ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6004/2021

Ședința publică din data de 2 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată, la data de 22.10.2019, pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei să-i răspundă la cererea (petiția) depusă prin scrisoare recomandată la 18.06.2019 și reiterată prin cererea din 02.08.2019, în termen de 10 zile, sub sancțiunea unei penalități de 1.000 RON pe zi de întârziere.

1.2. Prin sentința civilă nr. 9 din 22 ianuarie 2020, Curtea a admis excepția inadmisibilității ridicată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A susținut recurenta-reclamantă că este nelegală motivarea primei instanțe, întrucât art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 arată că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde petiționarului în termen legal.

Ori, se încadrează în situația în care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu i-a răspuns la 2 cereri cu privire la situația Dosarului nr. 40780/CC aflat în evidențele acesteia, existând și un raport de drept administrativ.

Intimata-pârâtă ANRP nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte, analizând sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu susținerile recurentei, apreciază că recursul este fondat.

4.1. Recurenta-reclamantă A. a supus controlului de legalitate refuzul autorității pârâte de a-i răspunde petiției pe care a adresat-o acesteia, la data de 18.06.2019, reiterată la 02.08.2019.

Prima instanță a respins acțiunea, ca inadmisibilă, apreciind că nu orice cerere adresată unei instituții deschide calea unei acțiuni în temeiul Legii nr. 554/2004, fiind necesar ca aceasta să se grefeze pe un raport de drept administrativ stabilit între autoritatea publică și persoana pretins vătămată. A reținut instanța că reclamanta are deschis un dosar de despăgubire, iar pentru valorificarea informațiilor sau drepturilor sale există proceduri speciale, reglementate de Legea nr. 165/2013.

4.2. Reține Înalta Curte că art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 asimilează actului administrativ și tăcerea administrației, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, prin faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.

Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă.

Prin urmare, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce privește un act administrativ unilateral, ci și în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri.

4.3. Reclamanta a precizat faptul că a solicitat informații cu privire la Dosarul înregistrat în evidența Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sub nr. x, fără, însă, a primi niciun răspuns.

Astfel, Înalta Curte, contrar aprecierilor instanței de fond, constată că, în cauză, raportul juridic de drept administrativ pe care se grefează cererea reclamantei este reprezentat de raportul juridic de natură procesuală, care privește soluționarea conflictului de natură juridică născut între o instituție a administrației publice (pârâta ANRP) și un particular (reclamanta A.) în legătură cu anumite atribuții pe care legea le conferă autorității pârâte.

Pe cale de consecință, având în vedere că prima instanță, aplicând eronat normele de drept relevante, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără a analiza fondul cauzei, Înalta Curte constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 497 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 9 din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 decembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței