ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5948/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 11.04.2017 sub nr. x/2017, reclamanta S.C A. S.A., prin reprezentant legal, a solicitat în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Galați și AJFP Brăila anularea în tot a deciziei de soluționare a contestației nr. 2591/12.10.2016 emisă de pârâta DGRFP Galați și anularea în parte a Deciziei de impunere xr nr. 118/18.04.2016 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 18.04.2016 emise de pârâta AJFP Brăila.

Prin sentința nr. 165/2018 pronunțată la data de 16 noiembrie 2018, Curtea de Apel Galația respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta A. S.A.. reprezentată prin consorțiul format din B., C. și D.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A. S.A. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate, și în rejudecare admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, în esență, a arătat că în ce privește suma de 4.136.275 RON aceasta nu este datorată în condițiile în care chiar expertul a constatat faptul că aceasta sumă a fost dublată atât prin declararea de către societate prin Decontul nr. x/25.08.2015 cât și prin decizia emisă de inspectorii fiscali la data controlului, iar consecința acestei dublări ar fi obligarea subscrisei la plata de două ori a aceleași sume reprezentând TVA colectată.

Nici suma de 9.433 RON reprezentând TVA nu este datorată întrucât în raport de dispozițiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal orice persoană impozabilă are dreptul să deducă TVA daca cele două condiții impuse de norma juridică sunt îndeplinite, iar în cauză atâta timp cât s-a constatat realitatea operațiunilor, societatea are dreptul la deducerea TVA.

În ce privește suma de 21.265.168 RON reprezentând accize, la care se adaugă majorări și penalități de întârziere, s-a susținut că hotărârea este nelegală întrucât procedura de denaturare a alcoolului s-a făcut în prezența organelor fiscale, de reprezentanții acestor instituții implicate, cu respectarea tuturor procedurilor, iar legea nu prevede că nerespectarea procedurilor de denaturare atrage calculul de accize suplimentare.

Intimata-pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. aplicabil și în recurs, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 29 din C. proc. civ. "acțiunea civilă este ansamblul mijloacelor procesuale prevăzute de lege pentru protecția dreptului subiectiv pretins de către una dintre părți sau a unei situații juridice, precum și pentru asigurarea apărării părților în proces".

Totodată, conform dispozițiilor art. 32 din C. proc. civ. "Orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia: a) are capacitate procesuală în condițiile legii (...)."

Așadar, una dintre condițiile exercitării acțiunii civile este capacitatea procesuală, alături de condițiile privind calitatea procesuală, formularea unei pretenții și justificarea unui interes.

Or, capacitatea procesuală de folosință, care este determinată de însăși capacitatea civilă de folosință, este aptitudinea generală și abstractă a persoanei juridice/fizice de a avea drepturi și obligații de natură procesuală civilă, reprezentând astfel o reflectare în plan procesual a capacității civile de exercițiu.

Potrivit înscrisului depus de fostul lichidator judiciar al reclamantei la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că prin sentința nr. 209/2020 pronunțată la data de 23 iulie 2020 de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă și de contencios administrativ în dosarul nr. x/2014 s-a dispus închiderea procedurii de faliment și radierea debitorului din Registrul Comerțului și descărcarea lichidatorului judiciar. Prin decizia nr. 253/2020 pronunțată la data de 21.10.2020 de Curtea de Apel Galați a fost respins apelul formulat de creditoarea DGRFP -AJFP Brăila.

Potrivit art. 244 din C. civ.: "Persoana juridică încetează, după caz, prin constatarea ori declararea nulității, prin fuziune, divizare totală, transformare, dizolvare sau desființarea ori printr-un alt mod prevăzut de actul constitutiv sau de lege.", iar potrivit art. 251 alin. (1) din același Cod:

"(1) Persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise."

Nu poate avea capacitate procesuală de folosință o societate comercială radiată din registrul comerțului, operațiune care are semnificația încetării existenței persoanei juridice, neavând în acest sens relevanță momentul când a fost radiată, efectul radierii unei societăți comerciale fiind încetarea existenței persoanei juridice. Radierea unei societăți comerciale din registrul comerțului are drept efect încetarea capacității procesuale de folosință și de exercițiu a acesteia. Practic, din momentul radierii sale, persoana juridică nu mai există.

Așadar, o societate care a fost radiată nu mai poate fi parte într-o acțiune judiciară.

În cauză, radierea recurentei-reclamante din evidența Registrului Comerțului s-a dispus prin hotărârea judecătorească definitivă anterior menționată, ceea ce are drept consecință încetarea persoanei juridice însăși și atrage după sine lipsa capacității sale procesuale de folosință.

Excepția lipsei capacității de folosință sau de exercițiu este o excepție absolută și peremptorie ce poate fi invocată de către orice parte și de instanță din oficiu în orice stadiu al soluționării pricinii.

Prin urmare, reținând că la data judecării recursului, recurenta-reclamantă A. S.A. era radiată din registrul comerțului ca urmare a derulării unei proceduri de faliment împotriva debitoarei, ce a fost închisă, Înalta Curte constată, în raport de dispozițiile art. 56 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., că recurenta nu mai are capacitate procesuală de folosință, nemaiputând fi subiect de drepturi și obligații și, în consecință, subiect al raportului de drept dedus judecății.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei A. S.A., va anula recursul declarat de aceasta ca fiind formulat de o persoană fără capacitate procesuală de folosință.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei A. S.A.

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 165 din 16 noiembrie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.