ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6270/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 09.11.2018, reclamanții A., B. și C. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea în parte (constatarea nelegalității - în terminologia folosită de părți) a prevederilor H.G nr. 318/2015, anexa 4.2, prin care li se încalcă dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,01 ha pădure situată în UpVI Fântânița, UA103D, comuna Silivasu de Câmpie, prin nerespectarea art. 44 din Constituție și a prevederilor art. 1 al Primului Protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, obligarea pârâtului la plata de despăgubiri materiale și morale, în condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 2068 din 24 iunie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității formulării acțiunii, ca neîntemeiată, a luat act de cererea de renunțare la judecata capătului de cerere având ca obiect daune materiale și morale, a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenientul Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "D.", ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Cercetării și Inovării.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții B., C. și A., solicitând casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. Curtea de Apel București a aplicat greșit prevederile art. 1, art. 2 si art. 8 ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece: a) Temeiul cererii de chemare in judecata este refuzul Guvernului de a promova pana in prezent un act administrativ de îndreptare a erorii materiale, recunoscute de acesta, din cuprinsul H.G nr. 318/2005 anexa 4.2 prin care se incalca dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,01ha pădure situata in UpVI Fantanita, UA103D, comuna Silivasu de Câmpie. b) In adresa nr. x/08.08.2018 de răspuns la cererea prelabilă nr. 9521/11.07.2018, Secretariatul General al Guvernului menționează: "Inițiatorul actului administrativ contestat, analizând temeinicia si legalitatea acestuia in raport cu aspectele semnalate de dumneavoastră a apreciat ca reclamatia administrativa este intemeiata... Ministerul Cercetării si Inovării... va promova pe circuitul de avizare o hotărâre de guvern de modificare a Hotărârii Guvernului nr. 318/2015". Pana in prezent Guvernul nu a făcut dovada nici unui demers de indreptare a erorii materialee recunoscute mai sus. c) Obiectul proprietății reclamanților a fost stabilit si identificat prin Decizia nr. 379/2011 definitiva si irevocabila a Tribunalului Bistrita-Nasaud, dosar nr. x/2011, care este autoritate de lucru judecat. In Decizia nr. 379/2011 prin care se reconstituie dreptul de proprietate, Tribunaiul Bistrita-Nasaud motivează asfel:"nu li se poate contesta indrituirea recurenților de a li se reconstitui dreptul si pentru 1.15 ha teren cu vegetație forestiera, alături de 0,86ha, motiv pentru care se va modifica hotărârea inclusiv din acest punct de vedere" In Decizia nr. 379/2011 Tribunalul Bistrița -Nasaud nu a mai făcut nici o referire exacta la locul unde sunt amplasate cele 1,15 ha contestate, motivând doar "alături de cele 0,86ha ", deoarece prin aceasta decizie a obligat Comisia de fond funciar a Comunei Silivasu de Câmpie si Comisia Județeană Bistrița- Nasaud sa modifice Hotărârea nr. 165/13.02.2008 contestata, in sensul ca alături de cele 0,86 ha din anexa 37, validate in UP IV Fantanita sa se reconstituie si suprafața de l,15ha, care însumate înseamnă de fapt în total 2.1 Oha vegetație forestiera. Temeiul acestei retrocedări validate în anexa nr. 37 din Hotărârea nr. 165/13.02.2008 este dreptul de proprietate din cărțile funciare CF. x, CF. x, evidențiate in anexa 37 in rubrica "informatii asupra amplasamentului" care dovedesc dreptul de proprietate in calitate de moștenitori ai antecesorilor reclamanților decedați. Anexa nr. 37 si amplasamentul ce vegetație forestiera Fantanita UP IV au fost validate la data de 17.04.2006 de către Ocolul Silvic Experimental Lechinta (unitate subordonata Institutului de Cercetare si Amenajări Silvice, care prin H.G. nr. 318/2015 