ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5857/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 25.10.2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în temeiul dispozițiilor art. 278 alin. (2) din Codul de procedura fiscală, cu aplicarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea efectelor Deciziei de impunere nr. x din 16.08.2021 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/16.08.2021 emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecție Fiscală, până la pronunțarea instanței de fond. Totodată, a precizat că își rezervă dreptul de a solicita obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Prin sentința nr. 224 din 15 decembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și a dispus suspendarea executării deciziei nr. F-PH 151/16.08.2021, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea acesteia.

Împotriva sentinței nr. 224 din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, a formulat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Boldești Scăieni, invocând în drept dispozițiile art. 480-490 din C. proc. civ.

Recurenta combate modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 din perspectiva îndeplinirii celor două condiții, cazul bine justificat și paguba iminentă.

În privința celei dintâi, recurenta susține că până la anularea de către o instanță judecătorească, actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate așa încât instanța care soluționează cererea de suspendare a executării nu poate anticipa soluția ce se va da asupra fondului, prejudecându-l.

Referitor la paguba iminentă, recurenta arată că trebuiau administrate dovezi care să o probeze iar nu să fie preluate neargumentat susținerile reclamantei.

Deși legal citată, intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în cererea de recurs, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat și va fi admis, cu consecința reformării sentinței de fond atacate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. x/16.08.2021, emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova-Activitatea de Inspecție Fiscală, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei A. S.R.L., în sumă totală de 6.209.723 RON, până la pronunțarea instanței de fond.

Prima instanță, verificând condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a ajuns la concluzia că cererea de suspendare de față este fondată.

Din perspectiva analizei îndeplinirii, în mod cumulativ, a cerințelor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea unui act administrativ, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentei, care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea recurată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cazul bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

În acest context, trebuie subliniat faptul că principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. Acest principiu impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

Prin urmare, pentru a înlătura, chiar și temporar, regula executării imediate și din oficiu a actului administrativ, prin suspendarea acestuia, instanța poate aprecia necesitatea unei asemenea măsuri doar prin raportare la probele administrate în cauză și care trebuie să ofere suficiente indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate a actului administrativ, instanța având posibilitatea să efectueze numai o examinare sumară a aparenței dreptului.

În cauza de față se remarcă faptul că, prin cererea de suspendare a executării deciziei de impunere contestate, intimata-reclamantă nu a arătat care este cazul bine justificat ce determină, în opinia sa, justețea protecției drepturilor și intereselor sale prin luarea măsurii suspendării, ci a invocat aceleași argumente constituite în motive de nelegalitate a respectivelor acte administrative fiscale ce au format obiectul acțiunii în anulare în privința lor, respectiv: încălcarea art. 127, alin. (3) și 130 alin. (1) din Codul de procedură fiscală; reîncadrarea de către organul fiscal a diurnei externe ca venit de natură salarială, recalificarea în mod nejustificat și nemotivat a sumelor acordate de societate salariaților șoferi, drept venit asimilat veniturilor din salarii, contrar dispozițiilor art. 11 alin. (1) par. II din Codul fiscal; omisiunea organului fiscal de a lua în considerare că angajații care efectuează operațiuni de transporturi internaționale (de bunuri și/sau persoane) nu pot fi considerați detașați de pe teritoriul României conform definiției prevăzute de Legea 16/2017; lipsa de claritate a legislației fiscale în materia amnistiei fiscale,

Or, împrejurările de fapt și de drept care ar fi putut contura existența unui caz bine justificat nu pot coincide cu motivele de nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate, ce reclamă o cercetare amănunțită, pe baza unui probatoriu mult mai complex decât cel necesar pentru decelarea facilă a elementelor care afectează forma sau conținutul actelor administrative a căror executare s-a cerut a fi suspendată.

Caracterul provizoriu al măsurii de temporizare a efectelor unui act administrativ presupune existența unor indicii suficient de clare care să permită o astfel de protecție în folosul persoanei vătămate prin actul administrativ pe care îl contestă, fără a fi necesar, pentru aceasta, să se examineze viciile de nelegalitate invocate în calea acțiunii în anulare.

În raport de aceste considerente, observă Înalta Curte că nu sunt reliefate în cererea intimatei-reclamante acele împrejurări care să constituie un caz bine justificat, în accepțiunea dată de legiuitor acestei cerințe, conform definiției din cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1), lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În privința pagubei iminente, rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 că această noțiune are în vedere prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Prima instanță a reținut în mod eronat că este suficient să constate că este îndeplinită această condiție doar prin faptul că s-ar crea iminența unui prejudiciu prin simpla punere în executare a deciziei de impunere, fără a se analiza niciun alt aspect referitor la situația financiară a intimatei-reclamante.

În raport de faptul că nu s-a arătat în ce constă paguba iminentă de către persoana interesată în formularea cererii de suspendare și nici nu s-a probat îndeplinirea acestei condiții, se reține că este eronată soluția pronunțată de prima instanță, nici această condiție nefiind îndeplinită în cauză.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte reține că, în absența dovedirii existenței unui caz bine justificat și a unei pagube iminente, hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, iar soluția de admitere a cererii de suspendare este neîntemeiată.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul prevederilor art. 496 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Boldești, va casa sentința recurată, iar în rejudecarea cauzei, va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de suspendare formulate de reclamanta de reclamanta A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în nume propriu și în numele Serviciului Fiscal Orășenesc Boldești Scăieni împotriva sentinței nr. 224 din 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată.

Respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta A. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2022.