ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5917/2021

Ședința publică din data de 25 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2018 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamata A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agentia Națională pentru Resurse Minerale și S.C. B. S.R.L., anularea adresei nr. x/07.11.2018 privind respingerea contestației administrative, emise de Comisia de Contestații din cadrul ANRM, a Raportului de evaluare nr. x/04.10.2018 a ofertelor aferentei Rundei 96/2018, prevăzut de art. 77 din Normele metodologice și a Raportului de analiză a documentației de concesiune pentru explorare a perimetrului Maieru - Valea Caselor, reglementat de art. 74 din Normele metodologice.

A mai solicitat obligarea autorității la organizarea unui nou concurs public de ofertă pentru concesionarea de activități miniere corespunzătoare perimetrului respectiv din momentul procedural în care acest concurs de ofertă a rămas.

Prin încheierea din data de 16 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către pârâta S.C. B. S.R.L. pentru depunerea întregului dosar administrativ, respectiv și a raportului de analiză; a respins cererea aceleiași părți de acordare a unui termen pentru a se emite adresă la ANRM cu mențiunea de indica temeiul de drept în baza căruia înscrisurile au fost clasificate, respectiv să indice ANRM acest temei, precum și ordinul în baza căruia s-a dispus clasificarea, sub sancțiunea inexistenței actului; a respins cererea reprezentantului reclamantei de efectuare a unei expertize tehnice în specialitatea geologie cu obiectivele indicate în nota de probe depusă la dosar.

Prin sentința nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională pentru Resurse Minerale și S.C. B. S.R.L., ca nefondată și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 RON către pârâta B. S.R.L..

Împotriva încheierii din 16 mai 2019 și a sentinței nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului arată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că, deși la termenul din 16.05.2019, instanța a încuviințat depunerea întregului dosar administrativ, nu i-a permis studierea raportului de analiză a ofertelor, apreciind că aceste documente sunt clasificate ca secret de serviciu și nu pot fi vizualizate.

De asemenea, critică faptul că ANRM nu a indicat textul de lege în baza căruia documentele au fost clasificate și nici nu s-a depus la dosar vreun document care să decidă clasificarea, motiv pentru care apreciază că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 13 și 14 C. proc. civ. privitoare la principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității armelor.

Subsumat aceluiași motiv de casare, invocă nelegalitatea sentinței recurate și din perspectiva faptului că s-au acordat cheltuieli de judecată depuse după închiderea dezbaterilor, odată cu concluziile scrise.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea este nemotivată, respectiv preia apărările pârâtei ANRM, motiv pentru care apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Susține că la depunctarea sa au fost avute în vedere prevederile H.G. nr. 1020/2005, care nu puteau fi aplicate în speță, întrucât vizează doar activitățile de exploatare și comercializare a apelor minerale, și nu concesionarea activității de explorare.

Critică hotărârea recurată și pentru faptul că nu conține niciun considerent propriu cu privire la interpretarea greșită a normelor de drept material invocate de către recurentă, cum ar fi depunctarea nelegală a societății ori criticile din contestația administrativă ce vizau reevaluarea ofertelor. Astfel, arată că în privința criticilor referitoare la raportul de evaluare și la raportul de analiză, prima instanță a preluat apărările ANRM din întâmpinare, fără a modifica nici măcar topica frazelor.

Susține că instanța de fond nu a motivat în considerentele sentinței invocarea de către reclamantă a interpretării greșite date de către evaluatori noțiunii de explorare, conform art. 3 alin. (1) pct. 12 din Legea minelor și nu a motivat nici motivul de nelegalitate de la pct. VI din acțiune.

Mai mult, consideră că instanța nu a expus niciun considerent cu privire la respingerea cererii de chemare în judecată din perspectiva argumentelor sale referitoare la diferențierea activității de explorare de cele de exploatare și comercializare, nefiind analizate raporturile juridice deduse judecății prin prisma motivelor de nelegalitate cu care a învestit instanța.

Consideră că instanța nu a motivat într-o manieră proprie de ce art. 80 din Normele metodologice este aplicabil în cauză.

Precizează că a invocat prin cererea de chemare în judecată faptul că, în speță, Comisia de Contestații a încadrat în mod greșit motivele de contestație ca fiind motive de reevaluare a ofertei și nu motive de nelegalitate în privința depunctării societății cu 2,5 pct.; a nelegalității raportului de analiză și a raportului de evaluare a ofertelor.

Mai arată că, deși prin sentința recurată instanța a reținut că în mare parte criticile reclamantei vizează reevaluarea ofertelor, nu a motivat această concluzie.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă invocă interpretarea greșită a art. 84 alin. (3) din Normele metodologice, precum și a noțiunii de legalitate a actului administrativ.

De asemenea, susține că: autoritatea publică a aplicat dispoziții legale ce nu sunt incidente în cauză; instanța de fond a interpretat greșit noțiunea de motivare a actului administrativ, în condițiile în care chiar ANRM a susținut că motivarea soluției din actul administrativ s-a făcut prin raportul nr. x/07.11.2018, iar pe de altă parte, acest raport nu răspunde tuturor criticilor din contestația administrativă, fiind ignorate anumite aspecte.

