ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6202/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 15.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.09.2015. Prin încheierea de ședință din 19.09.2016, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea acțiunii până la soluționarea cauzei penale înregistrată la Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT, Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/2014, apreciind că infracțiunea pentru care s-a început urmărirea penală față de reclamantă în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT- Serviciul teritorial Craiova, are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei cauze, câtă vreme, între stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite și stabilirea răspunderii solidare a reclamantei cu S.C. B. S.R.L. Tg-Jiu există o legătură ce ar putea influența soluționarea prezentei spețe. Prin referatul întocmit de serviciul arhivă, la data de 07.06.2017, cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă au încetat motivele pentru care a fost dispusă suspendarea judecării cauzei, fiind stabilit termen de judecată, pentru când s-a pus în vedere reclamantei să depună dovezi cu privire la stadiul dosarului nr. x/2014 Prin încheierea de ședință din 04.09.2017, instanța a suspendat judecarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa de către instanță, respectiv de a depune la dosar înscrisuri doveditoare cu privire la stadiul dosarului nr. x/2014 Prin cererea formulată la data de 14.09.2017, reclamanta A. a solicitat reluarea judecății, având în vedere îndeplinirea obligațiilor, anexând copia adresei emisă de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova în dosarul nr. x/2014 Prin încheierea de ședință din 30 octombrie 2017, curtea de apel a menținut măsura suspendării judecării prezentei cauze, dispusă prin încheierea din 19.09.2016, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la soluționarea cauzei penale înregistrată la Parchetul de pe lângă ÎCCJ- DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova sub nr. x/2014, constatând că nu au încetat motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, dosarul nr. x/2014 nefiind încă soluționat. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru a se verifica dacă au încetat motivele pentru care a fost dispusă suspendarea, prin referatele întocmite de serviciul arhivă. Prin încheierea de ședință din 10.07.2020, judecata a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de instanță, în vederea verificării stadiului procesual al cauzei pentru care s-a dispus suspendarea, respectiv al dosarului înregistrat sub nr. x/2014 la Parchetul de pe lângă ÎCCJ- Serviciul Teritorial Craiova - DIICOT, apreciind că prin atitudinea sa, reclamanta a împiedicat, în mod culpabil desfășurarea judecății. La data de 21.10.2020, reclamanta A. a depus o cerere de repunere pe rol a cauzei. Prin încheierea de ședință din 27.11.2020, instanța a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată și cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă și a menținut măsura suspendării judecării cauzei, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., dispusă prin încheierea de ședință din 10 iulie 2020, reținând, cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a unui nou termen de judecată în vederea depunerii de înscrisuri din care să rezulte stadiul dosarului înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sub nr. x/2014, că aceasta trebuia să depună suficiente diligențe pentru a depune înscrisuri privind stadiul acestui dosar, apreciind totodată că avea timp suficient să facă demersuri, dosarul fiind suspendat încă din data de 10 iulie 2020.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția perimării invocate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut că pentru termenul când a fost constatată perimarea cauzei a depus la dosar o cerere de amânare însoțită de înscrisuri din care rezulta că se afla în carantină din data de 6.02.2021, astfel că nu se putea reține o pasivitate din partea sa și nu se impunea aplicarea sancțiunii perimării. A menționat că a efectuat demersuri pentru a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte stadiul dosarului înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sub nr. x/2014 însă, până la data de 12.02.2021, nu a primit niciun răspuns din partea acestei instituții, astfel că nu se poate aprecia că este îndeplinită condiția perimării privitoare la "motive imputabile părții". Totodată, a apreciat că pentru a preveni orice eroare instanța, în baza rolului activ, trebuia să dispună efectuarea unei adrese la DIICOT- Serviciul Teritorial Craiova, pentru a afla stadiul dosarului, având în vedere temeiul pentru care s-a dispus inițial suspendarea cauzei respectiv art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În cadrul concluziilor scrise depuse la dosar recurenta-reclamantă a mai susținut că termenul de prescripție a fost întrerupt prin depunerea cererii de repunere pe rol a cauzei la data de 21.10.2020, chiar dacă această cerere a fost respinsă de instanță, ea reprezintă un act de procedură al cărui scop era judecarea procesului.

