ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5856/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.10.2017 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul Municipiul Slatina, în calitate de persoană juridică reprezentată prin primarul Municipiului Slatina, în conformitate cu prevederile art. 21 și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, în temeiul dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală programe Europene Capacitate Administrativă, a solicitat anularea Deciziei Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene nr. 6/26.04.2017, transmisă cu adresa nr. x/26.04.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina cu nr. x/02.05.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RPVC/20.02.2017, înaintat cu adresa DGPE DCSN SCSN PODCA nr. 16072/20.02.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina sub nr. x/28.02.2017, privind proiectul cu titlul "Formare și dezvoltare profesională în sprijinul creșterii eficacității administrației locale" cod SMIS 20832, încheiate de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Prin sentința nr. 87 din data de 14 februarie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Slatina, în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală programe Europene Capacitate Administrativă și a anulat procesul-verbal de constatare nereguli 8/RPVC/20.02.2017 și Decizia nr. 6/26.04.2017 a MDRAPFE.

Împotriva sentinței nr. 87 din data de 14 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât a solicitat repunerea în termenul de declarare a recursului motivat de faptul că, succesiunea de acte normative ce au dus la redenumirea instituției din Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, precum și schimbarea sediului, au făcut posibilă comunicarea hotărârii pronunțate de prima instanță la o altă adresă, iar sentința civilă nr. 87/2018 a fost restituită cu mențiunea "destinatarul nu locuiește la acea adresă" - Piața Revoluției nr. 1A.

Având în vedere că hotărârea a fost comunicată la data de 10.12.2020, de la această dată începe să curgă termenul de declarare a recursului.

Cu privire la nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță, recurentul-pârât a arătat că aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material având în vedere faptul că, prin Raportul de follow up nr. x/14.02.2017 s-a concluzionat că potrivit constatărilor cuprinse în procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. SCSN PODCA 19/RPVC/30.09.2016 prezintă unele deficiențe, fiind astfel redeschisă recomandarea 49 (50) din anexa 1 a proiectului de Raport de audit de operațiuni nr. x/29.06.2016.

Obiectul verificărilor l-au constituit doar elementele de noutate puse în vedere de echipa de control prin Nota de relații nr. x/11.01.2017 emisă de Autoritatea de Audit.

Un alt aspect reținut de prima instanță este cel potrivit căruia "în mod greșit echipa de control reține că un număr de 862 de broșuri" nu s-ar justifica fiind astfel declarate cheltuieli neeligibile în cuantum de 8.551,04 RON (TVA inclus), dat fiind faptul că "utilizarea materialelor publicitare s-a făcut în conformitate cu prevederile contractului de finanțare nr. x/11.11.2013, Anexa 1".

Or, în cuprinsul actului întocmit, spre deosebire de analiza inițială, s-a avut în vedere că distribuirea materialelor viza un total de 569 de angajați de la nivelul administrației publice locale, iar evenimentul final de promovare a proiectului a avut un număr doar de 13 participanți și pe cale de consecință, clauzele contractului de finanțare au fost realizate parțial întrucât, scopul promovării proiectului prin intermediul distribuirii materialelor publicitare în cadrul evenimentului de închidere a proiectului nu a mai fost atins.

Chiar dacă estimarea necesarului de broșuri a fost făcută la o dată anterioară, succesiunea reală a evenimentelor nu s-a derulat corespunzător/în conformitate cu cele avute inițial în vedere cu privire la acest indicator de rezultat, mai cu seamă că broșurile nu au mai fost utilizate în scopul promovării, în sensul celor prevăzute potrivit Cererii de finanțare potrivit căreia "Broșura de promovare va fi distribuită la nivelul angajaților administrației locale beneficiare și în cadrul evenimentului final de promovare a proiectului".

Astfel, implementarea proiectului pe propria răspundere conform scopului acestuia, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, legislația comunitară și națională și cu prevederile Manualului de implementare a proiectelor finanțate din PODCA, deci, implicit cu respectarea principiului unui management financiar riguros, era o obligație ce îi revenea beneficiarului în virtutea prevederilor art. 2 alin. (3) din Contractul de finanțare nr. x/11.11.2013.

Un înscris asupra căruia nu s-a pronunțat instanța de fond îl reprezintă Nota de relații întocmită în cadrul analizei speței în cauză, prin intermediul căreia Autoritatea de Audit revine asupra măsurii financiare de a stabili neelibiligitatea diferenței dintre numărul total al broșurilor (2000 bucăți) și numărul posturilor bugetare din cadrul primăriei și structurilor subordonate (569 posturi), respectiv a cheltuielii aferente unui număr de 1431 broșuri, admițând faptul că un surplus de broșuri ar fi fost necesar beneficiarului pentru diverse situații (pierderea unei broșuri, fluctuație de personal) însă nu unul de 250%.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, constatarea tardivității recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 mai 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

6.1. Examinând cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de recurentul-pârât, prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Astfel, Înalta Curte constată că într-adevăr, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat citarea pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală programe Europene Capacitate Administrativă la sediul din str. x, București, însă prin întâmpinarea depusă la dosarului de fond, pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene a indicat sediul în București, B-dul x nr. 16, Latura Nord. Acest aspect nu a fost sesizat de către instanța de fond, iar pârâtul a fost citat în continuare la adresa din str. x, București.

Prin cererea depusă la data de 18.09.2020 pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a depus o cerere prin care a solicitat comunicarea hotărârii nr. 87/14.02.2018, indicând sediul în București, B-dul x nr. 16, Latura Nord, însă această cerere a fost respinsă cu motivarea că nu există identitate între pârâtul din dosar și solicitantul comunicării.

