ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 672/2022

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2017 pe rolul Curții de Apel Ploiești reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x/27.05.2014, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/27.05.2014 si a Deciziei de respingere a contestație nr. 265/30 iulie 2015, ca fiind neconforme cu realitatea, solicitând admiterea acțiunii și anularea actelor administrativ fiscale atacate, precum si obligarea pârâtei la întocmirea unui alt Raport de Inspecție Fiscală care să fie conform realității sau dispunerea unei expertize judiciare care să stabilească cuantumul si natura obligațiilor fiscale ce revin in sarcina societății reclamante.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 38 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, respingând contestația formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, ca fiind tardiv formulată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. și, fără a încadra criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, apreciind că admiterea excepției tadivității este neconformă cu realitatea și, practic, instanța de fond, prin această soluție a îngrădit accesul la justiție, fondul nemaifiind dezbătut.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița nu a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat de reclamanta A..

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, având în vedere și caracterul urgent al judecății unei astfel de cauze, reglementat de dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27 octombrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Încheierea de suspendare a judecății

Prin încheierea de ședință din 27 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 8 februarie 2022 a fost fixat pentru a se discuta cererea de repunere pe rol transmisă de recurenta - reclamantă pe e-mail la instanță la data de 02 noiembrie 2021 și, deopotrivă, pentru a se discuta incidența perimării judecării cauzei, ce intervine de drept, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta - reclamantă B. a formulat Punct de vedere cu privire la excepția perimării, solicitând respingerea acesteia, pe considerentul că, prin încheierea de ședință pronunțată în data de 19.10.2020 de către Tribunalul București, secția a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei A. S.A., fiind numit în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență B., dispunându-se deopotrivă, prin aceeași încheiere, și ridicarea dreptului de administrare al societății debitoare, ce urmează a fi reprezentată de către lichidatorul judiciar.

Se susține de către recurentă că nu a fost citată prin lichidatorul judiciar, după deschiderea procedurii de faliment și astfel, nelegala citare nu-i poate fi imputată și nu poate avea drept consecință perimarea cererii de recurs ce formează obiectul acestui dosar.

În concluzie, s-a solicitat respingerea excepției perimării, ca neîntemeiată.

Intimata - pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Adminstrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița nu a formulat Punct de vedere cu privire la incidența perimării judecării cauzei.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 27 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 27 aprilie 2021.

Înalta Curte reține că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părți din proces, conform Dovezilor de înmânare atașate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel și din practicaua încheierii de ședință întocmită pentru termenul de judecată din data de 27 octombrie 2020, recurentei - reclamante A. S.A. fiindu-i comunicate actele de procedură la punctul de lucru din Târgoviște, b-dul x nr. 6, județ Dâmbovița, astfel cum aceasta a solicitat expres prin cererea de recurs.

Deși încheierea de ședință din data de 27 octombrie 2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părțile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecății să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispozițiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva Încheiere fiind comunicată ambelor părți, la data de 02.12.2020 (recurentei - reclamante), respectiv la data de 27.11.2020 (intimatei - pârâte), prin funcționarii/persoanele însărcinate cu primirea corespondenței, conform Dovezilor de înmânare atașate la dosar.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 27 aprilie 2021, niciuna dintre părți nu a manifestat stăruință în soluționarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, de "redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ. aceasta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalități a încheierii de suspendare, iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condițiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar părțile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății, înainte de a se împlini termenul de perimare și nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința lor, Înalta Curte urmează a admite excepția perimării, invocată din oficiu, constatând perimat recursul.

Reține Înalta Curte că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, ce operează de drept, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea pricinii.

Constatând astfel că, de la momentul suspendării judecății, din data de 27 octombrie 2020, până la data de 27 aprilie 2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost formulată de către părți, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., excepția perimării invocată din oficiu, este fondată.

Înalta Curte nu poate reține argumentele lichidatorulului judiciar al recurentei - reclamante, B., aduse în susținerea cererii de respingere a excepției perimării, privind nelegala sa citare în proces, neputând fi opusă instanței obligația de a verifica starea juridică a fiecărei societăți ce este parte într-un proces aflat pe rolul său, Legea nr. 85/2014 prevăzând cărei entități îi revenea obligația de a urmări și susține acțiunile pentru încasarea creanțelor formulate înaintea deschiderii procedurii.