Apărările formulate în recurs Nu a fost formulată întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, a solicitat anularea deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/28.09.2015. Cauza a fost suspendată și repusă pe rol de mai multe ori, iar prin încheierea de ședință din 10.07.2020, judecata a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina sa de instanță, în vederea verificării stadiului procesual al cauzei pentru care s-a dispus suspendarea, respectiv al dosarului înregistrat sub nr. x/2014 la Parchetul de pe lângă ÎCCJ- Serviciul Teritorial Craiova - DIICOT. Prin încheierea de ședință din 27.11.2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată și cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă și a menținut măsura suspendării judecării cauzei, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., dispusă prin încheierea de ședință din 10 iulie 2020, reținând, cu privire la solicitarea reclamantei de acordare a unui nou termen de judecată în vederea depunerii de înscrisuri din care să rezulte stadiul dosarului înregistrat la DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, sub nr. x/2014, că aceasta trebuia să depună suficiente diligențe pentru a depune înscrisuri privind stadiul acestui dosar, apreciind totodată că avea timp suficient să facă demersuri, dosarul fiind suspendat încă din data de 10 iulie 2020. Prin sentința civilă nr. 35 din 15 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția perimării invocate de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele ANAF- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj - Serviciul Colectare și Executare Silită Persoane Juridice, reclamanta formulând critici de nelegalitate a acesteia. Înalta Curte amintește că potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma sa fie îndeplinit din oficiu. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau instanță." Potrivit art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, sancțiune determinată de necesitatea de a se curma starea de incertitudine creată asupra raporturilor juridice deduse judecății prin cererea de chemare în judecată lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții. Astfel, este fără putință de tăgadă că, de esența acestei sancțiuni, este culpa procesuală a părții. În speță, cauza a fost suspendată la data de 10.07.2020, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță în sarcina reclamantei. Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei la data de 16.10.2020, ulterior depunând la dosar și cerere de amânare a judecării cauzei. Prin încheierea din 27 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de acordare a unui nou termen de judecată și cererea de repunere pe rol a cauzei, formulate de reclamantă și a menținut măsura suspendării judecării cauzei, în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ., dispusă prin încheierea de ședință din 10 iulie 2020. Recurenta-reclamantă nu a înțeles să atace această încheiere și nici încheierea de suspendare a judecării cauzei din 10.07.2020. Or, prima instanță verificând condițiile prevăzute de lege, respectiv: cauza să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni; rămânerea în nelucrare să se fi datorat culpei părții; neintervenirea unei cauze de întrerupere sau de suspendare a termenului de perimare; inexistența unei cauze de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, în mod corect a constatat intervenirea perimării acțiunii, termenul de perimare împlinindu-se la 10 februarie 2020. Instanța de control judiciar nu poate reține critica recurentei-reclamante referitoare la respingerea în mod greșit a cererii de amânare a judecării cauzei formulate pentru termenul din 15 februarie 2021 când a fost constatată perimarea. În practicaua sentinței civile nr. 35 din 15 februarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a reținut că: "față de cererea de amânare formulată de către reclamantă pentru imposibilitate de prezentare, aceasta nu este însoțită de înscrisuri doveditoare, din care să rezulte imposibilitatea de prezentare la acest termen a reclamantei, întrucât se află în carantină, motiv pentru care o va respinge". Chiar dacă recurenta-reclamantă s-ar fi aflat în carantină în acea perioadă, așa cum susține în cadrul motivelor de recurs, aceste susțineri sunt lipsite de relevanță câtă vreme a fost reprezentată pe tot parcursul procesului de apărător ales. Mai mult, cererea de amânare a judecării cauzei formulată de recurenta-reclamantă a fost transmisă la dosar prin e-mail, la data de 12 februarie 2021, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la dosar fond, dată la care termenul de perimare de 6 luni se împlinise, astfel cum s-a arătat anterior. Înalta Curte nu poate reține nici incidența în cauză a dispozițiilor art. 417 C. proc. civ., privind întreruperea cursului perimării prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes, motivat de faptul că termenul de prescripție a fost întrerupt prin depunerea cererii de repunere pe rol a cauzei la data de 21.10.2020, ce reprezintă, de fapt, critica principală adusă de recurenta-reclamantă deciziei recurate. Simpla formulare a unei cereri de repunere pe rol, neurmată de repunerea efectivă a cauzei pe rol, nu poate avea efectele juridice întreruptive ale termenului de perimare, astfel cum au fost invocate de recurentă. Actul de procedură întreruptiv al termenului de perimare trebuie să fie făcut cu intenția clară de a continua judecata, iar o cerere de repunere pe rol lipsită de această finalitate nu are, prin ea însăși, doar prin simpla formulare, această funcție. În cauză, Înalta Curte constată că lăsarea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni se datorează exclusiv culpei părții reclamante, atât timp cât, odată cu cererea de reluare a judecății din data de 21.10.2020 reclamanta nu a verificat și nu s-a asigurat că și-a îndeplinit integral, complet, obligația stabilită de instanță. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.