ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6082/2021

Ședința publică din data de 6 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de 27.08.2014 pe rolul Tribunalului Ilfov în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2014 reclamanții Unitatea Administrativ Teritoriala Domnești, Consiliul Local Domnești, Primăria Domunei Domnești, reprezentate prin primar A., au chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 312.821,4 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domnești în perioada în care acesta a deținut funcția de primar - respectiv pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentei cauze.

La data de 16.02.2015 intervenientul C. a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție accesorie, cerere de intervenție principala, întâmpinare - cerere reconvenționala, cerere de intervenție forțată.

Prin sentința civilă nr. 1939/02.07.2015 a Tribunalului Ilfov pronunțată în dosarul nr. x/2014 s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 312.821,40 RON reprezentând despăgubiri și la plata sumei de 6600 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 19.05.2016, a formulat recurs pârâtul B. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pentru motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 6 și 8 C. proc. civ. cu consecința rejudecării cauzei pe fond.

Prin încheierea din data de 07.11.2016 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza către una dintre Secțiile Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă sub nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 4R/22.02.2017 Curtea de Apel București a scos cauza de pe rolul secției a III-a civilă, a constatat conflict negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 720/09.05.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În considerentele acestei decizii, se arată că reclamanții au investit instanța cu o acțiune civilă întemeiată pe art. 1357-1386 C. civ., iar în fond litigiul a fost soluționat în civil de o secție civilă a Tribunalului. Însă la primul termen de judecată în calea de atac, Curtea de Apel, secția a VIII a nu și-a analizat competența, astfel încât aceasta nu mai putea invoca o necompetență funcțională, ci trebuia să păstreze cauza spre soluționare, cu respectarea întemeierii în drept a cererii.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a format dosarul nr. x/2017 aflat în stadiul procesual al apelului, conform recalificării făcute prin încheierea de ședință din 13.11.2017 - dosar x/2017

Prin Decizia nr. 20 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-au respins ca nefondate excepțiile invocate de către părți.

S-a respins apelul formulat de apelantul pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1393/02.07.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2014 și a încheierii din 16.02.2015, în contradictoriu cu intimații reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Domnești prin Primar, Consiliul Local Domnești prin Primar și Primăria Comunei Domnești prin Primar și intervenientul în numele altei persoane C., ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 20 din data de 18 martie 2019, pârâtul B. a formulat recurs, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

In motivarea cererii de recurs a criticat soluția instanței de apel privind respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, raportat la dispozițiile art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 coroborat cu data de 28.12.2011, dată la care reclamanta Consiliul Local Domnești, prin Hotărârea nr. 29 a stabilit neconstituirea Consiliul Local și UAT a Primăriei Domnești ca parte civilă în dosarul penal nr. x/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Cornetu.

Cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel s-a arătat că a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, inclusiv în ceea ce privește interpretarea dată art. 22 alin. (1) C. pen. prin raportare la acțiunea în răspundere civilă delictuală, în fața instanței civile, cât și cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la inexistența unor acțiuni în anularea contractelor de achiziții.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a apreciat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, în condițiile în care pârâtul a acționat în baza unui mandat de reprezentare al UAT Domnești.

De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală fiind nemotivată sub aspectul determinării prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, hotărârea penală neavând autoritate de lucru judecat în cauză.

In drept au fost invocate dispozițiile art. 488 al 1, pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este intemeiat, pentru următoarele considerente:

La dosar intimații - reclamanți au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel ca nefondat.

Motivat Curtea a respins cererea de intervenție accesorie și cererea de introducere în cauză a altor persoane formulată de petentul C..

Analizând recursul declarat întemeiat pe dispozițiileart. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ., Curtea îl apreciază pentru următoarele ca fondat, în ceea ce privește pe fond soluția dispusă de instanța de apel fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material respectiv a dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

În raport de aspectele de nelegalitate invocate Curtea apreciază că în cauză se impune casarea cu trimitere pentru rejudecarea cauzei de către instanța de apel.

