ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5860/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 02.04.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 1327 din data de 04 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea privind pe reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al fostei Securități.

Împotriva sentinței civile nr. 1327 din data de 04 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A..

Prin prima critică a motivelor de recurs, recurentul-pârât a invocat refuzul nemotivat și neargumentat al instanței de fond de admitere și de exercitare a dreptului la apărare, prin neacceptarea studierii documentelor din dosarul din arhiva C.N.S.A.S. care a stat la baza acțiunii în constatare (D.U.I. "B."), din care au fost selectiv extrase și depuse un număr redus de acte, trunchiate și rupte din contextul general, fapt care nu poate conduce la aflarea adevărului și nici de stabilirea corectă și completă a adevăratei situații de fapt.

Deși anterior termenului de judecată, a solicitat să i se asigure accesul la dosarul respectiv, la sediul C.N.S.A.S., pentru a-și construi apărarea, președintele completului de judecată a refuzat acest lucru.

În continuare a arătat că instanța de fond a reținut în mod arbitrat și nefondat că "măsurile aprobate de reclamant au urmărit anihilarea" "criticilor aduse ideologiei oficiale", deși în nici unul dintre materialele depuse în acuzare de C.N.S.A.S. nu se fac referiri la activități militante de natură civică sau politică.

CN.S.A.S. pentru a sublinia rolul activ al pârâtului în urmărirea lui "B.", a afirmat că s-a folosit rețeaua din legătura proprie, fapt complet neadevărat.

Sursele informative menționate în acțiunea în constatare sunt de fapt ale altor ofițeri, așa cum evident ar fi rezultat din studiul temeinic al dosarului de urmărire informativă aflat în arhivele C.N.S.A.S.

C.N.S.A.S. a afirmat că în urmărirea lui "B." recurentul-pârât a aprobat și folosit filajul și mai grav, "fotografierea unui moment operativ", fapt reținut și de instanța de fond, fără ca C.N.S.A.S. să aducă vreo probă în acest sens - raport de filaj, fotografii etc., afirmațiile fiind pure deducții ale investigatorilor, plecând de la o rezoluție pe Nota de tehnică -T.O. din 23.11.1989, prin care pârâtul a ridicat structurii de filaj o problemă de principiu din punct de vedere strict profesional.

Deși Ordonanța de urgență nr. 24/2008, Legea nr. 293/2008 cu modificările și completările ulterioare, Jurisprudența Curții constituționale a României, stipulează în mod explicit obligația judecătorilor de a cerceta și verifica în mod riguros și minuțios materialele depuse de C.N.S.A.S., de a solicita toate probele pe care le consideră necesare pentru a preveni orice greșeală în aflarea adevărului, în cazul de față, instanța de fond s-a mărginit a lua în considerare numai materialele alese selectiv și trunchiat de C.N.S.A.S.

Prin cea de-a doua critică, recurentul-pârât a arătat că prima instanță a reținut și interpretat în mod superficial, confuz și eronat în conținutul sentinței aspecte legate de munca informativă specifică oricărui serviciu de informații din lume.

Instanța de fond a reținut ca măsurile "propuse, dispuse și executate" de recurentul-pârât "relevă fără dubiu îngrădirea dreptului la viața privată, secretul corespondenței și al convorbirilor telefonice", respingând a priori, fără a aduce nici un argument în sensul celor menționate că "elementele cauzei" "nu relevă" ipoteza apărării siguranței naționale, ci doar de "poliție politică", aspecte ce pot fi ușor demontate prin studiul obiectiv al dosarului informativ.

De asemenea, instanța de fond în motivare, deși recunoaște că măsurile au vizat prevenirea încălcării legii și influențării pozitive a lui "B.", insistă prin citarea de două ori a unei frazei din Raportul din 1983, [" . . . . . . . . . .îmbrățișează idei care nu sunt în concordanță cu idealurile tinerei generații de poeți și prozatori, având și preocupări scriitoricești, manifestări dușmănoase"].

