ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6204/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 20.01.2017, reclamantul Ministerul dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâții A., Ministerul Transporturilor și Compania Națională a Căilor Ferate C.F.R. S.A., a solicitat anularea încheierii nr. 5 din data de 20.04.2016 și a sentinței arbitrale nr. 119/16.12.2016, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în dosarul nr. x/2005.

Prin sentința civilă nr. 5174 din data de 22.12.2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene Reprezentant de Ministerul Finanțelor Publice, în contradictoriu cu pârâții A., Ministerul Transporturilor și Compania Națională a Căilor Ferate CFR S.A., a anulat încheierea nr. 5/24.04.2016 și Sentința arbitrală nr. 119/16.12.2016, a reținut spre soluționare în fond cererea și a înaintat dosarul la Registratură pentru a fi înregistrat un dosar cu număr nou, dosar care va fi repartizat aleatoriu unui complet de fond.

Împotriva acesteia sentințe au formulat recurs pârâții Ministerul Transporturilor, A. și Compania Națională a Căilor Ferate CFR S.A..

Prin decizia nr. 4997 din 7 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017 s-au respins, ca nefondate, recursurile declarat de pârâții Ministerul Transporturilor, A. și Compania Națională a Căilor Ferate CFR S.A..

Împotriva deciziei nr. 4997 din 7 octombrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac s-a arătat că instanța de recurs, prin decizia pronunțată, a perpetuat o eroare de fapt, raportându-se la mai mult decât ceea ce a fost inițial solicitat și a omis unele principii de drept și dispoziții legale obligatorii prin menținerea unei situații necerută de intimatul M.F.P., astfel că respingând recursul ca nefondat și păstrând situația de fapt stabilită de instanța de fond, a dat mai mult decât s-a cerut.

În privința existenței unei inadvertențe în ceea ce privește principiul disponibilității și pronunțarea instanței de judecată asupra unor aspecte ce nu au fost cerute, a arătat revizuent că instanța de recurs continuă interpretarea dată de instanța de fond, prin simplul fapt al depunerii unei întâmpinări de către MFE, care susține argumentele favorabile exprimate de către instanța de fond, însă nu conduc automat la extinderea obiectului cererii inițial formulate pentru anularea hotărârii arbitrale, care constată culpa contractuală a MFE.

S-a susținut că instanța de fond a lăsat necercetate criticile care au făcut obiectul cauzei, respectiv argumentele aduse de MFE în sensul inexistenței posibilității arbitrajului pe cauze de nulitate a clauzei contractuale și nu pe inoperabilitatea acesteia.

Cum niciuna dintre părțile în proces nu a avut mențiuni în ceea ce privește inoperabilitatea clauzei și s-au oprit asupra nulității argumentate, instanța de fond întemeindu-și soluția pe argumente străine de natura pricinii și fără să analizeze temeinicia pretențiilor în cauza dedusă judecății, s-a substituit părților, și a lăsat nesoluționat tocmai ceea ce s-a solicitat, nulitatea absolută a clauzei contractuale pe care s-a întemeiat reclamantul MFE în procesul dedus judecății.

Concluzionând, revizuenta a arătat că ceea ce a făcut instanța, atât cea de fond cât și instanța de recurs prin decizia a cărei revizuire se solicită, este peste ceea ce MFE a solicitat în acțiunea în anulare formulată, care în mod evident căuta desființarea hotărârii pentru alte motive decât pentru cele admise, respectiv pentru faptul că litigiul nu ar fi susceptibil de arbitraj, respectiv a nulității clauzei compromisorii, fapt ce se încadrează în motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

4.1. Intimatul-reclamant Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității revizuirii, apreciind că argumentele invocate de revizuentă nu susțin motivul de revizuire invocat, cererea astfel formulată fiind inadmisibilă. În recurs, instanța de control judiciar nu a schimbat situația de fapt reținută de instanța de fond, nu a reapreciat probele administrate și nu a pronunțat o soluție diferită de cea a instanței de fond, iar motivarea deciziei nu cuprinde împrejurări de fapt și de drept extra petita.

A susținut intimatul că decizia nr. 4997/07.10.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017 nu este o hotărâre judecătorească care să evoce fondul cauzei așa cum impune art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că aceasta nu este o hotărâre judecătorească susceptibilă de retractare.

Totodată, a arătat că prin O.U.G. nr. 212/2020 privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în MOF nr. 1307/29.12.2020 s-a stabilit că Ministerul Fondurilor Europene își schimbă denumirea în Ministerul Investițiilor și proiectelor Europene.

4.2. Intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. prin întâmpinarea formulată în cauză a solicitat admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată, susținând, în esență, că instanța, prin soluția pronunțată nu a respectat voința părților, prin actul de voință părțile impunând condiția ca singurul organ competent în soluționarea diferendelor apărute între ele din derularea contractului să fie Tribunalul Arbitral.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Prin rezoluția din data de 13.09.2021, s-a fixat termen de judecată la data de 8 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 248 C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată prin întâmpinare.

Amintește instanța că cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".

Din perspectiva cerințelor de admisibilitate a cererii de revizuire de față, întemeiate pe această normă și, implicit, a celor impuse de verificarea admisibilității cererii de revizuire în conformitate cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., se constată că trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: revizuirea sa fie îndreptată împotriva unei decizii a instanței de recurs atunci când aceasta evocă fondul; prin decizia supusă revizuirii, instanța de recurs să fi dat ceea ce nu s-a cerut (ultra petita), să nu fi dat ceea ce s-a cerut (minus petita) sau să fi dat mai mult decât s-a cerut (plus petita).

Referitor la evocarea fondului, Înalta Curte constată că pentru a fi îndeplinită această condiție în ceea ce privește o decizie dată în recurs, instanța de recurs, prin soluția pronunțată, trebuia să fi dat o dezlegare pe fondul raportului juridic litigios dedus judecății în cadrul procesual fixat la prima instanță.

Ca atare, soluționând recursul, instanța de recurs, în analiza criticilor susținute prin motivele de recurs, pe care le găsește întemeiate în tot sau în parte, procedează la casarea hotărârii recurate și, în consecință, rejudecă procesul dând o soluție pe fondul oricăreia dintre cererile formulate în fața instanțelor de fond, iar în această rejudecare, fie acordă altceva decât s-a cerut (ultra petita), omite să soluționeze o cerere sau un capăt de cerere (minus petita), fie acordă mai mult decât s-a solicitat (plus petita).

Este adevărat că art. 509 alin. (2) C. proc. civ. reglementează unele excepții de la regula potrivii căreia hotărârile ce fac obiectul revizuirii trebuie sa vizeze fondul, însă motivul de revizuire invocat în prezenta cauză nu se regăsește printre situațiile de excepție enumerate în textul menționat.

Prin decizia nr. 4997 din data de 7 octombrie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a cărei revizuire se cere, s-au respins recursurile declarate de recurenții-pârâți Ministerul Transporturilor, A. și Compania Națională a Căilor Ferate CFR S.A. împotriva sentinței nr. 5174 din 22 decembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Se constată că în speță, ipoteza reglementată de textul de lege anterior menționat nu este respectată, întrucât prin decizia atacată pe calea revizuirii s-au respins ca nefondate recursurile și, prin urmare, nu s-a evocat fondul, dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nelăsând loc de interpretare asupra faptului că antamarea fondului cauzei, prin hotărârea a cărei revizuire se cere, este o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire, în cauza de față instanța de recurs nesoluționând fondul cererii reclamantului.

Mai mult decât atât, Înalta Curte reține că nu este îndeplinită condiția prevăzută la pct. 1 al alin. (1) din art. 509 C. proc. civ. referitoare la extra petita invocată de revizuentă, în sensul că instanța s-a pronunțat pe ceea ce nu s-a cerut.

Instanța de control judiciar a soluționat calea de atac ce a constituit obiectul învestirii sale, respingând recursurile ca nefondate și reținând că:

"Pe de altă parte, nu se poate susține că motivele reținute de către instanța de fond sunt străine de ceea ce s-a supus judecății, întrucât obiectul judecății a fost desființarea hotărârii arbitrale, inclusiv pentru inoperabilitatea clauzei compromisorii, ceea ce instanța a și făcut", astfel că nu se poate vorbi de extra petita.

Așa cum s-a arătat, decizia ce formează obiectul revizuirii nu face parte din categoria hotărârilor definitive ce pot face obiectul unei revizuiri, astfel că, excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimat este întemeiată.

Temeiul legal al soluției adoptate

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 1 din același cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 4997 din 7 octombrie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.