ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5651/2023

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, au solicitat anularea Deciziilor nr. 19984/29.05.2019, nr. 19985/29.05.2019 și nr. 19986/29.05.2019 emise de FGA și în consecință, admiterea cererilor de plată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de către reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și în consecință, a anulat în parte Decizia nr. 19984/29.05.2019 și Decizia nr. 19985/29.05.2019 emise de Fondul de Garantare a Asiguraților, în ceea ce privește art. 1 din conținutul acestora, obligând pârâtul la plata sumei de 2925 RON, cu titlu de daune morale în favoarea reclamantei A. și a sumei de 2000 RON, cu titlu de daune morale, în favoarea reclamantului C., precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 RON, reprezentând onorariul de avocat.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs atât reclamanții A., B. și C., cât și pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

1.3.1. Reclamanții A., B. și C. și-au întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și admiterea contestației, în sensul anulării celor trei decizii emise de F.G.A. și admiterii cererilor de plată astfel cum au fost formulate.

În esență, reclamanții au arătat că instanța de fond nu a analizat înscrisurile depuse la dosarul cauzei, stabilind în sarcina pârâtului sume foarte mici prin raportare la întreaga situație de fapt, fără a avea în vedere faptul că reclamanta A. era însărcinată la momentul când a avut loc accidentul, existând riscul de pierdere a sarcinii, că viața reclamantului B. a fost pusă în pericol și că toți reclamanții au suferit traume psihice în urma accidentului rutier.

Au mai arătat că, în ceea ce-l privește pe reclamantul C., deși numărul de zile de îngrijiri medicale a fost mic, în urma loviturii la cap, acestuia i-a fost afectată dezvoltarea.

Susțin că îi revenea instanței de fond sarcina de a analiza dacă în cauză sunt îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce îl privește pe defunctul D..

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, arată că instanța de fond s-a limitat în mod eronat la numărul îngrijirilor medicale, fără a avea în vedere repercusiunile suferite de reclamanți în urma accidentului, respectiv traumele fizice și psihice la care au fost expuși.

1.3.2. Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare, cu consecința respingerii acțiunii introductive formulate de către reclamanți.

În susținerea cererii de recurs, pârâtul F.G.A. a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 13 din Legea nr. 213/2015 care stabilesc faptul că "Aprobarea sau, după caz, respingerea sumelor pretinse de petenți este de competența comisiei speciale, constituite conform art. 23 alin. (2) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare".

A susținut că la nivelul FGA a fost adoptată, prin Decizia Directorului General nr. 142/26.05.2016, procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare, morale și materiale, izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau deces. Astfel, au fost stabilite criterii determinante pe 3 praguri valorice, raportate în funcție de consecințele suferite de victime.

În speța de față, petenții s-au încadrat în Pragul 1, stabilindu-se pentru reclamanta A. suma de 1.125 RON și pentru reclamantul C., suma de 1600 RON, cu titlu de daune morale.

A mai arătat că F.G.A. nu a stabilit în mod arbitrar cuantumul daunelor morale, ci s-a raportat la procedura internă de lucru, care nu contravine vreunei prevederi legale și care nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale. Dimpotrivă, această procedură internă are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru potențialii creditori de asigurare.

1.4. Hotărârea contestată

Prin Decizia nr. 3219 din 14.06.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019 s-a anulat ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a admis excepția nulității recursului declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și s-a anulat, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1424 din data de 15 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 august 2023 contestatorii A., B. și C. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 3219 din data de 14.06.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal solicitând admiterea contestației și în rejudecare să se admită cererea de recuurs cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În susținerea contestației în anulare, contestatorii au invocat următoarele argumente:

Prin sentinta recurata, pentru repararea prejudiciului cauzat ca urmare a actelor administrative anulate partial, instanta a obligat pârâtul la plata către recurenta-reclamantă A. a sumei de 2925 RON cu titlu de daune morale, mai exact diferenta dintre suma de 4050 RON cuvenita ca urmare a celor 9 zile de îngrijiri medicale (9x450 RON) si suma de 1125 stabilita prin actul administrativ contestat, precum si la plata in favoarea reclamantului C. a sumei de 2000 RON cu titlu de daune morale, reprezentand diferenta dintre suma de 3600 RON la care era indreptatit in raport de cele 8 zile de ingrijiri medicale(8 x 450 RON) si suma de 1600 RON acordata prin decizia contestată.

Prin decizia nr. 3219/14.06.2023 a ICCJ recursul a fost anulat ca netimbrat.