În conformitate cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice "nimeni nu va putea fi supus vreunor imixtiuni arbitrare și ilegale în viața particulară în familie, domiciliu sau corespondența sa, nici la atingeri ilegale aduse onoarei sau reputației sale", C.N.S.A.S. și nici instanța neprecizând care sunt acestea. În același timp, acestea evită să facă referire la prevederile art. 19 din același Pact, care prevede printre altele că drepturile și libertățile "pot fi supuse anumitor limitări prevăzute în mod expres prin lege", "necesare respectării apărării securității naționale, drepturilor sau reputației altora, ordinii publice sănătății sau moralității publice".

În acest sens menționează că toate măsurile luate și activitățile desfășurate au respectat întrutotul legile în vigoare și Constituția RSR și nu au dus la încălcarea onoarei sau demnității lui "B.", mai mult, niciuna nu a fost de constrângere, abuzivă și de reprimare.

Printr-o altă critică, recurentul-pârât invocă încălcarea și neaplicarea în cursul dezbaterii judecătorești a dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. (art. 22 Noul C. proc. civ.) care prevăd imperativ că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeli pentru aflarea adevărului în cauză pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei sentințe legale, fiind reglementat rolul activ al judecătorului în soluționarea cauzei.

În sentința de la fond se ignoră vizibil și pregnant legitimitatea și legalitatea activității de apărarea siguranței naționale de cunoaștere, prevenire și contracarare a activităților cu caracter ilegal, de spionaj și de trădare consacrate de legislația penală a vremii, partea specială a C. pen.

Judecata fondului se poziționează pe toată durata celor trei termene (18.09.2020, 16.10.2020, 13.11.2020) pe o atitudine inflexibilă și de acordare a creditului absolut numai susținerilor pro-cauza ale reclamantului C.N.S.A.S. fără a respecta argumentele de logică elementară în ceea ce privește atitudinea pârâtului, susținute în întâmpinare și concluziile finale, selectat ca răspunzător exclusiv al încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale lui "B.".

Prin ultima critică, recurentul-pârât susține că instanța de fond nu a ținut cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (exemple: Sidabras și Dziautas vs. Lituania, dosar nr. x/2000 și nr. y/2000, judecat la august 2004; Jalowiecki vs. Polonia, dosar nr. x, judecat la 17.02.2009; Chodynicki vs. Polonia, dosar nr. x/2005, judecat la 02.09.2008; Tadeusz Matyjek vs. Polonia, dosar nr. x/2003, judecat la 30.05.2006; Turek vs. Slovacia, dosar nr. x/2000, judecat la 14.02.2006; Bobek vs. Polonia, dosar nr. x/2001; Lubock vs. Polonia, dosar nr. x/2005, judecat la 14.02.2009; Rasmussem vs. Polonia, dosar nr. x judecat la 28.04.2009) care a constatat, criticat și condamnat prevederi ale unor legi din fostele țări comuniste arătând fără echivoc pe de o parte că "în ipoteza unui stat în care tradiția democratică a dobândit deja confirmarea deceniilor, lustrația devine intolerabilă, este temporară și prin trecerea timpului își pierde obiectul", iar pe de altă parte că "tardivitatea acestor legi impune petenților restricții la mulți ani după încetarea serviciului în structurile de informații și înclină considerabil în sensul constatării că aplicarea acestor legi conduce la măsuri discriminatorii".

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 04 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății și a constatat existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., reținând în esență că, aprobarea planului de măsuri în dosarul de urmărire informativă "B." prin care s-au stabilit ca obiective urmărirea discreditării și compromiterii persoanei vizate, punerea sub filaj, identificarea legăturilor și adreselor vizitate și în mod deosebit fotografierea obiectivului constituie elemente de natură a viza suprimarea și îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Înalta Curte reține că primul motiv de recurs formulat de pârâtul A. a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-pârât a invocat faptul că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare prin neacceptarea studierii documentelor din dosarul aflat în arhiva CNSAS care a stat la baza acțiunii în constatarea calității de lucrător al securității și a luat în considerare unele paragrafe din Raportul întocmit în anul 1983.

