ÎCCJ, Decizia nr. 162/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârile pronunțate de instanțele (secțiile) aflate în conflict

1) Prin Decizia nr. 5.316 din 5 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a apreciat că este întemeiată excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a trimis secției I civile a instanței supreme, spre soluționare, cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 20 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această soluție, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență, că, în cauză, își găsește aplicarea Decizia nr. 17 din 17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, potrivit căreia necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Raportat la această decizie, secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme a reținut că recursul supus soluționării în cauză vizează Decizia nr. 20 din 18 martie 2019 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, care a fost dată în soluționarea căii de atac a apelului împotriva unei sentințe a Tribunalului Ilfov.

Or, secția de contencios administrativ și fiscal nu are competența materială de a soluționa recursuri declarate împotriva unor decizii pronunțate în soluționarea apelurilor, calea de atac în materia contenciosului administrativ fiind doar recursul, ce poate fi exercitat pentru motive de nelegalitate reglementate de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Competența materială de soluționare a recursului, a apreciat secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, revine secției civile a aceleiași instanțe, conform art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (1) din același cod.

2) Prin încheierea nr. 1.466 din 9 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, secția I civilă, a instanței supreme a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, secția I civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție reținut că, prin Decizia nr. 720 din 9 mai 2017 - dată în rezolvarea conflictului de competență dintre secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și secția a III-a civilă ale Curții de Apel București, apărut în faza procesuală a soluționării apelului împotriva sentinței de fond, în cauza de față - s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a considerat că hotărârea pronunțată în soluționarea conflictului de competență are autoritate de lucru judecat, astfel încât nu mai poate fi repusă în discuție competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casați și Justiție în soluționarea căii de atac a recursului, declarat în cauză împotriva hotărârii Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în favoarea căreia s-a stabilit, prin regulatorul de competență, competența de soluționare a cauzei.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, fiind repartizat aleatoriu completului Civil 2 - 2020, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

1) Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, reclamanții unitatea administrativ-teritorială Domnești, Consiliul Local Domnești și Primăria Comunei Domnești au chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 312.821,4 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domnești, în perioada în care acesta a deținut funcția de primar pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal.

Prin Sentința nr. 1.939 din 2 iulie 2015, Tribunalul Ilfov, secția civilă, a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 312.821,40 RON, reprezentând despăgubiri, și a sumei de 6.600 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat recurs, cu privire la a cărui judecată s-a ivit conflictul de competență între secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și secția civilă ale Curții de Apel București.

Acest conflict a fost soluționat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 720 din 9 mai 2017, prin care s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pe cale de consecință, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei din urmă instanțe, sub nr. x/2017*, calea de atac fiind recalificată drept apel și soluționată prin Decizia nr. 20 din 18 martie 2019, prin care au fost respinse, ca nefondate, atât excepțiile invocate de către părți, cât și apelul formulat de pârâtul A. împotriva Sentinței nr. 1.939 din 2 iulie 2015 a Tribunalului Ilfov, secția civilă, și a încheierii din 16 februarie 2015.

Împotriva Deciziei nr. 20 din 18 martie 2019 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat recurs, cu privire la a cărui soluționare s-a ivit conflictul de competență supus analizei, în cauza de față.

2) Verificând cauza, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 135 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine secției de contencios administrativ a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Așa cum s-a arătat în cele ce preced, la cap. I, în cauza de față, prin Decizia nr. 720 din 9 mai 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, - având de soluționat conflictul de competență cu privire la soluționarea căii de atac formulate împotriva soluției pronunțate de instanța de fond, apărut între secțiile civilă și a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București - a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei din urmă secții (a VIII-a contencios administrativ și fiscal).

Conform dispozițiilor art. 430 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată".

Întrucât hotărârea pronunțată de instanța supremă în soluționarea conflictului de competență are autoritate de lucru judecat, competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casați și Justiție în soluționarea căii de atac a recursului nu mai poate fi repusă în discuție.

Așadar, în raport cu soluția pronunțată cu autoritate de lucru judecat, prin Decizia nr. 720 din 9 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, soluționarea în apel a cauzei de către o secție specializată în contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București atrage competența aceleiași secții din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursul împotriva hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Criteriul materiei în stabilirea competenței materiale, raportat la natura litigiului, nu mai poate fi repus în discuție în recurs, în scopul determinării competenței de soluționare a căii de atac, pentru că s-ar încălca dispozițiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ. și s-ar eluda autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competență pronunțat în cauză.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (4) din C. proc. civ., "Recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată."

Se constată, deci, că, prin pronunțarea regulatorului de competență, este tranșată chestiunea competenței de soluționare a cauzei, atât la nivelul instanței în favoarea căreia a fost stabilită competența prin regulator, cât și la nivelul instanțelor competente să soluționeze căile de atac în pricina respectivă, nemaifiind posibilă repunerea în discuție a competenței de soluționare a cauzei, prin raportare la criteriile de departajare după materie și valoare.

În concluzie, competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție de a soluționa recursul împotriva Deciziei nr. 20 din 18 martie 2019 a Curții de Apel București, secția VIII contencios administrativ și fiscal, este atrasă în virtutea calității sale de instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată.

Pentru considerentele arătate, urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a dosarului nr. x/2017 în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 21 septembrie 2020.

GGC - ED