ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1488/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iuliua, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.08.2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. și Agenția Națională pentru Resurse Minerale, constatarea nulității absolute a Actului adițional privind andezitul industrial și de construcție aferent licenței nr. x/1999 încheiat cu S.C. B. S.A. și ANRM, și obligarea pârâtei ANRM să elibereze reclamantei nota de constatare și permisul de exploatare perimterul Bocșa, județul Hunedoara, cu cheltuieli de judecată.

La data de 26.11.2018, reclamanta, în temeiul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., a precizat primul capăt de cerere în sensul că solicită a se constata nulitatea absolută și a Actului adițional nr. x/21.12.2016 la licența nr. x/1999 încheiat între pârâte. La aceeași dată, a formulat și cerere adițională prin care a solicitat reducerea perimetrului licenței de concesiune 435/1999 cu perimetrul de exploatare Bocșa al S.C. A. aferent fișei de instituire a perimetrului de exploatare emise de ANRM în favoarea reclamantei.

Prin sentința nr. 6 din 21 ianuarie 2019, Curtea a respins excepția nulității pentru netimbrare a cererii adiționale formulate la data de 26.11.2018.

A admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în termenele prevăzute de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

A admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind cererea adițională din 26.11.2018.

A respins, în tot, acțiunea completată formulată de reclamantă.

A respins cererea pârâtei B. S.A. de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta B. S.A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate cu privire la soluția pronunțată privind cheltuielile de judecată ale sale și, în rejudecare, pronunțarea unei hotărâri prin care să se rețină mențiunea sa cu privire la solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

A solicitat și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de recurs, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a apreciat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea art. 9 C. proc. civ. (principiul disponibilității), a art. 22 C. proc. civ. și a art. 451 și urm. C. proc. civ.

A arătat recurenta că a declarat în cadrul dezbaterilor că cererea de acordare a cheltuielilor de judecată va fi formulată pe cale separată, astfel că instanța nu a fost învestită cu soluționarea unei cereri accesorii formulate de B., astfel cum greșit a reținut prin considerente și prin dispozitiv.

Respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată pe motiv că nu le-ar fi dovedit, în contextul în care urma să le ceară pe cale separată, reprezintă o greșită aplicare a art. 452 C. proc. civ.

Întrucât urma să își exercite dreptul de a cere cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate, rezultă că nu avea obligația de a depune dovada efectuării acestora până la închiderea dezbaterilor pe fond, urmând a proba efectuarea și întinderea cheltuielilor conform C. proc. civ. în cadrul respectivului litigiu.

A concluzionat recurenta că soluția pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia a depășit limitele învestirii instanței, încălcând art. 14 C. proc. civ. (principiul contradictorialității) și art. 15 C. proc. civ. (principiul oralității).

Astfel, pronunțarea unei soluții pe o cerere cu care nu a fost învestită, fără punerea acesteia în discuția contradictorie a părților nu încalcă doar principiul disponibilității, ci și principiul contradictorialității și al oralității.

Menținerea unei astfel de hotărâri are drept consecință încălcarea dreptului său de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, având în vedere posibilitatea de a i se opune autoritatea de lucru judecat în cazul formulării unei acțiuni pe calea dreptului comun.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

5.1. Înalta Curte reține că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicarea normelor de drept material, care să ducă la constatarea nelegalității hotărârii instanței.

În dezvoltarea acestor motive de recurs recurenta susține, în esență, că, prin respingerea cererii sale de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, prima instanță ar fi încălcat principiul disponibilității, principiul contradictorialității și principiul oralității și ar fi interpretat eronat dispozițiile art. 452 C. proc. civ.

5.2. Potrivit art. 452 C. proc. civ., după cum a arătat, de altfel, și recurenta prin recurs, partea solicitantă are obligația de a depune dovada efectuării cheltuielilor de judecată până la închiderea dezbaterilor asupra fondului.

Instanța de fond, în raport cu actele și lucrările dosarului, a interpretat corect dispozițiile legale, constatând că cererea pârâtei S.C. B. S.A., formulată prin întâmpinare, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, nu a fost dovedită până la închiderea dezbaterilor.

Recurenta-pârâtă susține că ar fi declarat verbal, în fața instanței de judecată, la termenul când pricina a fost reținută spre soluționare, că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Conform art. 425 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.,

"Art. 425. - (1) Hotărârea va cuprinde:

a) partea introductivă, în care se vor face mențiunile prevăzute la art. 233 alin. (1) și (2). Când dezbaterile au fost consemnate într-o încheiere de ședință, partea introductivă a hotărârii va cuprinde numai denumirea instanței, numărul dosarului, data, numele, prenumele și calitatea membrilor completului de judecată, numele și prenumele grefierului, numele și prenumele procurorului, dacă a participat la judecată, precum și mențiunea că celelalte date sunt arătate în încheiere;".

Potrivit art. 233 alin. (1) lit. i) C. proc. civ., în cuprinsul hotărârii se vor arăta cererile, declarațiile și prezentarea pe scurt a susținerilor părților, precum și a concluziilor procurorului, dacă acesta a participat la ședință.

Or, din partea introductivă (practicaua) a sentinței recurate nu reiese că pârâta B. S.A. ar fi solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.

5.3. Înalta Curte mai constată că pârâta B. S.A. a formulat către instanța de fond cerere prin care a solicitat eliberarea unei copii a notelor grefierului cuprinzând consemnările dezbaterilor purtate în ședința publică la termenul din 21.01.2019 în Dosarul nr. x/2018 și eliberarea unei copii electronice a înregistrării ședinței de judecată.

Cu toate că cererea sa a fost admisă, prin adresa Curții de Apel Alba Iulia din 14.03.2019 comunicându-i-se copiile solicitate, recurenta-pârâtă nu a înțeles să uzeze de instituția îndreptării hotărârii, prevăzută la art. 442 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căreia omisiunile cu privire la susținerile părților pot fi îndreptate la cerere.

De asemenea, nici în cadrul recursului nu a înțeles să probeze susținerile formulate, în sensul că ar fi solicitat oral, în cadrul dezbaterilor în fața instanței de fond, cheltuieli de judecată pe cale separată.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

5.4. În raport cu cele expuse, reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte S.C. B. S.A., Înalta Curte, în temeiul art. 453 C. proc. civ., găsește întemeiată cererea intimatei-reclamante S.C. A. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

5.5. Nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă S.C. B. S.A. împotriva sentinței nr. 6 din 21 ianuarie 2019 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta S.C. B. S.A. la plata sumei de 4.000 RON către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.