Din această perspectivă, Înalta Curte va avea în vedere că, procesul civil este guvernat de principii fundamentale pe baza cărora se stabilesc raporturile dintre instanța de judecată, părțile litigante și ceilalți participanți la proces, legat de activitatea lor procesuală. Principiile fundamentale reprezintă reguli esențiale ce determină structura procesului civil și guvernează întreaga activitate judiciară, nerespectarea acestora fiind sancționată cu nulitatea actelor de procedură, atrăgând casarea hotărârii judecătorești astfel pronunțate. Nulitățile decurgând din nesocotirea principiilor fundamentale sunt nulități virtuale și operează fără ca partea care le invocă să fie obligată la dovada vătămării, în astfel de situații fiind în prezența unei prezumții simple de vătămare, ce decurge din însăși natura normelor procedurale încălcate.

Principiul garantării dreptului la apărare este de ordin constituțional, fiind consacrat prin art. 24 al Legii fundamentale, și depășește interesul părților întrucât respectarea sa tinde la aflarea adevărului în procesul civil, încălcarea lui atrăgând casarea hotărârii.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare prin respingerea cererii de studiere a documentelor din dosarul aflat în arhiva CNSAS care au stat la baza acțiunii în constatare - D.U.I. "B.", Înalta Curte constată că potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, "(1) Orice cetățean român sau cetățean străin care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe de urgență și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională. Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană. (3) Persoana îndreptățită, potrivit prevederilor alin. (1), poate solicita Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității exercitarea dreptului de acces la propriul dosar."

În raport de aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins proba solicitată (depunerea dosarului de urmărire informativă) deoarece aceasta nu îndeplinește condiția finală stabilită de art. 225 alin. (1) C. proc. civ., iar prin această măsură nu s-a produs o încălcare a dreptului la apărare cu atât mai mult cu cât, din corespondența purtată cu intimatul-reclamant rezultă că procedura de acces la propriul dosar și deconspirare Securității, prevăzută de art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 stipulează în mod expres care sunt persoanele care au dreptul de exercitare și de studiere nemijlocită a dosarului, precum și de copiere a actelor din respectivul dosar.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, ca urmare a faptului că, în raport de considerentele hotărârii atacate, aceasta explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a pronunțat soluția în cauză.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată că potrivit notei de constatare nr. DI/l/1474/30.09.2019, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul A., în calitatea sa de angajat al fostei Securități, având gradul de colonel (1986,1989) și funcția de șef securitate (1986,1989) în cadrul Inspectoratului Județean Cluj (1986,1989), a participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

În această calitate, recurentul-pârât a participat activ la urmărirea informativă a numitului C.. prin dirijarea și instruirea rețelei informative din legătura personală (sursele D., Dan și E. în vederea stabilirii relațiilor preocupărilor și atitudinilor titularului dosarului; măsuri de verificare informativă; interceptarea convorbirilor telefonice prin mijloace de tehnică operativă; măsuri de filaj.

