ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5941/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 8 mai 2018, reclamanta A. S.R.L. prin administrator special B., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură:

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017 prin care s-a stabilit o creanță bugetară în sumă de 2.028.809,30 RON;

- anularea Deciziei nr. DMPCE/CC/nr. 145/1/22.11.2017 prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017;

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017 prin care s-a stabilit o creanță bugetară în sumă de 164.536,07 RON;

- anularea Deciziei nr. DMPCE/CC/nr. 145/2/22.11.2017 prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017

- anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017 prin care s-a stabilit o creanță bugetară în sumă de 989.790,99 RON;

- anularea Deciziei nr. DMPCE/CC/nr. 145/3/22.11.2017 prin care s-a respins contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/29.05.2017

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judiciare reprezentate de taxa judiciară și onorariu de avocat.

Prin sentința civilă nr. 4158 pronunțată la data de 17 octombrie 2018, de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta A. S.R.L..

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A. S.R.L prin administrator special B. prin care a criticat hotărârea atacată pe considerentul că au fost interpretate și aplicate în mod eronat dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 694/2008. Conform acestui act normativ condiția minimă de membri pentru obținerea recunoașterii ca și grup de producători este de 5, condiție ce este îndeplinită în prezenta cauză.

Se arată, de asemenea, că prin același act normativ s-a prevăzut și obligația ca membrii care comercializează producția proprie prin intermediului grupului de producători au obligația să facă dovada calității de producător agricol, cultivator de legume pentru grupele recunoscute de legume.

Susține că cei 4 membrii (inclusiv B.) nu au mai comercializat legume prin grupul de producători pentru o perioadă de un an de zile.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocată din oficiu pentru următoarele considerente:

Recursul a fost declarat la data de 24.07.2017 de către recurenta-reclamantă A. S.R.L. prin administratorul special - B..

Pentru termenul de judecată din 25 noiembrie 2021, în raport de faptul că la data de 24 septembrie 2020 a fost deschisă procedura de faliment prevăzută de Legea nr. 85/2014 împotriva recurentei-reclamante A. S.R.L., așa cum rezultă din dosarul de insolvență nr. x/2017 al Tribunalului București, dosar în care calitatea de lichidator judiciar aparține CII C., Înalta Curte a dispus citarea acestui lichidator cu mențiunea de a preciza dacă își însușește recursul declarat de recurenta-reclamantă prin administrator special - dosar recurs.

Lichidatorul judiciar CII C. nu a dat curs solicitării instanței de judecată, nedepunând la dosar punct de vedere cu referire la aceste solicitări.

În ședința publică din 25 noiembrie 2021 Înalta Curte în raport de poziția lichidatorului judiciar care nu a comunicat punctul său de vedere cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă prin administrator special, a invocat excepția lipsei dovezii de reprezentant și a rămas în pronunțare pe acest aspect.

Înalta Curte analizând excepția invocată a lipsei calității de reprezentant a administratorului special al recurentei-reclamante A. S.R.L. o apreciază ca întemeiată și o va admite cu consecința anulării cererii de recurs pentru acest motiv.

În cauză recursul a fost declarat de către administratorul special - B. acesta având calitatea de administrator special la data pronunțării sentinței atacate - 17 octombrie 2018.

Ulterior pronunțării sentinței atacate, respectiv la data de 24 septembrie 2020, împotriva A. S.R.L. a fost deschisă procedura de faliment prevăzută de Legea nr. 85/2014 fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar CII C..

Prin aceeași hotărâre judecătorească, în temeiul dispozițiilor art. 145 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 a fost ridicat dreptul de administrare al debitorului A. S.R.L..

În raport de acest aspect devin incidente cauzei dispozițiile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 în conformitate cu care:

"După ridicarea dreptului de administrator, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor".

În cauză recursul a fost declarat la data de 24.07.2019 fiind semnat de administratorul special B., însă la data de 24 septembrie 2020, dreptul de administrare a fost ridicat, astfel că recursul trebuia însușit de lichidatorul judiciar desemnat în procedura de faliment.

Acest lichidator judiciar a fost citat în cauză pentru a-și preciza poziția în raport de recursul declarat de administratorul special, respectiv de a preciza dacă își însușește recursul.

Lichidatorul judiciar nu a comunicat la dosar punctul său de vedere cu privire la recursul declarat.

În raport de această situație, Înalta Curte constată că excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a administratorului special al recurentei este întemeiată, recursul fiind declarat de o persoană care nu mai avea calitatea de reprezentant al reclamantei societate în faliment, iar recursul nu a fost însușit ca demers legal ce către lichidatorul judiciar care reprezenta legal recurenta în procedura de faliment.

Înalta Curte în baza art. 196 alin. (1) și art. 496 C. proc. civ. va admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a administratorului special al recurentei și va anula cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L. prin administrator special pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.

Anulează cererea de recurs formulată de reclamanta A. S.R.L prin administrator special B. împotriva sentinței nr. 4158 din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru lipsa dovezii calității de reprezentant.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2021.