ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 706/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 17.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SNTFC CFR Călători S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea societății la eliberarea de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 112/1999.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului Constanța, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 2914 din 22.07.2021, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Constanța, secția I civilă a reținut, în esență că Societatea Națională de Transport feroviar public de Călători este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 10 alin. (1) și (3)

din aceeași lege, raportat și la împrejurarea că reclamantul locuiește în Constanța, localitate aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, având în vedere deopotrivă și intenția acestuia de a sesiza instanța de la domiciliul său, tribunalul a apreciat că excepția invocată este întemeiată, astfel că a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 29.07.2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr.

Hotărârea Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 239/CA de la 22.11.2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că în cauză nu este vorba despre un raport juridic de drept administrativ, iar refuzul recunoașterii unui drept decurgând din raporturile de muncă anterioare ale părților, chiar dacă provine de la o autoritate autorizată să presteze un serviciu public, nu are caracterul unui act administrativ atipic, respectiv un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, declinând astfel competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă, având în vedere că reclamantul invocă fosta sa calitate de salariat al societății pârâte și calitatea actuală de pensionar.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, judecând în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, va stabili competența de soluționare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Constanța, secția I-a civilă, Complet Specializat în soluționarea conflictelor de muncă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt și de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei SNTFC " CFR Călători" S.A. la eliberarea de permise gratuite pe calea ferată, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române.

Arată reclamantul că este pensionar, fost angajat al Direcției CF Port Constanța până la data pensionării și are dreptul de a beneficia de permis de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit, drept care însă nu i-a fost recunoscut de societatea pârâtă.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori litigiu de muncă.

Reține astfel Înalta Curte că reclamantul din prezenta cauză invocă dreptul de a beneficia de permise gratuite pe calea ferată, acest drept fiind reglementat la art. 8 din O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu și în interes personal pe căile ferate române, având următorul conținut:

"ART. 8*)

(1) Pensionarii și membrii lor de familie beneficiază de permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplinește una dintre următoarele condiții:

a) este salariată într-o unitate prevăzută la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, a fost concediată de la aceste unități în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu condiția să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unități până la data pensionării, și are cel puțin o vechime de 10 ani în aceste unități sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unități au rezultat prin reorganizare;

b) este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b) și art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării și are o vechime de 25 de ani, bărbații, și 20 de ani, femeile, în unitățile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) și b), art. 3 și art. 4 alin. (2) pentru salariații încadrați la aceste unități la data privatizării, precum și în unitățile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate și fostei Societăți Naționale a Căilor Ferate Române, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 570/1991 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 235/1991 și reorganizarea activității transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare;

c) vechimea în muncă se calculează prin cumularea perioadelor în care salariatul a lucrat ca angajat pe durată nedeterminată în unitățile menționate la lit. a) și b)."

În cauza de față prezintă relevanță faptul că refuzul pârâtei, manifestat prin Adresa nr. x/13.01.2021 (dosarul Tribunalului Constanța), decurge din raporturile de muncă anterioare ale părților, neavând caracterul refuzului nejustificat reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Se constată, așadar, că dreptul invocat de reclamant derivă din calitatea sa de fost salariat al societății pârâte și calitatea actuală de pensionar, astfel că obiectul litigiului intră în sfera conflictelor de muncă, devenind incidente dispozițiile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ce prevăd următoarele:

"art. 208 Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal."

Prin urmare, în condițiile în care obiectul litigiului intră în sfera raporturilor de muncă, fiind invocat un beneficiu al fostului salariat ce decurge din raporturile de muncă ce au avut loc între părți, în cauză nefiind vorba despre un raport juridic de drept administrativ, Înalta Curte, în regulator de competență, reține că, în speță competența materială va fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, neavând aplicabilitate prevederile speciale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, raportat la dispozițiile anterior menționate, competența de a soluționa în primă instanță acțiunea reclamantului revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă, aceasta fiind, de altfel și instanța pe care a înțeles să o învestească.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția a I-a civilă, Complet specializat în soluționarea conflictelor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR Călători S.A. în favoarea Tribunalului Constanța, secția a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.