ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 590/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.07.2019, petentul A. a solicitat instanței restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 RON, achitată cu chitanța emisă de Municipiul Cluj-Napoca, Direcția Economică, achitată în dosar nr. x/2017 al Curții de Apel Cluj, având ca obiect cerere de reexaminare amendă judiciară.

Reclamantul a susținut că această taxă nu este datorată în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (5) din Legea nr. 544/2001 și art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin decizia civilă nr. 19 pronunțată în Camera de Consiliu la data de 05 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petentul A..

Împotriva deciziei civile nr. 19 din data de 05 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs petentul A..

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare, iar prin încheierea din data de 18 noiembrie 2020, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 13.09.2021 s-a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 02.02.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată și o "prezumție de desistare", dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din conținutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În speță, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, iar la data de 18 noiembrie 2020 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecății, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 19 din 5 septembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.