform cărora: "Angajatorii care nu au obținut reînnoirea avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiții deosebite se pot adresa direct instanței judecătorești competente, potrivit legii."

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Înalta Curte reține că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

În cauza de față, este aplicabil primul criteriu, cel al rangului autorității emitente, pârâta Inspecția Muncii fiind încadrată în noțiunea de organ de specialitate al administrației publice centrale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 108 din 16 iunie 1999, potrivit cărora: "(1) Se înființează Inspecția Muncii, organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu sediul în municipiul București."

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 96 pct. 1 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține curții de apel, ca instanță de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei de față, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Serviciul de Ambulanță Județean Arad în contradictoriu cu pârâta Inspecția Muncii în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 mai 2018.

Procesat de GGC - GV