În concret s-a avut în vedere semnarea de către pârât a planului de măsuri în dosarul de urmărire informativă "B.", în cuprinsul căruia sunt menționate următoarele:, în ziua de 13 mai 1986 a fost analizată situația operativă în D.U.I. B. de către șeful securității jud. Cluj, tov. col. A., și col. B.H. din partea U.M. 0544/225 București, cu care ocazie s-au ordonat ca obiective: -urmărirea discreditării și compromiterii lui B. față de legăturile ce le are, precum și în mediile în care își petrece majoritatea timpului; - contactarea sa periodică și exercitarea de influență pozitivă. în acest sens, vor fi luate următoarele măsuri: se va realiza o întâlnire întâmplătoare de către mr. T. V. cu B. în zona Cofetăriei Tineretului, zisă F. - Librăria Universității - Restaurantul G. și H., pe unde obișnuiește să treacă zilnic după orele 11:00. Scontăm ca această întâlnire între B. și mr. I. să fie văzută de legăturile sale, care-l cunosc și pe ofițer. În acest scop, B. va fi pus în filaj pentru ca ofițerul să-l poată contacta în momentul în care obiectivul se află în zona vizată. Dacă în ziua în care este pus în filaj, obiectivul nu ajunge în zona mai sus raportată, se va proceda la întâlnirea întâmplătoare a obiectivului de către ofițer și sub pretextul lipsei de timp, pentru a discuta unele probleme personale, i se va fixa pentru ziua următoare o nouă întâlnire în zona cofetăriei F., pentru același scop. Pentru a fi văzut totuși în compania ofițerului, în zonă va fi chemat la o întâlnire informatorul D., care ulterior va fi instruit cum să procedeze în continuare. Răspunde: It. M.R. în discuțiile ofițerului cu obiectivul B., vor fi abordate următoarele probleme: încadrarea sa în muncă; faptul că obiectivul clevetește prea mult, deși a fost atenționat de organele de securitate; faptul că multe discuții negative în mediul cofetăriei F. sunt puse pe seama sa; poziția mai realistă a fratelui său de la J. ș.a., toate acestea sub formă de sfaturi pentru temperarea și apropierea sa de organele noastre.

La întâlnire se vor folosi, pentru fixarea poziției obiectivului, mijloace T.O (tehnică operativă,). Serviciul F (cu profil de filaj) va urmări identificarea tuturor legăturilor și adreselor vizitate și în mod deosebit fotografierea obiectivului în prezența mr. I. Pentru verificarea reacției obiectivului, în cooperare cu Grupa 0544 Cluj, vor fi folosite posibilitățile sursei speciale K. (denumirea conspirativă pentru postul de interceptare a convorbirilor telefonice - n.n). De realizările măsurilor de mai sus răspunde mr. T. V"

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a semnat un număr de 11 rezoluții aplicate pe marginea unor note de transcriere a convorbirilor telefonice întocmite în urma interceptărilor efectuate la postul "K." localizat la domiciliul lui L..

Din conținutul notelor informative întocmite și al tuturor actelor depuse la dosar rezultă cu evidență că, în activitatea desfășurată, recurentul-pârât a dispus supravegherea informativă a persoanei urmărite, fiecare dintre măsurile dispuse a avut drept scop obținerea de informații referitoare la viața privată a unei persoane, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale, încălcându-se drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, garantat prin legile în vigoare și la acea dată.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului-pârât, scopul vizat, prin sarcinile trasate, nu era unul specific activității desfășurate în deplină conformitate cu legea și cu ordinele primite în exercitarea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu.

Prima instanță, analizând documentația depusă la dosar de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a reținut, în mod corect, că prin activitatea sa, pârâtul a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Curtea de apel a soluționat cauza pe baza înscrisurilor prezentate de reclamant, incluzând note de activitate aprobate de recurentul-pârât întocmite de acesta în perioada în care era ofițer operativ.