s-a tratsformat si a preluat in totalitate cu drepturi si obligații, in Institutul de National Cercetare- Dezvoltare in Silvicultura "D."). Ulterior Comisia Județeană de fond funciar Bistrița Nasaud in temeiul Deciziei nr. 379/2011, prin Hotărârea nr. 23/30.10.2012 a stabilit si validat prin anexa nr. 37 reconstituirea dreptului nostru de proprietate pentru 1,15 ha vegetație forestiera alături de 0.86ha validate anterior prin Hotărârea nr. .165/13.02.2008, asa cum am arătat mai sus. învederam înaltei Curți de Casație si Justiție faptul ca si in acest caz, anexa nr. 37 pentru suprafața de 2,01 ha a fost validata de Ocolul Silvic Experimental Lechinta, in aceeași calitate de unitate subordonata Institutului de Cercetare si Amenajări Silvice, care prin H.G. nr. 318/2015 s-a transformat, in Institutul National Cercetare-Dezvoltare in Silvicultura "D.". S-au încălcat și prevederile Legii nr. 1/2000, cap. III Retrocedarea terenurilor forestiere si H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire, capV. Punerea in posesie. În consecința terenul de 2,01ha pădure situata în UpVI Fantanita, UA103D, comuna Silivasu de Câmpie fiind in procedura de reconstituire a dreptului de proprietate dovedit, s-a înscris cu încălcarea legilor fondului funciar in anexa 4.2 din H.G.318/2015. Curtea de Apel București a pronunțat sentința cu încălcarea siaplicarea greșita a prevederilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa in promulgarea H.G nr. 318/2015. H.G. nr. 318/2015 este nelegala in ceea ce privește includerea in anexa 4.2 a suprafatei de 2,01ha pădure situata in UpVI Fantanita, UA103D, comuna Silivasu de Câmpie, deoarece a fost elaborata in temeiul unei Note de fundamentare eronata. Nu în ultimul rând, Curtea de Apel București a apreciat in mod nelegal aplicarea art. 413 C. proc. civ. privind suspendarea facultativa, in ceea ce privește soluționarea dosarului nr. x/2018 in prezent suspendat, aflat pe rolul Judecătoriei Beclean, apelând Ia motive contradictorii si in ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 1, art. 2 si art. 8 ale Legii nr. 554/2004. De asemenea, H.G. nr. 318/2015 fiind un act emis de Guvern, admiterea cererii de intervenție accesorie formulata de Ministerul Cercetării si Inovării este inadmisibila, încalcă prevederile artl,al.(l) si art. 2, ala din Hotărârea nr. 21/2017 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile Secretariatului General al Guvernului.

Apărările formulate în cauză Intimații Ministerul Cercetării și Inovării (MCI), Institutul National de Cercetare - Dezvoltare in Silvicultura "D." (I.N.C.D.S. "D.") și Guvernul României au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Aspecte de fapt și de drept relevante în cauză Prin H.G nr. 318/2015 s-a dispus înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "D.", persoană juridică de drept public care își desfășoară activitatea în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică și Inovare (ANCSI), organ de specialitate, cu personalitate juridică, aflat în subordinea Ministerului Educației și Cercetării Științifice, prin reorganizarea Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - ICAS București(art. 1). Potrivit art. 4 alin. (1) din H.G. nr. 318/2015, patrimoniul Institutului se constituie prin preluarea activului și pasivului Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice - ICAS București, conform datelor din situațiile financiare de la data de 30.06.2014. Conform Anexei 2 pct. 4.2 la Hotărârea nr. 318/2015, a fost inclusă în patrimoniul Institutului suprafața de 2.344 ha, aflată în administrarea Ocolului silvic experimental Lechința. Împotriva H.G. nr. 318/2015, reclamanții au formulat plângere prealabilă la pârâtul Guvernul României prin care au solicitat anularea prevederilor anexei 4.2 pentru suprafața de 2,01 ha pădure, Up VI Fântânița, UA103D, comuna Silivașu de Câmpine, pe motiv că prin decizia civilă nr. 379/R/2011, irevocabilă, a Tribunalului Bistrița - Năsăud pronunțată în dosarul nr. x/2007 li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 2,01 ha pădure. Prin adresa