4.1. Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Resurse Minerale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinice și legale, a hotărârilor atacate, considerând că acestea sunt legale și că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept incidente.

4.2. Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, susținând că, întrucât instanța a apreciat că aspectele criticate de către reclamantă vizează reevaluarea ofertei, nu se mai impunea analizarea fiecărui argument, dat fiind faptul că este necesar să se analizeze strict motivele de nelegalitate.

Din aceeași perspectivă, consideră că nu se mai impunea nici analizarea argumentelor referitoare la depunctarea societății recurente, întrucât art. 84 din normele metodologice stabilește că, în fapt, Comisia de contestații nu poate reevalua ofertele, iar, pe de altă parte, prevederile H.G. nr. 1020/2005 sunt aplicabile inclusiv în etapa explorării.

Consideră că nemotivarea actului administrativ nu se cicumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează normele de drept material.

În ceea ce privește critica referitoare la cheltuielile de judecată, susține că a depus dovada cheltuielilor de judecată odată cu concluziile scrise, având în vedere că la termenul de judecată, avocatul intimatei-pârâte a lipsit și a depus o cerere de amânare, care a fost respinsă, astfel că depășirea termenului de depunere a dovezii cheltuielilor de judecată nu îi este imputabilă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Agentia Națională pentru Resurse Minerale și S.C. B. S.R.L., anularea adresei nr. x/07.11.2018 privind respingerea contestației administrative, emise de Comisia de Contestații din cadrul ANRM, a Raportului de evaluare nr. x/04.10.2018 a ofertelor aferentei Rundei 96/2018, prevăzut de art. 77 din Normele metodologice și a Raportului de analiză a documentației de concesiune pentru explorare a perimetrului Maieru - Valea Caselor, reglementat de art. 74 din Normele metodologice. De asemenea, a solicitat obligarea autorității la organizarea unui nou concurs public de ofertă pentru concesionarea de activități miniere corespunzătoare perimetrului respectiv din momentul procedural în care acest concurs de ofertă a rămas.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., conform căruia hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", Înalta Curte constată că acesta este fondat.

Astfel, se constată că din încheierea de ședință de la termenul de judecată din 16 mai 2019 reiese că au fost înaintate instanței anumite documente cu caracter clasificat, fără a se preciza dacă printre documentele astfel înaintate se regăseau și raportul de evaluare și raportul de analiză, pe care reclamanta le-a invocat.

Este adevărat că instanța a îndrumat reclamanta să formuleze cerere de declasificare a documentelor depuse la Compartimentul Documente Clasificate, dar era imperios necesar să îi aducă la cunoștință faptul că, avea posibilitatea angajării unui avocat cu certificat ORNISS, care să studieze aceste documente și să formuleze apărări în raport cu informațiile din documentele clasificate.

De asemenea, instanța putea să solicite toate documentele de la ANRM, inclusiv rapoartele la care a făcut referire reclamanta și, în ipoteza depunerii acestora la Compartimentul Documente Clasificate al instanței, să comunice părților împrejurarea depunerii acestora, precum și faptul că au posibilitatea să le studieze prin intermediul unui avocat care deține certificat ORNISS.

De altfel, astfel cum reiese din cererea depusă la fila x din vol. III al dosarului de fond, chiar și pârâta B. S.R.L. a solicitat amânarea cauzei în vederea depunerii întregului dosar administrativ cu privire la concesionarea activității miniere din perimetrul Maieru - Valea Caselor runda 96/2018, dar instanța de fond a respins această solicitare.

În speță, față de aspectele mai sus relevate, Înalta Curte reține încălcarea principiului rolului activ al judecătorului, reglementat de art. 22 din C. proc. civ., prin aceea că nu a creat premisele pentru depunerea întregii documentații necesare soluționării cauzei și nu a dat posibilitatea părților să se apere în raport cu documentele clasificate depuse de către ANRM.

În acest mod, a fost încălcat dreptul părților la un proces echitabil, fiindu-le cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză.

Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou cererea formulată de către reclamant, conform celor mai sus expuse, solicitând depunerea întregii documentații din dosarul administrativ, inclusiv a rapoartelor la care a făcut referire reclamanta, iar în eventualitatea în care aceste documente au un regim clasificat, va înștiința părțile cu privire la faptul că au posibilitatea să le studieze și să formuleze apărări prin intermediul unui avocat care deține certificat ORNISS.

În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., invocate de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei.

De asemenea, față de soluția dată recursului, cererile de acordare a cheltuielilor de judecată urmează a fi avute în vedere de instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 mai 2019 și a sentinței civile nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; va casa încheierea și sentința recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. S.R.L. împotriva încheierii din 16 mai 2019 și a sentinței civile nr. 231/2019 din 30 mai 2019, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea și sentința recurate și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 noiembrie 2021.