ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4906/2021

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22.01.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a solicitat obligarea pârâtei la: actualizarea sumei de 60.142 RON reprezentând 1/2 din suma de 120 284 RON, de la data emiterii Hotărârii nr. 1145/14.03.2002 până la data introducerii cererii de chemare în judecată; actualizarea debitului rezultat conform cererii anterioare de la data introducerii acțiunii până la data plății efective; plata sumei rezultate din actualizare și plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 718/10.05.2018 a Tribunalului Constanța: - s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, ca nefondată, - a fost respinsă cererea de chemare în judecată cu privire la capătul 3 ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasivă, - a fost admisă în parte cererea de chemare in judecată formulată de reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtului la emiterea unei decizii de actualizare a sumei de 60142 RON acordata conform Hotărârii nr. 1145/14 03 2002, validată prin Ordinul nr. 3583/21 06 2007 începând cu data de 15.05.2002 până la data de 03.09.2013, - s-a respins cererea cu privire la capătul 2, ca nefondata. Împotriva sentinței civile nr. 718/10.05.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, criticând-o pentru nelegalitate cu indicarea temeiului de drept prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 722/03.06.2019, pronunțată în dosar nr. x/2018, Curtea de Apel Constanța a dispus următoarele: - a respins ca nefondată excepția nulității recursului; - a admis recursul în contencios administrativ formulat de recurenta - pârâtă, a casat, în parte, sentința recurată și rejudecând, a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune; - a respins ca fiind prescris capătul de cerere privind actualizarea sumei de 60.142 RON; - a menținut soluțiile privind respingerea capetelor 2 și 3 din cererea de chemare în judecată. Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare contestatoarea A..

Hotărârea recurată Prin decizia civilă nr. 1160/CA din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 722/03.06.2019 pronunțată în dosarul acestei instanțe nr. 371/118/2018, privind recursul - contencios administrativ și fiscal - declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, împotriva sentinței civile nr. 718/10.05.2018 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A., ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1160/CA din 24 octombrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea a declarat recurs, cererea nefiind motivată.

Apărările formulate în cauză Intimata Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității recursului, în subsidiar solicitând anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Răspunsul la întâmpinare Contestatoarea A. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a expus detaliat situația de fapt, arătand ca înțelege să conteste decizia nr. 1160/2019, solicitand să se procedeze la respectarea Hotărarii nr. 1145/14.03.2002 și a Ordinului nr. 3583/21.06.2007 - Legea nr. 9/1998.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 mai 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 21 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată, Înalta Curte urmează a o admite, pentru motivele în continuare expuse. Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.: "(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod: "Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile.", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege (art. 124,126 din Constituția României). Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței. În acest context, instanța de control judiciar reține că prevederile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. stipulează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, acestea dând expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă. Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului." Totodată, art. 634 alin. (1) pct. 1, 4 și 5 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului, hotărârile date în apel, fără drept de recurs și hotărârile date recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. De asemenea, art. 508 alin. (4) prevede că "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată." În cauză, recurenta a formulat recurs împotriva unei decizii date în soluționarea unei contestații în anulare, hotărâre care este definitivă (ca și decizia prin care s-a soluționat recursul împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare), nefiind, așadar, susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției. Prin urmare, reținând că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv, Înalta Curte, admitand exceptia invocata de intimata, va face aplicarea sancțiunii inadmisibilității recursului. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) raportat la art. 457 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului invocată de intimată și va respinge recursul ca inadmisibil.