Aspectul de nelegalitate având ca obiect soluționarea excepțiilor invocate de părâți, excepții respinse de instanța de apel, este apreciat de Curte ca instanță de recurs ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Excepția prescripția dreptului material la acțiune invocată de pârât în raport de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004 a fost în mod corect respinsă. Aceasta deoarece în cauza de natură civilă, natură stabilită definitivă prin regulator de competență nu sunt incidente dispozițiile speciale art. 19 din Legea nr. 554/2004, respectiv termenul de 1 an prevăzut de această normă specială.

În cauză este incident termenul de prescripție general reglementat de art. 7-8 din Decretul nr. 167/1958, respectiv termenul de 3 ani care a început să curgă de la data la care reclamanții au cunoscut sau trebuiau să cunoască întinderea pagubei pretins a fi comisă de pârât, iar acest moment nu este data adoptării Hotărârii nr. 29 din 28.12.2011 de neconstituire a reclamanților ca părți civile în dosarul penal, ci data de 3.02.2012 data pronunțării sentinței 75/2012 a Judecătoriei Cornetu în dosarul nr. x/2011.

În raport de această dată în mod corect instanța de apel a constatat formularea în termen a acțiunii în pretenții introdusă la data de 27.08.2014 pe rolul Tribunalului Ilfov.

Este legală și soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii, în cauză nefiind incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active și respectiv pasive soluția de respingere este legală, avându-se în vedere obiectul și respectiv cadrul procesual stabilit în cadrul dosarului penal și sentința de condamnare a recurentului - pârât respectiv sentința penală nr. 75/2012.

Prezenta acțiune în pretenții întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. a fost formulată ca o consecință a nesoluționării în cadrul dosarului penal a laturii civile a cauzei, latură având ca obiect obligarea inculpatului la repararea prejudiciului de 312.821,4 RON. Nesoluționarea laturii civile a fost motivată de instanța de penală de faptul că reclamanții nu s-au constituit în procesul penal ca părți civile.

În ceea ce privește soluția de fond contestată de recurent prin care apelul său declarat împotriva sentinței civile nr. 1393/2015 a fost apreciat ca nefondat și respins ca atare, Curtea o apreciază ca nelegală fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 998-999 C. civ.

În cauză, Curtea apreciază că în mod nelegal instanța de apel, în lipsa unui probatoriu complet a apreciat că sunt îndeplinite în cauză condițiile cumulative prevăzute de art. 998-999 C. civ. pentru a fi atrasă răspunderea patrimonial-civilă a recurentului-pârât B..

Instanța de apel a plecat de la premisa greșită și nelegală că prejudiciul pretins de reclamant este definitiv și clar stabilit de instanța penală și a respins nelegal probele solicitate de recurentul-reclamant în apel prin care aceasta avea intenția de a se apăra cu privire la întinderea pagubei.

Curtea, ca instanță de recurs apreciază că pretinsul prejudiciu pretins de reclamanți a fi produs de către pârât nu a fost probat în fața instanței de apel, respectiv faptul că suma pretinsă nu a fost probată.

Curtea apreciază că în mod nelegal, instanța de apel a preluat suma din dosarul penal ca reprezentând prejudiciu. Aceasta în condițiile în care sentința penală definitivă are autoritate cu privire la persoană și la vinovăția inculpatului - pârât în prezenta cauză și nu cu privire la existența și întinderea prejudiciului pretins de reclamanți.

Aceasta în condițiile în care instanța penală nu a soluționat cauza pe latura civilă, faptul că recurentul-pârât nu a contestat în dosarul penal raportul de expertiză efectuat nu îi îngrădește dreptul de a propune și administra probe în apărare în ceea ce privește prejudiciul pretins de reclamanți.

Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că în cauză se impune, în raport de dispozițiile art. 497 C. proc. civ., rejudecarea cauzei de către instanța de apel prin administrarea tuturor probelor apreciate necesare și utile în vederea verificării de către instanța civilă a îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ.

În consecință, Curtea în baza art. 497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât B. împotriva Deciziei nr. 20 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 raportat la art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2021.