ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 764/2022

Ședința publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată, inițial, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.06.2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/31.05.2019 emis de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 72 din 29 ianuarie 2020, Curtea a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, reținând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2020.

Prin sentința civilă nr. 76 din 22 iunie 2020, Curtea a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, rejudecând pe fond, admiterea contestației și anularea raportului de evaluare emis de Agenția Națională de Integritate.

Recurentul-reclamant susține că motivarea primei instanțe pornește de la teza greșită că între structurile de conducere ale unității spitalicești se află și consiliul de administrație, astfel încât calitatea de membru în consiliu este incompatibilă cu funcția de director medical.

Recurentul-reclamant arată că, potrivit Legii nr. 95/2006, conducerea unității spitalicești se realizează la nivel macro prin managerul spitalului și comitetul director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul financiar-contabil (art. 176 din lege), iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi și prin directorul de îngrijiri (art. 181 din lege).

Managerul și comitetul director dispun de prerogativele care le conferă posibilitatea de a implementa efectiv proiectul de management pe baza căruia managerul a câștigat concursul pentru ocuparea acestei funcții.

La nivel micro, conducerea revine șefilor de secție, de laborator sau, după caz, de serviciu (conform art. 185 din lege).

Toate funcțiile de conducere se ocupă prin concurs sau examen, însă recurentul-reclamant a fost numit în consiliul de administrație, prin dispoziție, ca reprezentant al primarului, astfel că nici din punct de vedere formal, nu se poate afirma că a deținut o funcție de conducere.

Art. 187 din Legea nr. 95/2006 stabilește atribuțiile consiliului de administrație, iar acestea au rol de avizare și control, fără nicio atribuție în materie de conducere efectivă a spitalului.

Consiliul de administrație asigură o verificare permanentă a activității organelor de conducere, este un garant al respectării legii de către acestea.

Fără să se conteste că legiuitorul a introdus prevederile referitoare la consiliul de administrație în Cap. III, intitulat "Conducerea spitalelor", ceea ce interesează efectiv și ceea ce trebuie verificat este în ce măsură, prin atribuțiile legale care îi revin consiliului de administrație, este un organ real de conducere.

Contrar celor reținute de prima instanță, decizia de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4227/29.11.2018 este relevantă în prezenta cauză, întrucât arată ce anume se înțelege prin "conducere", respectiv: pe lângă atributul coordonării, în conținutul activității de management mai intră previziunea, organizarea, antrenarea și control-reglarea.

Un argument în plus care dovedește temeinicia susținerilor sale, recurentul-reclamant arată că în conținutul Legii nr. 95/2006 există dispoziții speciale pentru membrii consiliului de administrație, prin care sunt stabilite incompatibilități și conflicte de interese exclusiv pentru aceste persoane, cum sunt cele cuprinse la art. 178 alin. (1) lit. f) și art. 178 alin. (2).

Recurentul-reclamant mai susține și faptul că sunt excepționale cazurile de incompatibilitate, de strictă aplicare, pentru că ele îngrădesc dreptul la muncă al persoanei vizate, pentru a proteja anumite interese de ordin public, împotriva abuzului de putere sau riscului de corupție.

În cazul de față, nu ar putea să intre în conflict cele două funcții, una specifică comitetului director dintr-un spital și cealaltă calității de membru al consiliului de administrație, dintr-un alt spital.

Prin urmare, recurentul-reclamant apelând la interpretarea teleologică a normelor din materia incompatibilităților, cât și la interpretarea restrictivă a interdicției generice prevăzute la art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, susține că nu este incompatibilitate între funcția de director medical dintr-un spital și calitatea de membru al consiliului de administrație dintr-un alt spital.

Intimata-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține, din cuprinsul actelor depuse la dosar, faptul că recurentul-reclamant a deținut și exercitat în perioada 11.07.2016 - 08.06.2018, simultan, atât funcția de director medical în cadrul Spitalului Municipal "Anghel Saligny" Fetești, cât și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Orașului Cernavodă.

Potrivit disp. art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/1996 în vigoare în perioada 11.07.2016 - 22.11.2016 și disp. art. 178 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 95/2006, în vigoare în perioada 22.11.2016 - 08.062018, funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu exercitarea unei activități sau a unei funcții de membru în structurile de conducere ale unei alte unități spitalicești.