Secretariatului General al Guvenrului nr. 15A/3421/CA/08.08.2018 li s-a răspuns reclamanților în sensul că inițiatorul actului contestat, respectiv Ministerul Cercetării și Inovării a apreciat că plângerea este întemeiată și că acesta este singurul organ cu atribuții în inițierea unui proiect de hotărâre privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor aflate în domeniul public al statului și în administrarea Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "D.", cât și pentru rectificarea unor erori materiale, situație în care se va promova pe circuitul de avizare o hotărâre de guvern de modificare a H.G. nr. 318/2015.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința recurată, în raport de motivele de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanți este fondat, din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit. Din perspectiva situației de fapt se reține că limitele învestirii instanței, așa cum au fost stabilite la fond, vizează analiza, din perspectiva legalității, a H.G nr. 318/2015, anexa 4.2 în privința suprafeței de 2,01 ha pădure situată în UpVI Fântânița, UA103D, comuna Silivașu de Câmpie cu privire la care susțin recurenții că le-a fost recunonstituit anterior dreptul de proprietate. În fapt, prin Decizia nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr. x/2007, irevocabilă, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra terenului cu vegetație forestieră de 1,15 ha și de asemenea s-a menținut dispoziția primei instanțe privind reconstituirea dreptului de proprietate în beneficului reclamanților asupra terenului de 0,80 ha pe vechiul amplasament. Prin Hotărârea nr. 23/30.10.2012 emisă de Comisia Județene Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului s-a aprobat înscrierea în Anexa 6 Silivașu de Câmpie, poziția 2 a suprafeței de 0.80 ha curți-construcții, identificată în tarlaua x/3, parcea 47 în favoarea reclamanților, și de asemenea înscrierea în anexa 37 Silvașu de Câmpie, poziția 1 a suprafeței de 1,15 ha teren cu vegetație forestieră identificată în UP VI Fântânița UA 103 D, raza de activitate a Ocolului Silvic Experimental Lechinița din cadrul ICAS București, în favoarea acestora, conform Deciziei nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr. x/2007. Ulterior respectiv la data de 14.08.2012, în ședința Comisiei de aplicare a Legii fondului funciar Silivașu de Câmpie, a fost încheiat proces-verbal prin care s-a propus stabilirea amplasamentului în UA VI Fântânița UA 102 D, în limită cu pădurea comunală pentru suprafața de 1,15 ha + 0,86 ha teren în favoarea reclamanților, terenul fiind validat conform Legii 247/2005 și nepus în posesie. La data de 17.03.2015 Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Urmeniș, Com Silivașu de Câmpie a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. x în favoarea reclamanților, pentru suprafața de 1.15 ha înscrisă în anexa 37 poziția 1 a Hotărârii nr. 23/30.10.2012 emisă de Comisia Județene Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Beclean sub nr. x/2018, reclamanții au solicitat obligarea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra terenurilor Silvașu de Câmpie la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 2.01 ha vegetație forestieră, conform Deciziei nr. 379/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr. x/2007. Cauza a fost suspendată, în temeiul art. 413, alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a prezentului dosar. Din această perspectivă, motivarea instanței de fond care " subliniază că după soluționarea în mod definitiv a dosarului nr. x/2018 având ca obiect obligarea organelor administrative la eliberarea în favoarea reclamanților a titlului de proprietate pentru suprafața de 2,01 ha vegetație forestieră, conform Deciziei nr. 379/2011 a Tribunalului Bistrița -Nasaud, hotărârea respectivei instanțe va fi avută în vedere cu ocazia eventualelor rectificări ce se vor realiza cu privire la H.G nr. 318/2015 pentru actualizarea centralizată a bunurilor aflate în domeniul public al statului și în administrarea Institutului