ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2022

Ședința publică din data de 11 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 17 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, cu citarea Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

3.emiterea de către ordonatorul principal de credite a unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25%, conform art. 151 din Legea nr. 157/2020, având în vedere că reclamanții ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat.

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 1717/2021 din 15 iunie 2021, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța în acest sens a reținut Tribunalul Vâlcea că prin petitul nr. 3 al cererii de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea de către ordonatorul principal de credite a unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25% conform art. 15

1

din Legea nr. 157/2020 având în vedere că reclamanții ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat.

Tribunalul Vâlcea, în raport de acest petit, a stabilit incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (2) și dispozițiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., norme juridice în raport de care a apreciat tribunalul că soluționarea prezentei cauze este de competența Curții de Apel Pitești, declinând cauza în favoarea acestei instanțe.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, și contencios administrativ și fiscal.

Urmare declinării competenței în favoarea Curții de Apel Pitești cauza a fost înregistrată la această instanță sub același număr de dosar fiind stabilit termen de judecată la data de 08.10.2021.

Prin sentința civilă nr. 185/F-CONT din 08 octombrie 2021 Curtea de Apel Pitești a admis excepția necompetenței sale materaile și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Analizând cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel Pitești a reținut că aceasta a fost formulată în contradictoriu doar cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lngă Tribunalul Mehedinți.

De asemenea, a arătat Curtea de Apel Pitești că simpla mențiune din cererea de chemare în judecată respectiv "cu citarea Consiliului Național pentru Combatarea Discriminării" nu este aptă să atargă competența materială în raport de rangul acesteia, de autoritate centrală, atâta timp cât niciuna dintre dintre solicitările reclamanților nu este îndreptată împotriva sa.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Prin cererea dedusă judecății, observă Înalta Curte că reclamanții au solicitat obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți la:

În raport de petitele cererii de chemare în judecată precum și de motivele formulate prin cerere reiese că acțiunea reclamanților se întemeiază pe un pretins refuz nejustificat ce emană de la cei doi pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

În cauză, ceea ce a generat conflictul negativ de competență a fost petitul nr. 3 al cererii de chemare în judecată respectiv obligarea ordonatorului principal de credite la emiterea unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25%, conform art. 15

1

din Legea nr. 157/2020, având în vedere că reclamanții ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat, în raport de care instanțele și-au declinate reciproc competența.

Astfel, Tribunalul Vâlcea a declinat competența în favoarea Curții de Apel Pitești în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu dispozițiile art. 99 alin. (2) și art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Curtea de Apel Pitești a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea reținând că acțiunea reclamanților se întemeiază pe un pretins refuz nejustificat ce emană de la pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, astfel că prezentul litigiu are ca obiect un act administrativ asimilat emis de o autoritate publică de nivel local, astfel că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competența aparține Tribunalului Vâlcea.

Prioritar, Înalta Curte constată că într-adevăr, în raport de petitele cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu are ca obiect refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, astfel că acesta este supus normelor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ceea ce determină soluționarea acestuia de către instanțele de contencios administrativ.

Prin urmare, competența materială, în prezenta cauză, se va stabili în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel"

În interpretarea și aplicarea acestor norme, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justitie a reținut cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:

- criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice locale (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat,

- criteriul valoric stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ atacat.

În cauză, întrucât litigiul nu are caracter fiscal, instanța competentă se stabilește în funcție de rangul central sau local al autorității publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul litigiului.

De asemenea, la stabilirea competenței în favoarea tribunalului, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., norme juridice din interpretarea cărora rezultă că în ceea ce privește judecata in primă instanță, ori de cate ori legiuitorul nu prevede instanța competentă a soluționa o anumită cerere, aceasta va fi judecată in primă instanță de către tribunal.

Conform dispozițiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., în materia contenciosului administrativ și fiscal, curțile de apel judecă în primă instanță doar acele cereri date în competența sa prin lege specială. Cum, în cauză, nu există o dispoziție specială care să prevadă soluționarea cauzei în primă instanță de către curtea de apel, rezultă că soluționarea prezentei cauzei este de competența tribunalului.

La stabilirea instanței competente ca fiind tribunalul, secția contencios administrativ, Înalta Curte are în vedere și faptul că reclamanții au înțeles a formula prezenta cerere doar în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, autorități locale ce au calitatea de ordonatori secundari de credite, respectiv ordonatori terțiari de credite conform art. 93 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în conformitate cu care: "Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terțiari de credite", fără însă a chema în judecată și ordonatorul principal de credite.

Împrejurarea că prin petitul nr. 3 reclamanții au solicitat obligarea ordonatorului principal de credite la emiterea unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25% conform art. 15

1

din Legea nr. 157/2020 având în vedere că reclamanții ocupă o funcție cu acces la informații clasificate din clasa secret de stat nu determină competența în favoarea curții de apel câtă vreme ordonatorul principal de credite nu este parte în prezentul litigiu, cadrul procesual pasiv fiind stabilit de reclamanți prin cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, reține Înalta Curte, în acord cu opinia Curții de Apel Pitești, că nici mențiunea din cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitoare la "cu citarea Consiliului Național pentru Combatarea Discriminării" nu este aptă să atragă competența materială în raport de rangul acesteia, de autoritate centrală, atâta timp cât niciuna dintre dintre solicitările reclamanților nu este îndreptată împotriva sa.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții C., A. și B. și pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2022.