Potrivit disp. art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. b)-g) referitoare la incompatibilități, ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese și ale art. 178 alin. (4) și (5) se aplică în mod corespunzător și persoanelor care ocupă funcții specifice comitetului director.

Recurentul-reclamant ocupă funcția de director medical și face astfel parte din comitetul director al Spitalului din Fetești, conform art. 181 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, prin urmare, i se aplică prevederile art. 181 alin. (9) din legea referitoare la incompatibilitate și conflicte de interese.

Astfel, directorul medical, membru în comitetul director al spitalului din Fetești, nu poate exercita o activitate sau funcție de membru în structurile de conducere ale unei alte unități spitalicești.

Recurentul-reclamant a exercitat însă, simultan cu funcția de director medical, membru în comitetul director al spitalului din Fetești, și funcția de membru al consiliului de administrație ale spitalului din Cernavodă.

Recurentul-reclamant invocă interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, susținând că, în noțiunea de structură de conducere nu se include și funcția de membru al unui consiliu de administrație.

Recurentul-reclamant recunoaște că la Cap. III, intitulat conducerea spitalelor, din Legea nr. 95/2006, este inserat la art. 187 alin. (1) și funcționarea unui consiliu de administrație, care are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie, de organizare și funcționare a spitalului, iar la art. 187 alin. (10) sunt descrise principalele atribuții ale consiliului de administrație, însă consideră că atribuțiile sunt numai de avizare și control și nu de conducere a spitalului.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține că atribuțiile consiliului de administrație sunt cele de avizare și control, dar și de conducere a spitalului prin faptul că aprobă măsurile pentru dezvoltarea activității spitalului, în concordanță cu nevoile de servicii medicale ale populației, adică se ocupă de strategia de organizare și funcționare a spitalului.

Dacă managerul are, în principal, atribuții concrete, de stabilire și aprobare a numărului de personal, aprobarea concursului pentru posturile vacante, etc., consiliul de administrație stabilește strategia generală de dezvoltare a spitalului, aceasta încadrându-se în ceea ce poate fi denumit "conducerea spitalului".

Astfel, consiliul de administrație are ca atribuții previziunea și organizarea activității spitalului, ceea ce concordă cu cele reținute prin Decizia nr. 4227/29.11.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, deși, într-adevăr, decizia de speță a avut în vedere un alt context factual și nu poate fi reținută ca având putere de lucru judecat în prezenta cauză.

Înalta Curte reține că invocarea de către recurentul-reclamant a disp. art. 187 alin. (3) coroborat cu disp. art. 178 alin. (1) lit. f) și art. 178 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, prin care se enumeră incompatibilități și conflicte de interese ale membrilor consiliului de administrație, nu sunt relevante în cauză, deoarece se analizează incompatibilitățile prevăzute de lege pentru funcția de director medical, membru în comitetul director și nu incompatibilitatea membrilor consiliilor de administrație.

Recurentul-reclamant susține că scopul legii nu este încălcat deoarece nu se poate imagina cum este afectată activitatea de director medical dintr-un spital, dacă aceeași persoană deține și exercită și funcția de membru în consiliul de administrație al altui spital.

Înalta Curte reamintește că judecătorul este obligat să interpreteze și să aplice legea conform scopului acesteia, iar reglementările privitoare la incompatibilități și conflicte de interese urmăresc evitarea oricărei posibile interferențe în activitatea spitalelor, în speță, fără să fie necesar să se stabilească în concret o anumită afectare a activității, urmare a exercitării simultane a unor funcții.

Față de acestea, metoda de interpretare teleologică, după scopul urmărit de legiuitor a fost aplicată corect de prima instanță.

De asemenea, prima instanță nu a interpretat extensiv disp. art. 181 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, ci a analizat noțiunea de "structură de conducere", coroborând dispozițiile legale existente la Cap. III din lege, intitulat "conducerea spitalelor", în conformitate cu atribuțiile consiliului de administrație al spitalelor.

În concluzie, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat, nefiind întrunite motivele de nelegalitate prevăzute de disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 76 din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.