ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6067/2021

Ședința publică din data de 3 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2020, reclamantul Spitalul Municipal Gherla a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.03.2020; anularea Deciziei nr. 316/09.07.2020, privind soluționarea contestației; și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 13/2021 din 18 ianuarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

2.1. Hotărârea Tribunalului București

Prin sentința civilă nr. 2959 din 05 mai 2021, Tribunalul București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că prin dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 au fost reglementate două ipoteze: cea în care reclamant este persoana fizică sau juridică de drept privat (ipoteză în care pârât este autoritatea publică) și cea în care reclamant este autoritatea publică, instituție publică sau asimilată acestora (ipoteză în care pârâtul este cel ce se poate identifica prin aplicarea art. 1 alin. (5), (6), (8) și art. 3 din Legea nr. 554/2004.

Reține Tribunalul București că raportul juridic de drept administrativ reglementat de norma specială a art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 are ca părți: reclamantul - beneficiarul în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, care poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat, și pârâtul - autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

Arată instanța că, din punct de vedere teritorial, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 nu reglementează în mod expres și ipoteza legii speciale în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, caz în care stabilirea competenței teritoriale se va determina în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 întrucât în ipoteza art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 instanța de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorității pârâte.

2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secția mixtă contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 2483/2021 din 07 octombrie 2021 Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța în acest sens a reținut Tribunalul Cluj că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la domiciliu sau sediul pârâtului, instanță de același grad cu cea investită în prezentul litigiu, iar faptul că au natura unor norme de competență de ordine publică pe care părțile nu o pot înlătura rezultă din cuprinsul art. 129 alin. (2) pct. 3 din Noul C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În cauză, reclamantul Spitalul Municipal Gherla învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/09.03.2020 și anularea Deciziei nr. 316/09.07.2020, privind soluționarea contestației.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență vizează aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce privește consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului instituție publică în categoria persoanelor vătămate prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Spitalul Municipal Gherla are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

În plus, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 2 lit. a) din Legea nr. 554/2004, normă juridică prin care a fost definită persoana vătămată, legiuitorul nefăcând nicio distincție în ce privește calitatea acesteia de persoană fizică/juridică sau instituție publică. Singura mențiune făcută de lege vizează vătămarea, vătămare ce trebuie să rezulte din actul emis în regim de putere publică de către o autoritate publică.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de instituție publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituție publică.

Deși în prezenta cauză reclamantul acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincții în textul de lege care reglementează competența, în situația în care o instituție publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Totodată nu este relevantă nici definiția noțiunii de beneficiar dată de art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, în condițiile în care art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilește competența în raport de calitatea reclamantului, iar în prezenta cauză, reclamantul nu este persoană juridică de drept privat, ci o persoană juridică de drept public.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincție între situațiile în care instituția publică acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 fiind norme de excepție sunt de strictă interpretare, norme față de care nu poate fi primită opinia Tribunalului București conform căreia dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 551/2004 se aplică în situația în care instanța este sesizată de autoritatea publică astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. Aceste norme juridice nu fac distincție în ceea ce privește situațiile în care autoritatea publică acționează: ca persoană vătămată sau ca instituție publică în regim de putere publică, caz în care își găsește aplicarea principiul - ubi lex non distingult, nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă).

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantului Spitalul Municipal Gherla și a locului situării sediului pârâtului Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripția teritorială a municipiului București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Spitalul Municipal Gherla și pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în favoarea în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2021.