ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1104/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 06.10.2016, sub nr. x/2016*, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, solicitând să se dispună respectarea dreptului de proprietate constituțional, respectiv art. 44 alin. (1) și alin. (8), egalitatea în drepturi, art. 16 alin. (1)-(2) din Constituția României, dreptul la informație, art. 31, alin. (1)-(4) și dreptul persoanei vătămate, art. 52 alin. (1); să se elibereze de urgență cele trei titluri de plată corespunzătoare deciziei nr. 10281/08.12.2010, devenite scadente, conform art. 41 din Legea nr. 165/2013 și să i se acorde daune materiale pentru timpul pierdut pe parcursul a peste 10 ani cu procese, acțiuni, memorii către ANRP, Guvernul României și cheltuieli de judecată, în cuantum de 50.000 RON.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pentru lipsa plângerii prealabile.

Prin sentința nr. 110/F-CONT din 30 mai 2017, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă și, pe cale de consecință, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 110/F-CONT din 30 mai 2017 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat recurs.

La termenul de judecată din 6 noiembrie 2019, Înalta Curte, constatând că părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă, a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Constatând că până la data de 4 noiembrie 2020, niciuna dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu s-a îndeplinit vreun act de procedură în cauză, Înalta Curte a repus cauza pe rol și a fixat termen de judecată la data de 24.02.2021, cu citarea părților, în vederea discutării excepției de perimare.

Examinând excepția perimării cererii de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes."

În conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (1) din C. proc. civ.:, Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate."

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Sunt avute în vedere și prevederile Decretului nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, respectiv ale Decretului nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, în conformitate cu care instanța reține că, pe perioada stării de urgență cursul perimării a fost suspendat.

Astfel, încheierea de ședință din 6 noiembrie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 6 iulie 2020, având în vedere și durata de 2 luni (perioada stării de urgență instituită pe teritoriul României) în care cursul perimării a fost suspendat.

Totodată, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat înăuntrul termenului de perimare nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 din C. proc. civ., și nu au făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare, cu excepția celei avute în vedere de instanță.

Ca atare, constatând că de la data de 6 noiembrie2019, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părților, fără să se mai îndeplinească niciun act de procedură în vederea judecării cererii, care să întrerupă termenul de perimare, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 420 alin. (1) din C. proc. civ. și va constata perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 110/F-CONT din 30 mai 2017 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs la Completul de 5 judecători în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.