ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 13 octombrie 2017, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a dispus disjungerea și declinarea în favoarea Tribunalului a capetelor 4 și 5 de cerere având ca obiect constatarea faptului că pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași a încălcat dreptul reclamantei A. la informație de interes personal și a faptului că s-a prescris dreptul pârâtului de a aplica reclamantei o sancțiune disciplinară.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 99/2018/CA din 31 ianuarie 2018, a constatat necompetența materială a Tribunalului Iași, a declinat în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal competența materială de soluționare a cererilor formulate de către reclamanții A. Sindicatul Polițiștilor din România "B.", în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, având ca obiect constatarea încălcării dreptului reclamantei la informație de interes personal și a faptului că s-a prescris dreptul pârâtului de a aplica o sancțiune disciplinară și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2013, reclamanta A., în contradictoriu cu Guvernul României, ministrul afacerilor interne, în calitate de autoritate publică emitentă a Ordinului nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului din Ministerului Afacerilor Interne, nepublicat, și Inspectoratul de Politie al Județului Iași, a solicitat:

- anularea prevederilor art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 555/2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 22.06.2001, și ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului;

- constatarea inexistenței juridice a Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului din Ministerul de Interne;

- constatarea faptului că Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 400/2004 nu este un "act normativ", din perspectiva Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale;

- constatarea faptului că Inspectoratul de Poliție Județean Iași a încălcat dreptul fundamental al reclamantei A., la informație de interes personal, prin omisiunea de a comunica reclamantei actul administrativ individual emis sub titlul Dispoziția Inspectoratului de Poliție Județean Iași nr. 8829 din 26.08.2013 prin care reclamanta, agent de politie din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Iași, a fost sancționată disciplinar cu "mustrare scrisă"

- constatarea faptului că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliție Județean Iași de a aplica reclamantei o sancțiune disciplinară în cauza disciplinară finalizată cu emiterea Dispoziției Inspectoratului de Poliție Județean Iași nr. 8829 din 26.08.2013 (prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu "mustrare scrisă") ca urmare a necomunicării dispoziției în cauză în termenul legal de "maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile"

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Întrucât capetele de cerere având ca obiect constatarea faptului că Inspectoratul de Poliție Județean Iași a încălcat dreptul reclamantei A., la informație de interes personal, prin omisiunea de a-i comunica actul administrativ individual emis sub titlul Dispoziția Inspectoratului de Poliție Județean Iași nr. 8829 din 26.08.2013 prin care reclamanta a fost sancționată disciplinar cu "mustrare scrisă", precum și constatarea faptului că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliție Județean Iași de a aplica reclamantei o sancțiune disciplinară în cauza disciplinară finalizată cu emiterea dispoziției Inspectoratului de Poliție Județean Iași nr. 8829 din 26.08.2013 în termenul legal de "maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile" privesc raportul de serviciu al reclamantei, competența materială de soluționare a acestora revine tribunalului.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții Sindicatul Polițiștilor din România "B.", A. și pe pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, în favoarea Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2018.