Decizia nr. 5862/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 457/2020 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei nr. 16676/21.08.2018 emisă de F.G.A. întrucât motivele care au stat la baza respingerii cererii de plată a prejudiciatului nu sunt veridice și, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 46.658,48 RON cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea avariilor suferite în evenimentul rutier din data de 10.03.2015.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 457 din data de 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a dispus anularea Deciziei FGA nr. 16676/21.08.2018 și obligarea pârâtei să resoluționeze cererea de plată formulată de către reclamant; a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3624,13 reprezentând cheltuieli de judecată, constând în 50 de RON taxă judiciară de timbru, 1000 RON onorariu de expert, 2000 RON onorariu de avocat redus, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. și 574,13 RON cheltuieli de transport.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 457 din data de 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală, fiind rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a Legii nr. 213/2015, art. 12, art. 13 și art. 22 C. proc. civ. La data de 10.03.2015 a avut loc un eveniment rutier, în care a fost avariat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x, proprietatea d-lui A. din culpa conducătorului autoturismului cu nr. de înmatriculare x. Autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x ce avea încheiată polița RCA nr. x emisă de B. S.A. Astfel, raportat la acest eveniment rutier s-a deschis dosarul de daună x în vederea instrumentării și formulării de concluzii. Instrumentarea dosarului de daună a presupus o analiză amănunțită a dinamicii accidentului, iar din analiza documentelor atașate dosarului de daună și din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat la solicitarea B. S.A. a reieșit faptul că avariile celor două autovehicule sunt localizate în oglindă, dar diferă, astfel: Gradul de acoperire este diferit: la auto Mercedes Sprinter 75% din suprafața frontală este afectată pe toată înălțimea până la capotă, adâncimea maximă fiind pe latura din stânga în timp ce la autoturismul asigurat la B. S.A. este afectată numai partea centrală pe o lățime de cca 50% fără a fi afectate părțile laterale (zona farurilor). Deformațiile nu sunt complementare, deci nu respectă principiul mulajului (proeminența de la un autovehicul să corespundă cu adâncitura din poziția similară a celuilalt autovehicul), astfel că în cazul de față adânciturile celor două autovehicule sunt în același drept (pe verticalele dintre farurile stânga și numerele de înmatriculare) ceea ce din punct de vedere tehnic este o imposibilitate. Contrar susținerilor entității pârâte, instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică auto întocmit în dosarul cauzei, chiar dacă acest raport nu întrunește condițiile unei lucrări științifice în lipsa unor argumente tehnico-inginerești care să aibă la bază calcule și măsurători matematice care să susțină concluziile expertului. Astfel, instanța ar fi trebuit, dincolo de interpretarea valorii probatorii ale expertizelor, să aibă în vedere orice aspect și orice date care erau de natură să ducă la dezlegarea cauzei. De altfel, nu se poate spune că expertiza extrajudiciară întocmită la solicitarea asiguratorului B. nu putea fi avută în vedere de instanță (cel puțin în cadrul probei cu înscrisuri) întrucât instanța a avut în vedere o altă expertiză extrajudiciară, efectuată în dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Galați, pe care a coroborat-o cu expertiza din dosar.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond, în cazul în care se va aprecia că recursul este motivat, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 22 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite excepția nulității și va constata nulitatea recursului, pentru următoarele considerente: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 16676/21.08.2018 emisă de F.G.A. întrucât motivele care au stat la baza respingerii cererii de plată a prejudiciatului nu sunt veridice și, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 46.658,48 RON cu titlu de despăgubire, reprezentând contravaloarea avariilor suferite în evenimentul rutier din data de 10.03.2015. Curtea de Apel a dispus anularea Deciziei FGA nr. 16676/21.08.2018 și obligarea pârâtei să resoluționeze cererea de plată formulată de către reclamant, reținând în esență că, situația de fapt reținută prin Decizia FGA nr. 16676/28.08.2018 este infirmată de concluziile raportului de expertiză în specialitatea autovehicule-circulație rutieră întocmit de către expertul C., din care rezultă că, față de dinamica accidentului (produs la data de 10.03.2015) prezentată pe baza declarațiilor celor doi conducători auto și a constatului amiabil încheiat între aceștia, coroborate cu amprentele lăsate pe ambele autoturisme, rezultă că, între cele două autovehicule a avut loc un impact frontal stânga, de unde rezultă că există o legătură de cauzalitate între avarii și accident. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că potrivit motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Potrivit art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. " (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut de alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488." Recursul este o cale extraordinară de atac care se poate formula exclusiv pentru motivele limitativ prevăzute de lege, respectiv de art. 488 din C. proc. civ., motive care se referă la legalitatea hotărârii atacate nu la temeinicia acesteia. În speță, cazul de casare invocat de recurenta-reclamantă în susținerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. respectiv " când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", însă în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a referit la încălcarea normelor referitoare la forța probantă și puterea doveditoare a înscrisului autentic. Dincolo de faptul că recurenta-reclamantă nu indică în mod explicit normele pe care le are în vedere, se constată că nu se referă la norme de drept material, mijloacele de probă fiind reglementate de norme de drept procesual nu de norme de drept material. De altfel, criticile concrete ale recurentului-pârât s-au referit la situația de fapt reținută prin rapoartele de expertiză întocmite în cauza dedusă judecății, precum și prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea Fondului de Garantare a Asiguraților, iar la pronunțarea hotărârii, instanța de fond a avut în vedere raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic judiciar D. și care a concluzionat că "față de dinamica accidentului prezentată pe baza declarațiilor celor doi conducători auto și a constatului amiabil încheiat între aceștia, coroborat cu amprentele lăsate pe ambele autoturisme, rezultă că, între cele două autovehicule a avut loc un impact frontal stânga, de unde rezultă că, există o legătură de cauzalitate dintre avarii și accident". Fiind vorba de o chestiune de apreciere a probelor, acest aspect nu poate face obiectul cenzurii în cadrul căii extraordinare de atac a recursului. În concluzie, față de prevederile art. 489 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. și, având în vedere faptul că motivele invocate de recurentul-pârât în susținerea recursului nu se încadrează la niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul. 7. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată de intimatul-reclamant A. și va constata nulitatea recursului declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 457 din 24 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. PENTRU ACESTE MOTIVE,