ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5316/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial la data de 27.08.2014 pe rolul Tribunalului Ilfov în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2014 reclamanții Unitatea Administrativ Teritoriala Domnești, Consiliul Local Domnești, Primăria Domunei Domnești, reprezentate prin primar A., au chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 312.821,4 RON, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul adus bugetului comunei Domnești în perioada în care acesta a deținut funcția de primar - respectiv pentru faptele în urma cărora a fost condamnat penal, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de derularea prezentei cauze.

La data de 16.02.2015 intervenientul C. a depus la dosarul cauzei cerere de intervenție accesorie, cerere de intervenție principala, întâmpinare - cerere reconvenționala, cerere de intervenție forțată.

Prin sentința civilă nr. 1939/02.07.2015 a Tribunalului Ilfov pronunțată în dosarul nr. x/2014 s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 312.821,40 RON reprezentând despăgubiri și la plata sumei de 6600 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, la data de 19.05.2016, a formulat recurs pârâtul B. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii pentru motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 6 și 8 C. proc. civ. cu consecința rejudecării cauzei pe fond.

Prin încheierea din data de 07.11.2016 Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței funcționale a secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza către una dintre Secțiile Curții de Apel București. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă sub nr. x/2017.

Prin încheierea nr. 4R/22.02.2017 Curtea de Apel București a scos cauza de pe rolul secției a III-a civilă, a constatat conflict negativ de competență și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin Decizia nr. 720/09.05.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. În considerentele acestei decizii, se arată că reclamanții au investit instanța cu o acțiune civilă întemeiată pe art. 1357-1386 C. civ., iar în fond litigiul a fost soluționat în civil de o secție civilă a Tribunalului. Însă la primul termen de judecată în calea de atac, Curtea de Apel, secția a VIII a nu și-a analizat competența, astfel încât aceasta nu mai putea invoca o necompetență funcțională, ci trebuia să păstreze cauza spre soluționare, cu respectarea întemeierii în drept a cererii.

Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a format dosarul nr. x/2017 aflat în stadiul procesual al apelului, conform recalificării făcute prin încheierea de ședință din 13.11.2017 - dosar x/2017

Prin Decizia nr. 20 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 s-au respins ca nefondate excepțiile invocate de către părți.

S-a respins apelul formulat de apelantul pârât B. împotriva sentinței civile nr. 1393/02.07.2015, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în dosarul nr. x/2014 și a încheierii din 16.02.2015, în contradictoriu cu intimații reclamanți Unitatea Administrativ Teritorială Domnești prin Primar, Consiliul Local Domnești prin Primar și Primăria Comunei Domnești prin Primar și intervenientul în numele altei persoane C., ca nefondat.

Împotriva deciziei menționate la pct. I.2, a formulat recurs recurentul B. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pe excepția de necompetență materială reține următoarele:

Conform Deciziei nr. 17/17.09.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

În raport de această dezlegare și în raport de obiectul prezentului recurs - respectiv decizia civilă nr. 20 din 18.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1393/2.07.2015 de Tribunalul Ilfov, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal apreciază pentru următoarele considerente că este întemeiată excepția de necompetență materială a secția contencios administrativ și fiscal, secție specială care nu are competența materială de a soluționa recursuri declarate împotriva unor decizii pronunțate în soluționarea apelurilor.

Această competență revine secției civile a Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând cont de faptul că prin regulatorul de competență s-a stabilit natura civilă a cauzei pe apelul declarat.

Calea de atac în materia contenciosului administrativ este doar recursul, cale extraordinară de atac care poate fi exercitat pentru motive de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care prevăd că secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție ca secție specializată conform art. 19 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 judecă numai recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate în primă instanță de secțiile specializate de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu are competența materială de a judeca apeluri, conform art. 466 și următoarele din C. proc. civ., apelul fiind o cale de atac devolutivă incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ.

Faptul că prin regulatorul de competență, respectiv prin Decizia nr. 720/9.05.2017 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă a stabilit competența de soluționare în favoarea instanței de contencios administrativ aceasta nu determină competența materială și pentru secția specializată de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție .

Stabilirea instanței de contencios administrativ pentru judecarea apelului a fost determinată nu de natura civilă a litigiului, reclamanții investind instanța cu o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile art. 1357 -1386 C. civ. ci pentru motive de procedură în condițiile în care Curtea de Apel, secția contencios administrativ și fiscal nu și-a analizat în termen competența materială conform art. 131 alin. 2 C. proc. civ. astfel încât nu mai putea invoca o necompetență funcțională.

În opinia Curții acest regulator de competență a fost aplicat fiind obligatoriu de către Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal care a judecat apelul civil, dar acesta nu poate fi opus și instanței ierarhic superioare, respectiv Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, fără ca prin aceasta să fie încălcată competența materială a acestuia, competență care este determinată de dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.

