ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1707/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Concurenței, solicitând anularea deciziei Consiliului Concurenței nr. 82/2015.

Prin sentința civilă nr. 3945 din 5 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, în principal, anularea deciziei Consiliului Concurenței, iar în subsidiar reducerea cuantumului sancțiunii către minim.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că susținerile sale privind încheierea unei înțelegeri verticale unice și continue sunt eronate. Recurentei i s-a imputat o înțelegere anticoncurențială pe verticală, aspect corect reținut de prima instanță, însă respectiva înțelegere a fost catalogată de intimata-pârâtă ca fiind o înțelegere unică și continuă, aspect esențial invocat de recurentă ca fiind principalul motiv de nulitate a actului administrativ individual. Instanța de fond nu a observat că motivarea deciziei s-a raportat la o astfel de încălcare și a preluat apărările pârâtei fără să le treacă printr-un filtru critic, neaducând nici un argument în sensul respingerii argumentelor sale.

Condițiile cumulative reținute de instanța de fond sunt condiții generale de existență a unei încălcări anticoncurențiale, cărora li se adaugă, însă, condițiile speciale ce trebuie probate în cazul reținerii unei încălcări unice și continue, aspect ce nu se regăsește în decizia atacată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, recurenta a arătat că instanța de fond a preluat susținerile pârâtei fără a le trece prin filtrul său critic și nu a ținut seama de faptul că recurenta nu dispunea de cunoștințele și infrastructura juridico-economică pentru a aprecia caracterul nelegal al unei clauze contractuale.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei Consiliului Concurenței nr. 82/2015 prin care, printre altele, pârâtul a constatat încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 republicată, de către reclamantă, «prin realizarea unei înțelegeri verticale privind fixarea tarifului aferent serviciului de exploatare a repartitoarelor de costuri pentru încălzire», aplicând acesteia o amendă contravențională în cuantum de 26.812 RON, reprezentând 0,5% din cifra de afaceri realizată în anul 2016.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond, arătând că aceasta a reținut în mod greșit că susținerile sale privind încheierea unei înțelegeri verticale unice și continue sunt eronate. A apreciat că i s-a imputat o înțelegere anticoncurențială pe verticală, însă respectiva înțelegere a fost catalogată de intimata-pârâtă ca fiind o înțelegere unică și continuă, aspect esențial invocat de recurentă ca fiind principalul motiv de nulitate a actului administrativ individual.

Înalta Curte constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate întrucât, potrivit deciziei atacate, astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamanta a fost amendată pentru realizarea unei înțelegeri verticale privind fixarea tarifului aferent serviciului de exploatare a repartitoarelor de costuri pentru încălzire, respectiv între societatea B. S.R.L. și societatea A. S.R.L. s-a încheiat o înțelegere verticală sub aspectul tarifului minim perceput de la consumatorul final pentru un serviciu licențiat, prin încheierea contractului de licență nr. x/19.11.2007, fiind încălcate prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 republicată.

A mai arătat recurenta că instanța de fond nu a observat că motivarea deciziei s-a raportat la o astfel de încălcare și a preluat apărările pârâtei fără să le treacă printr-un filtru critic, neaducând nici un argument în sensul respingerii argumentelor sale.

Înalta Curte constată că instanța de fond, contrar celor susținute de recurentă, a clarificat aspectele esențiale ale speței, a expus în mod corect cadrul normativ aplicabil în materie, a analizat probatoriul administrat în cauză, a prezentat jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia restricțiilor verticale și a concluzionat în mod argumentat că sunt îndeplinite condițiile normative pentru a se reține în sarcina reclamantei fapta anticoncurențială ce îi este imputată.

A mai susținut recurenta că condițiile cumulative reținute de instanța de fond sunt condiții generale de existență a unei încălcări anticoncurențiale, cărora li se adaugă, însă, condițiile speciale ce trebuie probate în cazul reținerii unei încălcări unice și continue, aspect ce nu se regăsește în decizia atacată.

Cum s-a arătat anterior, instanța de control judiciar reține că reclamanta a fost sancționată pentru încheierea unei înțelegeri anticoncurențiale verticale, adică a unui acord convenit de întreprinderi situate la niveluri diferite ale procesului de punere pe piață a unui serviciu, respectiv prin fixarea tarifului aferent serviciului de exploatare a repartitoarelor de costuri pentru încălzire, situație în care condițiile cumulative ce trebuie avute în vedere privesc:

(i) existența a cel puțin două întreprinderi sau a unei asociații de întreprinderi;

(ii) existența unei înțelegeri;

(iii) respectiva înțelegere să aibă ca obiect sau ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia.

Având în vedere faptul că reclamantei i-a fost imputată participarea la o înțelegere verticală de fixare a prețurilor, iar nu la o înțelegere orizontală, instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt eronate susținerile acesteia referitoare la chestiunile existenței unui plan global, a intenției de participare la fapta anticoncurențială și reprezentarea existenței comportamentului ilicit al celorlalți participanți la fapta anticoncurențială.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a oferit argumente în sensul că respectivele susțineri sunt eronate și, totodată, a avut în vedere în cuprinsul sentinței atacate faptul că pretinsa necesitate ca pârâtul Consiliul Concurenței să fi abordat în motivare aspecte fără legătură cu fapta anticoncurențială imputată reclamantei nu reprezintă un argument pertinent pentru anularea actului administrativ. A reținut în mod corect judecătorul fondului că acele aspecte indicate de societatea A. S.R.L. nu privesc conținutul constitutiv al contravenției reținute în sarcina sa, astfel că nu îi revenea pârâtului nici obligația să le demonstreze în plan probator.

Înalta Curte constată că instanța de fond a motivat pe larg de ce este lipsită de temei apărarea reclamantei privind necesitatea reindividualizării sancțiunii cu amendă, nefiind întemeiate susținerile recurentei în sensul că judecătorul fondului a preluat susținerile pârâtei fără a le trece prin filtrul său critic, acesta având în vedere Capitolele II și III din Instrucțiunile Consiliului Concurenței privind individualizarea sancțiunilor pentru contravențiile prevăzute la art. 55 din Legea concurenței nr. 21/1996, aprobate prin Ordinul nr. 694/2016, publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 882 din 3 noiembrie 2016.

Totodată, instanța de fond a analizat și apărarea reclamantei referitoare la calificarea profesională a reprezentantului legal al societății care a semnat contractele, reținând că demonstrarea eventualei erori de drept trebuia dovedită în concret de partea ce o afirmă, potrivit regulilor privind sarcina probei.

Recurenta nu poate invoca în mod pertinent faptul că nu dispunea de cunoștințele și infrastructura juridico-economică pentru a aprecia caracterul nelegal al unei clauze contractuale; pe de o parte, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, iar pe de altă parte, în ceea ce privește profesioniștii, rigurozitatea cu care se apreciază ceea ce ar fi trebuit să știe o întreprindere raportat la posibilul caracter contravențional al comportamentului lor și consecințele ce decurg de aici, din perspectiva dreptului concurenței, este ridicată.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3945 din 5 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3945 din 5 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 martie 2021.