Decizia nr. 6283/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 942/2021 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 21.04.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Giurgiu, suspendarea executării, în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, a următoarelor acte: - decizia de impunere nr. x/26.03.2021, - decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 662/07.04.2021, în ce privește dobânzile în sumă de 4.212.939 RON și penalitățile de întârziere în sumă de 381.355 RON, - decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 662/07.04.2021, în ce privește penalitățile de nedeclarare în sumă de 13.842.126 RON, - raportul de inspecție fiscală nr. F GR 20/26.03.2021.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 942 din 15 iunie 2021 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GIURGIU. În baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 dispune suspendarea, până la pronunțarea instanței de fond, a executării următoarelor acte fiscale: decizia de impunere nr. x/26.03.2021, a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 662/07.04.2021, în ce privește dobânzile în sumă de 4.212.939 RON și penalitățile de întârziere în sumă de 381.355 RON și a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 662/07.04.2021, în ce privește penalitățile de nedeclarare în sumă de 13.842.126 RON. Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării Raportului de Inspecție fiscală nr. x/26.03.2021 și respinge în rest, ca inadmisibilă, cererea, exclusiv în ce privește suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr. F GR 20/26.03.2021. Conform art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate."

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Giurgiu, în numele Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii rejudecarea cererii și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t), art. 14 din Legea nr. 554/2004, a apreciat, în mod greșit, că motivele invocate în susținerea existenței cazului bine justificat sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu a dovedit că executarea deciziei de impunere i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat, care i-ar afecta major activitatea comercială.

Apărările formulate de intimată Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul acesteia invocând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, având în vedere faptul că prin decizia de impunere și deciziile de stabilire accesorii indicate în sentința instanței de fond au fost desființate în procedura administrativă, potrivit deciziei nr. 210/19.07.2021.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cu prioritate excepția invocată în cauză, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, de suspendare a executării, până la pronunțarea instanței de fond, a deciziei de impunere nr. x/26.03.2021, a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 662/07.04.2021, în ce privește dobânzile în sumă de 4.212.939 RON și penalitățile de întârziere în sumă de 381.355 RON și a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 662/07.04.2021, în ce privește penalitățile de nedeclarare în sumă de 13.842.126 RON. Prin sentința recurată, prima instanță a admis cererea de suspendare a executării acestor acte administrative, reținând că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține că în urma soluționării contestației fiscale împotriva deciziilor a căror executare a fost suspendată de către instanța de fond, organele fiscale au emis decizia nr. 210/19.07.2021, prin care au dispus desființarea deciziei de impunere nr. x/26.03.2021 emisă de A.J.F.P. Giurgiu pentru suma totală de 16.188.718 RON și a deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere nr. 662/07.04.2021 emisă de A.J.F.P. Giurgiu pentru suma totală de 18.436.420 RON (formată din dobânzile de întârziere 4.212.939 RON, penalități întârziere 381.355 RON și penalități de nedeclarare 13.842.126 RON), ținând cont de prevederile legale precum și de cele precizate în decizie. Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată că soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul respingerii cererii de suspendare, în raport de criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurenta-pârâtă, de vreme ce autoritatea competentă să soluționeze contestația administrativă a dispus desființarea actelor administrative contestate, astfel cum reiese din cuprinsul deciziei nr. 210/19.07.2021 emisă de A.N.A.F - Direcția generală de soluționare a contestațiilor în cadrul procedurii reglementate de art. 268-281 Codul de procedură fiscală. Este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerințelor legale pentru suspendarea executării actelor administrativ-fiscale. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 14 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimata-reclamantă și va respinge recursul ca fiind lipsit de interes. Totodată, în privința cererii intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu soluția dată și având în vedere înscrisurile redactate în recurs, munca efectiv prestată de avocat și termenele de judecată stabilite de instanța de recurs, Înalta Curte, în temeiul art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din același cod, va obliga recurenta să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 10.000 RON. PENTRU ACESTE MOTIVE,