Ulterior, prin cererea depusă la data de 13.10.2020 Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a depus o nouă cerere prin care a indicat sediul în București, B-dul x nr. 16, Latura Nord, sector 5 și a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017 "Se înființează Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și prin preluarea activității și personalului de la Ministerul Fondurilor Europene". Prin dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018 "Se înființează Ministerul Fondurilor Europene prin preluarea structurilor de specialitate și activităților prevăzute la alin. (2) de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, care se reorganizează și își schimbă denumirea în Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, precum și prin preluarea activității și personalului prevăzute la alin. (3) de la Ministerul Muncii și Justiției Sociale".

Și această cerere a fost respinsă cu motivarea că "procedura de comunicare se va realiza doar la adresa la care în procedura de fond s-au comunicat toate actele de procedură către pârât și alte măsuri nu pot fi luate de către instanța care s-a dezînvestit prin pronunțarea sentinței".

În urma corespondenței purtate cu instanța de fond, la data de 03.12.2020 Curtea de Apel Craiova a emis o adresă către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice prin care i s-a comunicat sentința nr. 87/14.02.2018.

Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate; în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

Față de dispoziții legal și având în vedere că la dosar nu există o dovadă din care să rezulte data la care pârâtul a intrat în posesia sentinței nr. 87/14.02.2018, comunicată cu adresa din data de 03.12.2020, Înalta Curte va admite cererea de repunere în termen și va constata că recursul transmis la data de 23.12.2020 s-a exercitat cu respectarea termenului legal.

6.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat a solicitat anularea Deciziei Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene nr. 6/26.04.2017, transmisă cu adresa nr. x/26.04.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina cu nr. x/02.05.2017 și a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/RPVC/20.02.2017, înaintat cu adresa DGPE DCSN SCSN PODCA nr. 16072/20.02.2017, înregistrată la Primăria Municipiului Slatina sub nr. x/28.02.2017, privind proiectul cu titlul "Formare și dezvoltare profesională în sprijinul creșterii eficacității administrației locale" cod SMIS 20832, încheiate de către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății reținând, în esență, că nu poate fi reținută o neregulă privind cheltuiala eligibilă pentru editarea și tipărirea a 2000 broșuri, în contractul de finanțare nr. x/2013.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Astfel, cu privire la motivul de recurs prin care se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Înalta Curte constată că în cadrul contractului de finanțare nr. x/11.11.2013 pentru proiectul cod SMIS 20832 cu titlul "Formare si dezvoltare profesională în sprijinul creșterii eficacității administrației locale", beneficiar Municipiul Slatina, înregistrat la DCSN SCSN - PODCA cu nr. SCSN PODCA/19/RPVC/30.09.2016 s-a menționat editarea a 2000 broșuri de promovare a platformei e-learning și distribuirea acestora în cadrul evenimentului de închidere a proiectului.

Broșurile au fost utilizate în scopul promovării, potrivit Cererii de finanțare, Anexa I la contractul de finanțare nr. x/11.11.2013, respectiv:

"Broșura de promovare va fi distribuită la nivelul angajaților administrației locale beneficiare și în cadrul evenimentului final de promovare a proiectului."

Cheltuielile cu tipărirea și distribuirea celor 2000 de broșuri au fost realizate cu respectarea cererii de finanțare (parte integrantă a contractului de finanțare nr. x/11.11.2013 - Anexa 1, activitatea de elaborare și tipărire a unui număr de 2000 de broșuri), în sensul îndeplinirii integrale a unuia dintre indicatorii output, stabiliți cu scopul de a promova platforma e-learning și de a asigura vizibilitatea proiectului.

Așa fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a reținut prima instanță faptul că, realizarea acestei activități a fost probată cu documente justificative, raportul de distribuție nr. x/03.11.2014, Bonul de consum nr. 10/07.11.2014, procesele-verbale de predare a broșurilor, care reflectă realitatea acestor costuri și satisfacerea necesității care a generat achiziționarea lor, iar utilizarea broșurilor de promovare reiese din distribuirea acestora atât la nivelul angajaților administrației locale beneficiare, cât și în cadrul evenimentului final de promovare a proiectului.

De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu aduce critici concrete care să combată raționamentul primei instanțe cu privire la faptul că editarea celor 2000 de broșuri trebuia realizată la finalul proiectului, având în vedere că acest obiectiv reprezintă un indicator de rezultat și fiind unul cantitativ, doar nerealizarea lui atrage restituirea finanțării acordate prin contractul de finanțare nr. x/11.11.2013.

Totodată, Înalta Curte nu poate primi critica recurentului-pârât conform căreia prin Nota de relații nr. x/11.01.2017 s-au prezentat elemente de noutate, având în vedere că procesul-verbal de constatare din 21.09.2016, care a concluzionat lipsa neregulii pe cheltuiala alocată celor 2000 broșuri, nu a fost contestat sau revocat, iar raportul de follow up al Curții de Conturi din 14.02.2017 se află în dependență juridică cu raportul de audit la Curții de Conturi nr. 61626/01.08.2016.

Așa fiind, în mod corect a concluzionat prima instanță că nu se poate reține că un Raportul de follow up al Curții de Conturi poate să constituie o justificare de reluare a verificărilor pentru a ajunge la alte concluzii. Cu alte cuvinte, fiind implicate în verificări două instituții importante ale statului pentru controlul cheltuirii fondurilor publice, nu se poate reține că verificarea pârâtei soldată cu emiterea Procesul-verbal de constatare din 21.09.2016 nu are impact asupra verificării și ulterior a following -ului up Curtii de Conturi, cu atât mai mult cu cât, raportul de follow up nu are caracterul unui nou audit, ci doar de supraveghere a entității verificate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția tardivității și recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației împotriva sentinței nr. 87 din 14 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2021.