Relevantă este nota de analiză din 22.04.1989 întocmită în dosarul de urmărire informativă referitor la L. în cuprinsul căreia se menționează: "În ziua de 21.04.1989, D.U.I. B. a fost analizat la nivelul șefului securității județene Cluj. Referitor la situația informativ-operativă în caz, au rezultat următoarele: -obiectivul și soția, cu toate că s-au întâlnit de două ori (împreună) cu M. (numele conspirativ de urmărită a D.C. - n.n.), iar ulterior numai el singur, nu rezultă să se fi angrenat în acțiunile acesteia, cu excepția cosemnării (deducție cuvânt,) de către B. a unei scrisori a D., care însă nu a fost difuzată până în prezent la posturile de radio reacționare occidentale;/.../-este preocupat de rezolvarea plecării din țară, fiind surprins de operativitatea cu care i-a fost rezolvată cererea de emigrare; -s-a decis în cele din urmă să plece în S.U.A., deoarece și fratele său are cetățenie nord-americană și speră ca să obțină astfel mai ușor viza de intrare, cât și să fie ajutat de fratele său după ce se va stabili acolo;/.../-atât B., cât și soția sa, se situează pe o poziție negativă în comentariile pe care le fac privind realitățile din țara noastră. In scopul contracarării intențiilor de acțiune ostilă a celui în cauză, cât și pentru a-l determina să plece cât mai repede din țară, se va acționa prin mijloacele muncii pentru: -a se crea suspiciuni între el și soție, respectiv cu privire la fidelitatea ei față de soț, avându-se în vedere antecedentele cu studenții străini;/.../-se va acționa pentru a i se crea convingerea că scrisoarea primită din partea unui student arab este un fapt real. Pentru realizarea acestor obiective vor fi întreprinse următoarele măsuri:

Totodată, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs formulate, recurentul-pârât a susținut că activitatea desfășurată în perioada supusă analizei s-a circumscris sarcinilor de serviciu pe care acesta le-a avut de îndeplinit, iar prin activitățile întreprinse nu a adus nicio atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că activitățile desfășurate se încadrau în atribuțiile normale de serviciu care îi reveneau în calitate de ofițer al Securității, fără să fi suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor părții, se constată că în mod corect prima instanță a reținut că recurentul-pârât, în calitatea sa de ofițer operativ, a întreprins măsuri în cadrul supravegherii informative privind dosarul x (cotă CNSAS), avându-l ca titular pe numitul L., așa cum se menționează și în Nota de constatare nr. x/30.09.2019.

Persoana în cauză a fost supravegheată informativ, în acest scop, recurentul-pârât a aprobat notele de activitate, din care rezultă că persoana urmărită se află în atenția organelor Securității.

Planul de măsuri, cât și acțiunile întreprinse, de îndeplinire a acestuia, se încadrează în categoria activităților care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Îngrădirea drepturilor în discuție prin activitățile întreprinse de recurentul-pârât s-a realizat tocmai prin instrumentarea dosarelor de supraveghere informativă deschise în privința urmăritului, semnalat cu atitudine ostilă țării, în vederea stabilirii activității acestuia și atitudinii lui față de regim, prin activitatea de dirijare a surselor recrutate pentru încadrarea informativă a persoanei urmărite, surse care au oferit date referitoare la viața privată a acestuia.

Înalta Curte constată astfel că, înscrisurile depuse la dosarul de fond, al cărui conținut este descris pe larg în sentința recurată, demonstrează cu prisosință acțiunile ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului-pârât, acesta impută primei instanțe, în primul rând, că a pronunțat o sentință pe baza unei interpretări greșite a legii.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat corect prevederile legale incidente, reținând că măsurile luate de recurent cu privire la persoana urmărită se constituiau în mod evident în atingeri aduse drepturilor sus-menționate, lipsind justificarea obiectivă care să le fundamenteze.

Măsura dirijării informatorilor pe lângă urmărit și anturajul acestuia, dispusă din motive politice, care nu aveau legătură cu siguranța națională, reprezintă cel puțin o îngrădire, adică o restrângere a dreptului la viață privată.

De altfel, pentru atribuirea calității de lucrător al Securității este suficientă dovedirea unei singure situații în care sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, or, în privința actelor întocmite de recurent ipoteza normativă se regăsește cu evidență.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfășurate ori ordinele superiorilor, întrucât, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist" care a desfășurat, în special prin intermediul Securității "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009) că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor… contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești" și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

Totodată, Înalta Curte constată că, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea epocă, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de pactele internaționale la care România era parte, acesta se înscria în sfera lucrătorilor Securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 1327 din 4 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.