În raport de aceste dispoziții secția contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție are competența materială de a judeca recursuri împotriva unor hotărâri pronunțate în primă instanță de curțiile de apel, iar în prezenta cauză nu are competența materială potrivit legii de a judeca recursul declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel formulată împotriva unei sentințe într-un litigiu de natură civilă.

În cauză competența materială de soluționare a recursului având ca obiect apelul civil - soluționat decizia civilă nr. 20 din 18.03.2019 revine secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 97 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 483 alin. 1 C. proc. civ.

În cauză au fost aplicate de instanța de apel și dispozițiile art. 485 alin. 1 C. proc. civ. cu privire la termenul de recurs de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, "dacă legea nu dispune altfel".

Conform art. 20 alin. 1 Legea nr. 554/2004 "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în 15 zile de la comunicare.

Față de cele expuse mai sus, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție

Va trimite cauza având ca obiect recursul declarat împotriva Deciziei nr. 20/18.03.2019 prin care Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea apelului declarat în dosarul nr. x/2017 - secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Trimite cauza având ca obiect recursul declarat de recurentul B. împotriva Deciziei nr. 20 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 secției Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 noiembrie 2019.

Opinie separată dosar x/2017

Contrar soluției adoptate cu majoritate, consider neîntemeiată excepția necompetenței secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu de instanță la termenul de judecată din 5 noiembrie 2019.

În această ordine de idei este de observat faptul că prezenta cauză are ca obiect acțiunea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Domnești, Consiliul Local Domnești și Primăria comunei Domnești împotriva pârâtului B., în vederea obligării acestuia la plata sumei de 312.821,40 RON despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 1939 din 02.07.2015 Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Domnești, Consiliul Local Domnești și Primăria comunei Domnești în contradictoriu cu pârâtul B., pârâtul fiind obligat la plata către reclamantă a sumei de 312,821,40 RON reprezentând despăgubiri și 6.600 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 1939/2015 pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă a declarat recurs pârâtul B., solicitând casarea hotărârii pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 4, 6 și 8 din C. proc. civ., cu consecința rejudecării cauzei în fond.

Prin încheierea de ședință din data de 07.11.2016, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a admis excepția necompetenței funcționale a secției în soluționarea cererii de recurs și a dispus trimiterea cauzei către una dintre secțiile civile ale Curții de Apel București, apreciind că prezentul litigiu, având ca obiect angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, este de competența instanțelor civile și nu a celor de contencios administrativ și fiscal.

La rândul său, secția a III-a civilă din cadrul Curții de Apel București s-a dezînvestit în favoarea secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, context în care a intervenit conflictul negativ de competență între cele două secții, cauza fiind înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin decizia civilă nr. 720 din 9 mai 2017, Înalta Curte de Casați și Justiție, secția I Civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curți de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte reține că esențial pentru verificarea competenței de soluționare a cauzei nu este calificarea litigiului ca fiind o acțiune în pretenții, întemeiată pe dispozițiile C. civ., ci verificarea modalității de respectare a dispozițiilor art. 130-131 alin1 C. proc. civ., și sub acest aspect constată că secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu și-a analizat competența la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, astfel că aceasta trebuia să păstreze cauza spre soluționare, invocarea excepției necompetenței funcționale la al doilea termen de judecată fiind nelegală.

În consecință, cauza a fost trimisă secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2017 Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal a calificat ca apel calea de atac exercitată împotriva sentinței nr. 1939/2015, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă iar prin decizia civilă nr. 20 din 18 martie 2019 a respins acest apel ca fiind nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 20/18 martie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul B., recurs ce a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din 5 noiembrie 2019, Înalta Curte a invocat excepția necompetenței material procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal, în raport de natura raportului juridic dedus judecății, excepție pe care o consider neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.

Fără a contesta caracterul de ordine publică al normelor ce reglementează competența material procesuală(funcțională), apreciez că în prezenta cauză nu mai poate fi repusă în discuție competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casați și Justiție în soluționarea căii de atac îndreptate împotriva deciziei nr. 20 din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția VIII contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017 pentru că altfel s-ar repune în discuție însăși autoritatea de lucru judecat a regulatorului de competență pronunțat în prezenta cauză.

Prin pronunțarea regulatorului de competență este câștigată competența de soluționare a cauzei atât la nivelul instanței în favoarea căreia a fost stabilită competența prin regulator cât și la nivelul instanțelor competente să soluționeze căile de atac în pricina respectivă, nemaifiind posibilă repunerea în discuție a competenței de soluționare a cauzei prin raportare la criteriile de departajare după materie și valoare.

În concret, competența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei nr. 20 din 18 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția VIII contencios administrativ și fiscal este atrasă în virtutea calității sale de instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, în raport de prevederile art. 483 alin. (4) C. proc. civ.

Față de aceste considerente, consider nefondată excepția necompetenței material procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal.