ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6234/2021

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2019 și precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci, anularea actelor administrative care au stat la baza respingerii contestației cu nr. x/06.01.2017 și anularea concursului ca fiind nelegal organizat.

Prin sentința civilă nr. 1837 din 27 mai 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a prezentat situația de fapt și a arătat că instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că era vorba de un nou concurs. De fapt, apreciază recurenta, este vorba despre reluarea aceluiași concurs, conform anunțurilor făcute chiar de pârâtă.

În mod greșit a apreciat instanța de fond că reluarea procedurii de organizare a concursului echivalează cu un nou concurs. Totodată, instanța de fond a aplicat în mod greșit prevederile H.G. nr. 286/2011.

A mai arătat recurenta că instanța de fond a dat o interpretare subiectivă tuturor argumentelor sale, însușindu-și în totalitate punctul de vedere al pârâtei, făcând o aplicare și interpretare greșită a textelor de lege.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci, anularea actelor administrative care au stat la baza respingerii contestației cu nr. x/06.01.2017 și anularea concursului ca fiind nelegal organizat.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prima critică a recurentei privește faptul că instanța de fond ar fi reținut în mod greșit că este vorba despre un nou concurs, fiind de fapt vorba, în opinia sa, despre reluarea procedurii privind organizarea concursului pentru același post.

Înalta Curte reține că această critică este neîntemeiată, întrucât instanța de fond a analizat prevederile art. 37, 38, 39 din H.G. nr. 286/2011 și a interpretat în mod corect faptul că reluarea procedurii nu poate avea semnificația unei continuări a concursului deja început, întrucât legiuitorul nu s-a referit doar la reluarea procedurii de desfășurare a concursului, ci la reluarea procedurii de organizare și desfășurare a acestuia.

Doar în situația amânării concursului pentru a perioadă de maximum 15 zile lucrătoare, conform art. 38 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 286/2011 se poate discuta despre unul și același concurs, în celelalte cazuri, suspendare sau imposibilitatea amânării concursului, pentru ocuparea postului vacant, se va proceda în fapt la organizarea unui nou concurs.

În ceea ce privește susținerile recurentei în sensul că instanța de fond ar fi dat o interpretare subiectivă tuturor argumentelor sale, însușindu-și în totalitate punctul de vedere al pârâtei și făcând o aplicare și interpretare greșită a textelor de lege, Înalta Curte constată că și acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța de fond a expus în mod corect cadrul normativ aplicabil în speță, a analizat probatoriul administrat în cauză și a concluzionat în mod argumentat că, în organizarea și desfășurarea concursului contestat de reclamantă, pârâtul a respectat prevederile legale incidente în cauză, astfel că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

În ceea ce privește susținerile în sensul că elementele suplimentare introduse de noua procedură ar avantaja net pe unul dintre candidați în sensul că bibliografia cuprinde elemente strict din zona profesională a unui concurent, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat instanța de fond că reclamanta nu a probat aceste aspecte. Având în vedere că este vorba despre un nou concurs, iar intimatul-pârât nu avea obligația de a menține întocmai condițiile specifice de participare ce fuseseră indicate la concursul anulat, condiția cunoașterii limbii engleze la un nivel avansat nu putea atrage per se anularea concursului.

Nici în ceea ce privește susținerile referitoare la Decretul 1177/1968 nu se poate reține caracterul întemeiat al acestora, instanța de fond având în vedere faptul că este vorba despre decretul de ratificare al Convenției de la Paris pentru protecția proprietății industriale, act relevant pentru un angajat din cadrul OSIM, cu pretenții la ocuparea unui post de conducere, acesta neputând pretinde că nu are cunoștință de această convenție. În aceste condiții, s-a apreciat în mod corect că eroarea materială privind numărul decretului nu poate atrage anularea concursului.

Înalta Curte nu poate reține nici susținerile privind faptul că, în speță, constituirea comisiei de examinare s-ar fi făcut cu încălcarea prevederilor legale și nici pe cele referitoare la alcătuirea subiectelor de concurs, argumentele expuse de prima instanță fiind fondate, recurenta reluând practic în recurs aceleași susțineri din cuprinsul cererilor formulate la fond, fără a prezenta critici concrete cu privire la sentința recurată.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1837 din 27 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1837 din 27 mai 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2021.