ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 884/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data 17 septembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanții A., B. și A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat anularea deciziei și obligarea FGA la plata sumelor pretinse și neacordate petenților individualizate astfel: (i) către A. - mama defunctului, suma de 450.000 de RON, cu titlu de daune morale; (ii) către A. - fratele defunctului, suma de 12.304 RON, cu titlu de daune materiale și suma de 287.696 RON, cu titlu de daune morale; (iii) către B. - fratele defunctului, suma de 300.000 RON, cu titlu de daune morale. De asemenea, au arătat că solicită cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin sentința civilă nr. 1201 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel București a admis excepția perimării, invocată din oficiu și a constatat perimarea de drept a cererii de chemare în judecată promovată de reclamanții A., B. și A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1, reclamanții A., B. și A. au declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea continuării judecății, cu cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.

Recurenții-reclamanți susțin că instanța de fond a constatat în mod greșit perimarea cererii de chemare în judecată, fără să țină cont că împotriva soluției de suspendare a cauzei, nelegală, în opinia lor, au declarat recurs, astfel încât, se impunea ca instanța să soluționeze cauza sub aspectul perimării doar după judecarea recursului pe care îl formulaseră împotriva încheierii de suspendare.

Prin soluțiile adoptate de instanța de fond, respectiv suspendarea și ulterior constatarea perimării, recurenții-reclamanți se consideră vătămați grav în interesele și drepturile lor, ambele soluții fiind adoptate de Curtea de Apel București cu încălcarea evidentă a dispozițiilor legale de drept material și procesual. ("Errare humanum est sed perseverare diabolicum").

Legal citat, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte constată că recurenții susțin greșita aplicare a normelor procedurale referitoare la perimare, critică ce poate fi circumscrisă art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu pct. 8 cum au indicat aceștia prin memoriul de recurs.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Chiar dacă sub imperiul acestui motiv de recurs se includ cele mai variate neregularități de ordin procedural, care privesc atât nesocotirea normelor de ordine publică, precum și a celor stabilite în interesul exclusiv al părților, pretinsele neregularități invocate de recurenți nu se circumscriu aspectelor de nulitate/nelegalitate reglementate.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Cu privire la cursul perimării, dispozițiile art. 417 din C. proc. civ. prevăd întreruperea acestuia prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecății procesului de către partea care justifică un interes.

De esența sancțiunii perimării este culpa procesuală a părții, buna administrare a justiției impunând ca respectivele acte procedurale să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor cerute de lege și să se succeadă în timp, în ordinea și cu respectarea termenelor prevăzute de lege sau stabilite de judecător.

În acest sens sunt și prevederile art. 10 alin. (1) din C. proc. civ., care instituie în sarcina părților obligația de a-și îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite și de a contribui la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind astfel finalitatea acestuia.

În cauză, prin încheierea de ședință din 6 decembrie 2019, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății acțiunii în contencios administrativ promovate de reclamanții A., B. și A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților legal citate.

Prin sentința civilă nr. 1201 din 20 noiembrie 2020, Curtea de Apel București a admis din oficiu excepția perimării și a constatat perimarea de drept a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte reține că este legală măsura instanței de a constata perimarea cererii de chemare în judecată, câtă vreme suspendarea cauzei s-a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv pentru lipsa nejustificată a părților, cauza rămânând în nelucrare odată cu pronunțarea măsurii suspendării (6 decembrie 2019).

Suspendarea judecății produce efecte începând cu data pronunțării acestei soluții dacă, începând cu acea dată, nu se mai îndeplinește niciun act de procedură în scopul judecății.

În cauză, până la data împlinirii termenului de perimare de 6 luni, părțile nu au înregistrat la dosar nicio cerere de repunere pe rol în vederea continuării judecății.

La data de 8 iulie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni, fiind fixat termen în acest sens la data de 20 noiembrie 2020.

Critica recurenților, în sensul că instanța ar fi trebuit să țină cont de existența recursului pe care l-au promovat împotriva încheierii de suspendare din 6 decembrie 2019 și să dispună amânarea cauzei pentru un termen de judecată ulterior soluționării acestui recurs, este nefondată și va fi respinsă de instanța de recurs, constatându-se că cererea de amânare a cauzei pentru acest motiv a fost formulată abia la data de 16.11.2020, după împlinirea termenului de perimare.

Câtă vreme recurenții nu au făcut dovada întreruperii sau suspendării termenului de perimare, cu respectarea art. 416 C. proc. civ. mai sus citat, corect instanța a reținut îndeplinirea condițiilor perimării cauzei.

Cât privește legalitatea măsurii suspendării cauzei dispuse la termenul din 6 decembrie 2019, Înalta Curte reține că, între timp, această soluție a devenit definitivă, având în vedere că, prin decizia nr. 2474 din 15 aprilie 2021, ÎCCJ-SCAF a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții A., B. și A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2019 pronunțare de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1201 din 20 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanții A., B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1201 din data de 20 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.