ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5897/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.08.2020, sub nr. x/2020, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 2.000 euro și a dobânzii legale aferente, reprezentând diferența dintre valoarea atribuită inițial ofertantului Asocierea B. S.A (lider) și S.C. C. prin raportul procedurii nr. x/5.03.2015, respectiv 271000 euro fără TVA pentru lotul nr. x și 230000 de euro fără TVA pentru lotul nr. x, și valoarea atribuită ofertantului A. S.R.L., prin raportul procedurii nr. x/6.05.2015, respectiv 272000 euro fără TVA pentru lotul nr. x și 231000 de euro fără TVA pentru lotul nr. 2.

Prin sentința civilă nr. 2345/24.11.2020, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 13.01.2021.

La termenul de judecată din data de 30.03.2021, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, pe care a reținut-o spre soluționare.

2.1. Prin sentința civilă nr. 4240 pronunțată în data de 13 aprilie 2021 de Judecătoria Constanța, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, s-a reținut că, reclamanta pretinde că în cadrul procedurii de achiziție publică privind atribuirea acordului cadru de servicii de mentenanță preventivă și corectivă pentru cele trei nave maritime de intervenție D., a fost prejudiciată ca urmare a acțiunilor anticoncurențiale întreprinse de pârâtă, prin declararea ofertei pârâtei drept câștigătoare, și observând dispozițiile speciale neechivoce ale art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, organul judiciar a constatat că secția de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București este instanța competentă să soluționeze cauza, iar nu instanța de drept comun.

2.2. Prin sentința civilă nr. 4362 din 25 iunie 2021 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Constanța, în cauza privind pe reclamantul Inspectoratul General al Politiei de Frontiera și pe pârâta S.C. A. S.R.L., și constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat ICCJ cu soluționarea lui.

A reținut că relevant este izvorul obligației, și anume răspunderea civilă delictuală, ce fixează și limitele învestirii instanței.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Potrivit expunerii de la pct. 1 din prezenta hotărâre, Înalta Curte reține că prezentul litigiu, a fost generat de pretinsul prejudiciu creat ca urmare a acțiunilor anticoncurențiale întreprinse în cadrul procedurii de achiziții publice de către pârâta S.C. A. S.R.L..

Demersul judiciar al instituției reclamante, vizează presupusul prejudiciu ce i-a fost creat ca urmare a acțiunilor anticoncurențiale întreprinse de pârâtă pentru a fi declarată câștigătoare în cadrul procedurii de achiziție publică. Pentru a a-și atinge scopul procesual unic urmărit, anume recuperarea pagubei, a înțeles să invoce ca temei de drept, subsidiar celui născut din răspunderea în cadrul achizițiilor publice (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016), și pe acela al art. 66 alin. (1) din Legea nr. 21/1996.

Ceea ce interesează însă din perspectiva stabilirii instanței competente material să soluționeze prezentul litigiu, este faptul că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile speciale ale procedurii de atribuire din cadrul achiziției publice în baza căruia instituția reclamantă a în calitate de autoritate contractantă a inițiat o procedură pentru a achiziționa servicii de mentenanță pentru cele 3 nave de intervenție.

Prin urmare, raporturile juridice născute între părți, se circumscriu regimului juridic legiferat în materia achizițiilor publice, inclusiv în ceea ce privește procedura contencioasă inițiată pentru soluționarea litigiilor intervenite în legătură cu derularea procedurii, obiectul acordului-cadru constând în achiziția de servicii de mentenanță preventivă (revizii tehnice și întreținere), mentenanță corectivă (reparare), precum și, după caz, achiziționarea de piese de schimb pentru sistemele de navigație, comunicații și supraveghere din dotarea navei maritime de supraveghere proiect OPV 6610 și a celor trei nave maritime de intervenție proiect D..

Stabilind în acest sens natura juridică a prezentului litigiu, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, conform cărora procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice.

În ceea ce privește susținerea vizând acțiunile anticoncurențiale, Înalta Curte reține caracterul alternativ al acestuia în raport de pretențiile solicitate prin cererea de chemare în judecată și apreciază că sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, având în vedere că reclamanta pretinde că în cadrul procedurii de achiziție publică privind atribuirea acordului cadru de servicii de mentenanță preventivă și corectivă pentru trei nave maritime de intervenție, a fost prejudiciată ca urmare a faptelor întreprinse de pârâtă.

Observând dispozițiile speciale clare sub acest aspect, Înalta Curte constată că a secția a II-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București este instanța competentă să soluționeze cauza, iar nu instanța de drept comun, în condițiile în care prejudiciul pretins de reclamantă a fost cauzat în cadrul procedurii de atribuire.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Inspectoratul General al Politiei de Frontieră, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.