ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamantele UAT Domnești, Consiliul Local Domnești și Primăria Comunei Domnești au chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 312821,4 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domnești în perioada în care acesta a deținut funcția de primar, respectiv pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 15 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de intervenție accesorie în interesul reclamanților formulată de petentul B. în cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul pârât A. împotriva Sentinței civile nr. 374 din data de 27.04.2017 pronunțată de Tribunalul Călărași în Dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs intervenientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond vizează următoarele aspecte:

- instanța nu a analizat corect probele existente la dosar și nu și-a exercitat rolul activ în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ.

- hotărârea nu respectă dispozițiile art. 425 din C. proc. civ. întrucât nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția;

- consideră recurentul că interesul său este dovedit în condițiile în care a formulat plângere penală pentru recuperarea prejudiciului și a făcut numeroase memorii către autorități ale statului în acest sens;

- chiar dacă interesul său nu este născut sau actual conform dispozițiilor art. 33 din C. proc. civ., se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru preîntâmpinarea unei pagube.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ. și art. 483 - 502 din C. proc. civ.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, reclamantele UAT Domnești, Consiliul Local Domnești și Primăria Comunei Domnești au chemat în judecată pe pârâtul A. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat acesta la plata sumei de 312821,4 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domnești în perioada în care acesta a deținut funcția de primar, pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal.

O primă concluzie pe care o impune analiza dispozițiilor referitoare la formularea și soluționarea cererilor de intervenție accesorie cuprinse în C. proc. civ. art. 61 - 67 C. proc. civ. este aceea că terțul a cărui cerere de intervenție accesorie nu a fost admisă în principiu nu poate formula critici împotriva încheierii de respingere a cererii, decât referitoare la soluția dată cererii sale, sub aspectul interesului personal în promovarea intervenției accesorii.

Atât în cadrul cererii adresate în cadrul judecării cauzei în fața curții de apel, cât și prin memoriul de recurs cu care a învestit instanța supremă, intervenientul nu a probat interesul în formularea cererii și necesitatea sprijinirii apărării reclamanților

În analiza interesului, astfel cum corect a observat și recurentul invocând dispozițiile art. 33 din C. proc. civ., instanța trebuie însă sa se raporteze la raportul juridic dedus judecății, raport juridic născut intre pârât și autoritatea administrativ locală a cărui buget a fost prejudiciat prin faptele sale, constatate de către instanța penală.

Interesul legitim al intervenientului ca membru al comunității locale care s-a materializat prin memoriile și sesizările prin care a semnalat autorităților încălcarea unor norme legale, nu trebuie confundat cu "interesul" cerut de dispozițiile art. 61 din C. proc. civ. de a sta în judecată alături de reclamante.

Deși natura juridică a intervenției accesorie este de apărare, totuși trebuie reținut că terțul nu devine un simplu apărător al părții în favoarea căreia a intervenit. Acesta trebuie să justifice interesul său propriu, determinat, legitim născut și actual în participarea la judecata procesului.

Chiar și în ipoteza preîntâmpinării producerii unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, paguba trebuie să vizeze propriul patrimoniu și nu cel al unității administrativ teritoriale.

Constatând că încheierea recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 496 teza a II a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva încheierii din 15 ianuarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV