ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6237/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată inițial sub nr. x/2013, la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., prin reprezentant, și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul" au chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministrul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, solicitând: 1. anularea prevederilor art. 2 din H.G. nr. 555/2001 (publicata în Monitorul Oficial nr. 334 din 22.06.2001) și ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului; 2. să se constatate inexistența juridică a ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinara a personalului din Ministerul de interne; 3. să se constatate că ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nu este un "act normativ", din perspectiva Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale (CEDO); 4. să se constate că IPJ Iași a încălcat dreptul fundamental al reclamantei A. la informație de interes personal, prin omisiunea de a comunica, reclamantei, actul administrativ individual emis sub titlul Dispoziția IPJ lași nr. 8829 din 26.08.2013 prin care reclamanta, agent de politie din cadrul IPJ Iași, a fost sancționată disciplinar cu "mustrare scrisă"; 5. să se constate că s-a prescris dreptul IPJ Iași de a aplica reclamantei o sancțiune disciplinară în cauza disciplinară finalizată cu emiterea dispoziției IPJ Iași nr. 8829 din 26.08.2013 (prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu "mustrare scrisa") ca urmare a necomunicării dispoziției în cauza, în termenul legal de "maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile"; 6. să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.03.2014, Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului Ministrul afacerilor interne, arătând că Ordinul MAI nr. 400/2004 a fost emis de minister și că în cauză reclamantul a chemat în judecată o persoană fizică aflată în raporturi de funcție cu Ministerul Afacerilor Interne, și nu autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat. Prin sentința nr. 117/23.05.2014, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. prin reprezentant Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul" în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; s-au respins, ca inadmisibile, capetele de cerere din acțiune privind constatarea inexistenței juridice a Ordinului MAI nr. 400/2004, respectiv constatarea că Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este un act normativ, formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne; s-au disjuns și s-au declinat în favoarea Tribunalului Iași capetele de cerere 4 și 5 având ca obiect să se constate că Inspectoratul de Poliție al Județului Iași a încălcat dreptul reclamantei la informație de interes personal, respectiv că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliție al Județului Iași de a aplica reclamantei o sancțiune disciplinară.

Prin decizia nr. 3112/10.11.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013 a fost admis recursul declarat de Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul" și A. împotriva sentinței nr. 117/23.05.2014 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013* la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin încheierea din data de 13.10.2017, a fost admisă excepția necompetenței materiale invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași și, în consecință, a fost disjunse și declinate în favoarea Tribunalului Iași, capetele 4 și 5 de cerere având ca obiect constatarea faptului că Inspectoratul de Poliție al Județului Iași a încălcat dreptul reclamantei la informație de interes personal și a faptului că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliție al Județului Iași de a aplica reclamantei o sancțiune disciplinară; s-a dispus formarea unui nou dosar cu copii al înscrisurilor din prezenta cauză, cu mențiunea conform cu originalul, și trimiterea acestuia la Tribunalul Iași în vederea soluționării capetelor 4 și 5 ale cererii de chemare în judecată; au fost respinse excepțiile privind cererea de intervenție accesorie, invocate de reclamantă; a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne, în interesul pârâtului Ministrul afacerilor interne.

Prin sentința civilă nr. 198/2017 din 18 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost respins capătul de cerere din acțiune privind anularea prevederilor art. 2 din H.G. nr. 555/2001 și ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, formulat de reclamanții A., prin reprezentant Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul", și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul", în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere din acțiune privind constatarea inexistenței juridice a Ordinului MAI nr. 400/2004, respectiv constatarea că Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este un act normativ, formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne.

A fost admisă cererea de intervenție accesorie în interes alăturat pârâtului Ministrul Afacerilor Interne, formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne.

3.1 Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs Sindicatul Polițiștilor din România Diamantul și A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, recurenții au arătat că instanța de fond a pornit de la premisa falsă că ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, fără distincție, ar avea automat, toate, un caracter militar.

Totodată, au arătat că sentința este casabilă întrucât încalcă principiul legalității din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în lumina căruia dreptul/norma juridică trebuie să fie accesibilă și previzibilă, iar caracterul normativ al unui act juridic este incompatibil cu caracterul militar și nepublic.

Au susținut că, în ceea ce privește OMAI 400/2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat marginal în considerentele deciziei nr. 392/2014, în sensul că normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate, ceea ce implică incompatibilitatea metodologiei de cercetare disciplinară a polițiștilor cu caracterul militar care presupune lipsa publicității.

3.2 Ministrul Afacerilor Interne a depus recurs incident, arătând că instanța de fond a respins acțiunea dedusă judecății însă, deși a reținut excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Ministru în raport de persoana pârâtă, nu s-a pronunțat asupra acesteia, omițând în totalitate acest aspect, fiind astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ.

4.1 Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Iași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

4.2 Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa timbrajului și a arătat faptul că recurenții-reclamanți au invocat motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate. A solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.3 Intimatul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat că se constate că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

4.4 Intimatul-pârât Ministrul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului declarat de reclamanții A. și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul", Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispozițiile art. 488 alin. (1) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., și analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acțiunii și soluția dispusă de instanța de fond prin sentința recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menționate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speță, recursul formulat de recurenții A. și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul" nu conține critici concrete aduse hotărârii instanței de fond, ci doar aspecte privind situația de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanță în raport cu raționamentul logico-juridic al instanței, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanței de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față.

În ceea ce privește recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) din C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluția dată în privința recursului principal declarat de reclamanții A. și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul", ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) și respectiv art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul principal declarat de reclamanții A. și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul" împotriva sentinței nr. 198/2017 din 18 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

Va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul principal declarat de reclamanții A. și Sindicatul Polițiștilor din România "Diamantul" împotriva sentinței nr. 198/2017 din 18 decembrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.