Contrar celor retinute de către instanta de recurs nu s-a comunicat prin adresa din 21.02.2022 faptul că trebuie de achitată taxă de timbru. De asemenea nu s-a comunicat nici prin intermediul citatiilor acest aspect.

Prin adresa la care face referire instanta s-a comunicat recursul formulat de FGA, comunicare valabila pentru toti recurentii reclamanti, fără ca în adresă să apară mentiunea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. La comunicarea instantei s-a formulat intâmpinare, care a fost înaintată la dosar.

Ulterior au fost comunicate 3 citatii pentru termenul din 14.06.2023, pe nici una dintre citatii nefiind vreo mentiune că trebuie achitată taxa judiciară de timbru.

Față de această eroare, contestatorii apreciază că sunt incidente prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Jurisprudenta și doctrina sunt constante în a aprecia că textul are în vedere greseli materiale cu caracter procedural, erori grave de fapt, care dacă ar fi fost observate ar fi condus la o alta solutie, cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, desi din plicul atasat la dosar rezult că recursul a fost depus la posta în termen, anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar era atasata dovada de plată taxei de timbru, iar instanta nu a observat-o sau acesta nu a ajuns la dosar din culpa functionarilor instantei, anularea recursului ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut chiar prin cererea de recurs etc.

Legea are in vedere erorile materiale, respectiv cele de ordin formal, procedural, săvârsite involuntar cu ocazia judecății, or, potrivit hotărârii atacate, nu a existat o asemenea greseală materială.

Altfel spus, trebuie să fie vorba despre acele greșeli pe care o comite instanta de recurs prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. În acest sens, legea procesuală are în vedere greșeli de ordin material cu caracter procedural, greșeli de fapt, si nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozitiilor legale incidente.

Ori, in cauza de față este vorba de greșeală materială în condițiile în care gresit se retine că s-ar fi fost comunicat obligația de achitare a taxei judiciare de timbru însă acest lucru nu s-a întâmplat.

2.2 Întâmpinarea formulată în cauză.

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, apreciind că niciunul dintre argumentele formulate nu poate fi încadrat în cazul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

3.1. Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru considerentele în continuare arătate.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:(...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;"

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau nul, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speța dedusă judecății, contestatorii reclamă împrejurarea că instanța de recurs în a omis să le pună în vedere acestora să achite taxa judiciară de timbru pentru cererea de recurs, potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, și cu toate acestea instanța de recurs a pronunțat prin decizia contestată o soluție prin care a anulat cererea de recurs ca fiind netimbrată.

Înalta Curte analizând argumentele propuse de contestatori prin raportare la înscrisurile existente la dosarul instanței de recurs, constată că aceste argumente nu sunt întemeiate.

În speță, prin rezoluția din data de 18 februarie 2022, magistratul delegat să efectueze procedura de regularizare a cerereii a trasat ca sarcină grefierului responsabil cu efectuarea actelor de procedură să citeze pe reclamanți cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON.

Această sarcină s-a materializat prin întocmirea adreselor de comunicare din 21 februarie 2022 care au fost comunicate prin dovezile de înmânare la data de 20 februarie 2022 .

În aceste condiții, constestatorii susțin în mod greșit că nu li s-a pus în vedere din partea instanței de recurs că au obligația de achitare a taxei judiciare de timbru.

Totodată instanța constată în urma consultării sistemului ecris că în cauză recurenții-reclamanți nu au formulat nici cererea de ajutor public judiciar și nici o cerere de reexaminare, care ar fi pututu afecta soluția de anulare a cerereii de recurs pentru lipsa achitării taxei judiciare de timbru, în situația în care instanța de recurs s-ar fi pronunțat asupra excepției netimbrării anterior soluționării cererilor de ajutor public judiciar sau cererii de reexaminare.

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate a hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Semnificația conceputului de "greșeală materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatori în prezenta cauză nu se confirmă, argumentele prezentate de aceștia în susținerea contrestație în anulare fiind nefondate.

Așadar, în lipsa unor circumstanțe substanțiale și imperative de natură să justifice redeschiderea procesului judecat definitiv, prezenta contestație în anulare nu poate fi admisă, în contextul în care chestiunile invocate nu se confirmă, instanța de recurs respectând cu strictețe modul de citare al recurenților-reclamanți și comunicarea conform regulilor de procedură a obligațiilor ce le revin acestora în legătură cu taxele judicare de timbru.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate.

Față de cele de mai sus, cum în speță, motivele formulate nu se circumscriu dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., contestatorii urmărind, în realitate, o rejudecare a recursului pentru motive nepermise de lege, Înalta Curte, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatorii A., B. și C. împotriva deciziei nr. 3219 din 14 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.