ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 924/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.07.2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Transplant, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat: - în principal, anularea Deciziei nr. 3/V/06.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V, precum și a încheierii nr. 63/30.06.2017, pronunțată de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României iar - în subsidiar, revocarea Deciziei nr. 3/V/06.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V, fiind nelegală. - suspendarea executării actului administrativ - Deciziei nr. 3/V/06.04.2017 emisă de Curtea de Conturi a României, Departamentul V, până la soluționarea prezentei cauze.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Agenția Națională de Transplant, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Agenția Națională de Transplant, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Printr-o cerere separată, recurenta-reclamantă a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 186 C. proc. civ. să se dispună repunerea în termenul de declarare a recursului motivat de faptul că sentința civilă nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal i-a fost comunicată la data de 06.05.2020, iar la data de 21.05.2020 recursul a fost transmis prin serviciul de curierat, așa cum rezultă din Nota de Transport seria x , însă plicul s-a întors la expeditor la data de 09.10.2020 din motive necunoscute. Având în vedere că recursul a fost retransmis instanței la data de 09.10.2020, recurenta-reclamantă apreciază că acest fapt este suficient pentru ca societatea să fie repusă în termenul procedural pierdut.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității cererii de recurs, pentru nemotivare în ceea ce privește soluția ce vizează menținerea măsurii de la cap. II pct. 4 din Decizia nr. 3/2017, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 decembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 09 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs 6.1. Cu prioritate, Înalta Curte va analiza cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurenta-reclamantă. Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. Înalta Curte constată că aceste dispoziții reglementează o repunere în termenul sui generis, respectiv în condiții restrictive, când partea dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. Deci, repunerea în termen este remediul procedural pentru cel care nu a exercitat în termenul prevăzut de lege un act de procedură. Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a menționat faptul că "sentința civilă nr. 2170 din data de 5 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal i-a fost comunicată la data de 06.05.2020, iar la data de 21.05.2020 recursul a fost transmis prin serviciul de curierat, așa cum rezultă din Nota de Transport seria x , însă plicul s-a întors la expeditor la data de 09.10.2020 din motive necunoscute, iar acest fapt este suficient pentru ca societatea să fie repusă în termenul procedural pierdut." Înalta Curte constată că la dosarului de recurs se află nota de transport x în cuprinsul căreia se menționează data colectării 21.05.2020 și la rubrica observații este trecut recurs nr. dosar x/2017, însă această notă nu este completă având în vedere că rubricile privind "contravaloare servicii", "detaliere expediere - greutate", "plata serviciului transport", "confirmare de primire", iar simplul fapt că recurenta-reclamantă antamează ideea că plicul a fost returnat din motive necunoscute, în lipsa altor dovezi, nu poate fi asimilat cu un motiv temeinic justificat și o împrejurare mai presus de voința părții. Pe cale de consecință, împrejurările invocate de recurenta-reclamantă nu conduc la o repunere în termenul de exercitare a căii de atac, nu se încadrează în noțiunea de "împrejurare mai presus de voința părții", aptă să conducă la o repunere în termen, cu atât mai mult cu cât, de la data "expedierii" și până la data "returnării" au trecut aproximativ 5 luni de zile, iar recurenta-reclamantă avea posibilitate de a verifica înregistrarea cererii de recurs pe rolul primei instanțe prin intermediul apărătorului ales. Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de formulare a recursului. 6.2. În raport de soluția pronunțată asupra cererii de repunere în termenul de formulare a recursului, Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este declarat peste termenul legal, pentru argumentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." În materia contenciosului administrativ, conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) din C. proc. civ. care prevăd că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul". Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiași articol stabilește că "termenul care se sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare". Din actele dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 06.05.2020, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la dosarului de fond, iar recursul a fost transmis prin poștă la data de 09.10.2020, conform plicului poștal atașat la dosarului de recurs. Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1) și (5) din C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care recurenta-reclamantă avea dreptul să declare recurs era cuprins între 06.05.2020 și 22.05.2020, inclusiv. Or, în cauza de față, având în vedere că recursul a fost depus la data de 09.10.2020, Înalta Curte constată că acesta este declarat și formulat cu depășirea termenului legal, fiind depășit termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, impus de lege. Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Pe cale de consecință, având în vedere că în cauză, recurenta-reclamantă nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac din motive temeinic justificate, Înalta Curte, odată cu respingerea cererii de repunere în termen, va reține și tardivitatea recursului declarat.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca tardiv declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,