Verificând procedura de citare cu recurenta - reclamantă, de la termenul de judecată din data de 27.10.2020, Înalta Curte constată că aceasta a fost legal îndeplinită, raportat la înscrisurile existente la dosar la acel moment procesual, partea fiind citată la adresa punctului său de lucru din b-dul x, nr. 6, județ Dâmbovița, astfel cum aceasta a solicitat prin cererea de recurs,

Faptul că societatea recurentă A. S.A. nu mai avea drept de administrare încă din data de 25.05.2020, când s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată, respectiv faptul că, la data de 19.10.2020 B. a fost numit lichidator judiciar al recurentei - reclamante A. S.A., în condițiile în care la dosar, nici pentru termenul de judecată din data de 27.10.2020 și nici anterior împlinirii termenului de perimare, adică până în data de 27.04.2021, nu au fost depuse dovezi în acest sens, nu poate fi opusă instanței de judecată, revenind părților din proces obligația de a informa instanța despre schimbarea situației juridice ori schimbarea locului citării, conform art. 172 C. proc. civ., ce prevăd următoarele: " Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștiințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Invocarea de către lichidatorul judiciar al recurentei, a dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, nu poate fi reținută decât în sensul în care instituie în sarcina acestuia obligația de a se informa cu privire la dosarele introduse pe rolul instanțelor de judecată " înaintea deschiderii procedurii", de a formula și susține acțiunile . . . . . . . . . .pentru încasarea creanțelor societății debitoare, aflate în procedura insolvenței, culpa pentru lăsarea în nelucrare a dosarului de față, timp de cel puțin 6 luni, fiindu-i, astfel, imputabilă acestuia.

Cum aceste dispoziții instituie în sarcina lichidatorului judiciar obligația de a urmări încasarea creanțelor din averea debitorului rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat "înaintea deschiderii procedurii", " formularea și susținerea acțiunilor pentru încasarea acestora", rezultă că, de la data numirii sale ca lichidator judiciar, adică din data de 19.10.2020, dinainte chiar de a se suspenda judecata pentru lipsa părților, acesta avea obligația de a informa instanța despre noua situație juridică a societății recurente și despre sediul său.

Cum de la această dată, 19.10.2020, până la data de 27.04.2021, când s-a împlinit termenul de perimare, lichidatorul judiciar al recurentei - reclamante nu a depus nici un înscris la dosar, care să dovedească faptul că stăruie în judecată, formularea cererii de repunere pe rol, la un interval de 6 luni după împlinirea termenului de perimare, nu poate avea efectul întreruperii cursului perimării, în sensul art. 417 C. proc. civ., întrucât, prin ipoteză, un termen, chiar de perimare, poate fi întrerupt doar atât timp cât nu a fost epuizat.

Având în vedere că trebuie să se dea eficiență obligației generale a părților de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege și de a contribui la desfășurarea " fără întârziere a procesului", îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nedepunerea cererii de repunere pe rol a cauzei, în termenul prevăzut de art. 416 C. proc. civ., de către recurenta - reclamantă, prin reprezentantul său legal, ca "parte interesată", atrage sancțiunea perimării căii de atac promovate, deoarece, a rămas în nelucrare din motive imputabile acesteia, "timp de 6 luni".

În concluzie, constatând că suspendarea a fost cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată dispusă prin încheierea de ședință din data de 27.10.2020, iar de la acestă dată până la data de 27 aprilie 2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa recurentei - reclamante, ca parte " care justifică un interes", care a stat în pasivitate și nu a formulat, prin reprezentantul său legal, cererea de repunere a cauzei pe rol anterior împlinirii termenului de perimare prevăzut de art. 416 C. proc. civ., reținând deopotrivă și că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția perimării, invocată din oficiu și pe cale de consecință, va constata perimat recursul formulat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, suspendarea judecății menținută mai mult de 6 luni fiind datorată exclusiv pasivității acesteia, ca parte ce " justifică un interes".

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, față de lipsa de diligență a lichidatorului judiciar al recurentei - reclamante B., care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficiență sancțiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția perimării, invocată din oficiu și va constată perimat recursul formulat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se va depune la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.