ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6162/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. și Cultura Poporului Român Astra a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României: anularea Hotărârii (H.C.M.) nr. 309 din 14 aprilie 1950 a Consiliului de Miniștri, fost organ central al administrației de stat; repunerea în situația anterioară dizolvării nelegale; reînscrierea ca persoană juridică și restituirea tuturor drepturilor ce revin Asociațiunii reclamante; constatarea împrejurării legale că H.C.M. nr. 399/14 aprilie 1950 este nulă absolut și lipsită de orice efect; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 37 din 25 februarie 2019, Curtea de Apel Alba Iulia:

(i) a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, invocată prin întâmpinare;

(ii) a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României prin întâmpinare;

(iii) a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. și Cultura Poporului Român Astra, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca inadmisibilă:

(iv) a admis cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Justiției, în favoarea pârâtului Guvernul României.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A. și Cultura Poporului Român Astra, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, respingerea cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Justiției în interesul pârâtului Guvernul României, precum și respingerea tuturor excepțiilor invocate de pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Justiției.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a reluat, aproape integral și în mod amplu, starea de fapt învederată și în fața primei instanțe, raportat la aspectele particulare ale cauzei, prezentând motivele pentru care se impunea, în opinia sa, admiterea cererii de chemare în judecată, întrucât Hotărârea Consiliului de Miniștri (H.C.M.) nr. 399/14.04.1950 este un act emis de o autoritate administrativă (respectiv, emană de la un organ al administrației socialiste de stat, cu denumirea de atunci) și, de asemenea, nu a fost publicat și comunicat celor vizați, prin care s-a hotărât dizolvarea unui număr de 126 de asociațiuni între care și reclamanta, pe baza unui raport al Ministerului Justiției de atunci. A mai susținut că nu se poate invoca excepția tardivității plângerii prealabile, din moment ce reclamanta a formulat-o în termen de 30 de zile după ce i-a fost comunicată în copie H.C.M. nr. 399/1950, iar pe de altă parte, susține că nici nu era obligatoriu de urmat procedura prealabilă.

4.1. Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, reiterând argumentele pentru care a apreciat că este inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

4.2. Intimatul-intervenient Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În măsura în care instanța ar admite recursul și ar respinge excepția inadmisibilității, a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind tardiv formulată.

II. Soluția instanței de recurs

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și ale art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. stabilește următoarele:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În cauză, cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, criticile formulate de reclamantă neputând fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a preluat integral susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecată, fără a se raporta la considerentele sentinței atacate și fără a le combate efectiv.

Prin sentința primei instanțe s-a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, judecătorul fondului arătând că, din analiza textului art. 9 din Legea nr. 11/1994 (legislația în vigoare la data adoptării H.C.M. nr. 399/14.04.1950), actul contestat nu putea fi supus controlului instanțelor de judecată, ci doar actele premergătoare lui. A mai reținut, de semenea, că Hotărârea nr. 399 din 14 aprilie 1950 a Consiliului de Miniștri nu poate fi supusă controlului judiciar nici în condițiile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Aceasta, întrucât, pentru înlăturarea abuzurilor și reparării nedreptăților comise de regimul comunist au fost instituite alte mijloace legale, indicând în acest sens prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001.

În condițiile arătate, susținerile recurentei-reclamante nu permit analizarea sentinței atacate din perspectiva niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această neregularitate a cererii de recurs fiind sancționată cu nulitatea căii de atac.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În absența unor critici aduse hotărârii primei instanțe, care să se circumscrie motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., controlul ierarhic specific căii de atac a recursului nu poate fi exercitat, instanța superioară neputând proceda la o reevaluare a susținerilor în fapt și în drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nefiind aplicabile, pentru verificarea legalității unei hotărâri judecătorești supusă căii de atac a recursului, regulile specifice în materia apelului.

Întrucât, în speță, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d), art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României, și va anula recursul declarat de reclamanta A. și Cultura Poporului Român Astra.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. și Cultura Poporului Român Astra împotriva sentinței civile nr. 37 din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.