ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 878/2022

Ședința publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 7 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței:

În cadrul acestui dosar, la data de 6 decembrie 2017, reclamanta a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, republicată și modificată prin O.G. nr. 12/2014, arătând că aceste dispoziții contravin art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 și art. 124 alin. (2) din Constituția României.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 997 din 6 martie 2018, Curtea de Apel București:

- a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, republicată și modificată, ca inadmisibilă;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Concurenței, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, reclamanta A. a formulat recurs, precizând că urmează să detalieze motivele de recurs după comunicarea hotărârii atacate.

Prin memoriul de recurs, înregistrat la dosarul cauzei la 25 mai 2021, recurenta-reclamantă a arătat că își întemeiază recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și, în consecință, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

În susținerea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă invocă greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanța de fond apreciind eronat că nu a fost dovedită condiția privind legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei.

1.4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Consiliul Concurenței a invocat prin întâmpinarea formulată excepția tardivității recursului, susținând că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, reclamanta avea posibilitatea de a exercita calea de atac împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. În cauză, pronunțarea s-a făcut prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, conform art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., la data de 6 martie 2018, astfel că reclamanta putea formula recurs cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale până la data de 9 martie 2018. Or, recurenta nu a formulat cererea de recurs în termenul de 48 de ore, astfel cum este reglementat acest termen prin dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, ci abia după 3 ani de la pronunțare.

De asemenea, în subsidiar, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, solicitând să se contate nulitatea acestuia.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția tardivității declarării recursului, invocată prin întâmpinare, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare.

În prealabil, se constată că intimatul-pârât Consiliul Concurenței a invocat prin întâmpinare și excepția nulității recursului pentru nemotivare.

În ordinea de soluționare a excepțiilor, Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepției de tardivitate a recursului, deoarece nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal. Prin constatarea decăderii, admiterea acestei excepții exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

În cauză, regimul căii de atac este reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia:

"(...) încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)"

Sentința atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 6 martie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acest termen se împlinea la data de 9 martie 2018, ora 0:00.

Or, în condițiile în care încheierea atacată a fost pronunțată la 6.03.2018, iar cererea de recurs a fost depusă prin poștă la data de 9.03.2018 și înregistrată la Registratura instanței de fond la data de 13.03.2018, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței atacate, în ceea ce privește soluția de respingere a CCR, a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite excepția tardivității invocată de intimatul-pârât Consiliul Concurenței și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Consiliul Concurenței.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 997 din data de 6 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția de respinge a CCR, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2022.