National de Cercetare -Dezvoltare in Silvicultura "D.", nu poate fi primită. A condiționa analiza legalității unui act administrativ de soluționarea unui dosar care, la rândul lui, a fost suspendat până la soluționarea acțiunii în anularea actului înseamnă a refuza părții accesul la o justiție, echivalând cu o denegare de dreptate. Efectivitatea drepturilor reclamanților presupune ca acestea să fie în mod concret respectate și utile celor cărora le sunt recunoscute, depășindu-se astfel etapa teoretizării și formalismului analizării nelegalității actului administrativ contestat, dreptul la acces la justiție, efectiv și util titularilor implicând pronunțarea unei soluții care să se impună inclusiv prin echitate. Trebuie arătat că, potrivit notei de fundamentare a H.G. nr. 318/2015, " Bunurile cuprinse în anexele prezentului act normativ nu fac obiectul unor litigii pendinte sau al unor proceduri administrative de retrocedare/restituire prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare,și de alte acte normative incidente în materie", afirmație care se dovedește inexactă în condițiile în care procedura de reconstituire a dreptului de proprietate al reclamanților pentru suprafața de 2,01 ha pădure situată în UpVI Fântânița, UA 103D, comuna Silivașu de Câmpie a fost validată anterior datei de promulgare a H.G. nr. 318/2015. De altfel, validarea pentru suprafețele de 0,86 ha si 1,15 ha pădure s-a făcut de Ocolul Silvic Experimental Lechința, unitate subordonată Institutului de Cercetare si Amenajări Silvice (in prezent Institutul de National Cercetare-Dezvoltare in Silvicultura "D.) ceea ce susține afirația potrivit căreia, în întocmirea Notei de fundamentare nu s-a întreprins nici un demers si nici o verificare pentru a se cunoaște situația juridică a terenurilor cu vegetație forestieră reconstituite reclamanților în temeiul legilor fondului funciar. Ca răspuns la plângerea prealabilă, recurenților li s-a răspuns, de către Secretariatul General al Guvernului, prin adresa nr. 15A/3421/CA/08.08.20l8, că inițiatorul actului contestat, respectiv Ministerul Cercetării și Inovării a apreciat că plângerea este întemeiată și că acesta este singurul organ cu atribuții în inițierea unui proiect de hotărâre privind actualizarea inventarului centralizat al bunurilor aflate în domeniul public al statului și în administrarea Institutului Național de Cercetare - Dezvoltare în Silvicultură "D.", cât și pentru rectificarea unor erori materiale, situație în care se va promova pe circuitul de avizare o hotărâre de guvern de modificare a H.G. nr. 318/2015. Corect susțin recurenții că, în lipsa oricărui demers de rectificare a H.G. (care conține o evidență a unor terenuri și nu constituie drept de proprietate pentru intervenientul Institut), acceptarea unui astfel de răspuns, analizat la 4 ani de la emiterea lui, ar presupune o tergiversare "sine die" a rezolvării problemei litigioase, împiedicându-i să se bucure de preogativele dreptului de proprietate stabilit încă din anul 2011.

Temeiurile de drept ale soluției pronunțate în recurs Față de aceste considerente, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanții B., C. și A. împotriva sentinței nr. 2068 din 24 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa în parte sentința recurată și, rejudecând: Va admite acțiunea reclamanților B., C. și A. formulată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. Va anula în parte H.G nr. 318/2015, anexa 4.2 în privința suprafeței de 2,01 ha pădure situată în UpVI Fântânița, UA103D, comuna Silivașu de Câmpie. Față de soluția asupra acțiunii principale, în baza art. 66, 67 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile de intervenție accesorie formulate de Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură "D." și Ministerul Cercetării și Inovării. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței (în ceea ce privește soluția asupra excepției tardivității formulării acțiunii și aplicarea art. 406 C. proc. civ. în ceea ce privește cererea de acordare a daunelor morale și materiale). PENTRU ACESTE MOTIVE,