ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4380/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 13 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Municipiul Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a solicitat anularea deciziei nr. 367/15.12.2015 și notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 a solicitării de plată nr. x/01.10.2015 referitoare la proiectul cod SMIS 48022, transmisă reclamantului prin intermediul adresei înregistrată la acesta sub nr. x/11.11.2015.

Prin sentința civilă nr. 519 din 25 noiembrie 2016, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, ca nefondată.

Împotriva sentinței meționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Sub un prim aspect, reclamantul a susținut că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra susținerilor sale formulate atât prin concluziile orale (la termenul din 18.11.2016), cât și prin cele scrise, fiind incident motivul de recurs prevăzut art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că prima instanță, pronunțând soluția de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată, a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Recurentul-reclamant consideră că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, întrucât, cu privire la suma de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat cu S.C. A. S.R.L., nu au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă sau conflict de interese.

Adresele nr. x/31.07.2015 și nr. y/31.07.2015, aflate la dosarul de fond, reținute de prima instanță ca fiind actele prin care au fost sesizate organele de cercetare, fac referire la contractul de prestări servicii de informare și publicitate nr. 35453/10.04.2014 încheiat cu Societatea B. S.R.L..

În opinia recurentului, în speță, sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 14/2013, susținând că este îndreptățit să solicite sumele care fac obiectul reducerilor procentuale prin corecțiile financiare aplicate, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 14/2013, în situația prevăzută la alin. (4).

Astfel, având în vedere că procedura de atribuire a fost inițiată ulterior datei de 1 octombrie 2011, iar documentația de atribuire a fost evaluată și aprobată de ANRMAP, în conformitate cu atribuțiile sale prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. a) din H.G. nr. 525/2007, recurentul arată că sunt îndeplinite dispozițiile art. 2 alin. (1) și (4) lit. c) din O.G. nr. 14/2013, acesta fiind și motivul penru care a transmis autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene Solicitarea nr. x/01.10.2015, înregistrată la MDRAP cu nr. x/06.10.2015, referitor la cod SMIS 48022, pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice în conformitate cu O.G. nr. 14/2013.

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (succesor în drepturi și obligații al fostului Minister al Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurent.

În ceea ce privește apărarea recurentului-reclamant potrivit căreia "nu există sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală cu privire la corecția financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat cu S.C. A. SRL", solicită să se constate că aceste aspecte nu au fost invocate la fondul cauzei ci direct în recurs, astfel că nu pot fi analizate de instanța de recurs. Cu toate acestea, în măsura în care instanța de recurs va considera că poate fi analizată în speță această susținere, intimatul-pârât reiterează dispozițiile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 și ale art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 2544/2013, din care reiese faptul că atât depunerea solicitării de plată în temeiul ordonanței de guvern, cât și analiza acesteia se fac la nivelul implementării întregului contract de finanțare.

Din coroborarea prevederilor legale menționate anterior, rezultă indubitabil că solicitarea de plată formulată de către UAT Municipiul Slatina intră sub incidența prevederilor art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, drept pentru care nu îndeplinește condițiile acestui act normativ pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 2 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților.

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât soluția adoptată a fost amplu motivată și nu există o contradicție între considerente sau între considerente și dispozitiv, prima instanță motivând în sensul respingerii acțiunii, considerentele reținute în fundamentarea soluției pronunțate fiind dezvoltate, clar explicate, nelăsând loc de confuzii cu privire la silogismul logico-juridic reținut.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată sau de pârât în întâmpinare, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile și apărările formulate de părți în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat. În consecință, instanța de control apreciază că acest motiv de casare este nefondat.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.

În cadrul motivelor de recurs, recurentul invocă:

1) nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 întrucât, cu privire la suma de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat cu S.C. A. S.R.L., nu au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă sau conflict de interese, adresele nr. x/31.07.2015 și nr. y/31.07.2015, făcând referire la contractul de prestări servicii de informare și publicitate nr. 35453/10.04.2014 încheiat cu Societatea B. S.R.L. (argument nou invocat în recurs) și

2) solicitarea sa se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1), alin. (4) lit. c) din O.U.G. nr. 14/2013 și nu în situația prevăzută la art. 6 pct. b) din O.U.G. nr. 14/2013 (argument invocat la instanța de fond și reiterat în recurs).

În cuprinsul notei din 2.11.2015, emisă de către intimatul-pârât M.D.R.A.P. (denumirea actuală este Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, conform art. 7 din O.U.G. nr. 68/2019) s-a justificat respingerea solicitării de plată nr. x/01.10.2015, trimisă de U.A.T. Municipiul Slatina, privind suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice în conformitate cu O.G. nr. 14/2014, aferentă proiectului cod SMIS 48022, pentru contractul de lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat cu A. S.R.L. pentru care s-a aplicat o reducere procentuală de 5%, pe motiv că nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în condițiile O.G. nr. 14/2013, deoarece asupra proiectului "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe din Municipiul Slatina, pentru familii cu un venit mediu sub 350 euro/lună", cod SMIS 48022, se fac în prezent verificări de către Direcția Națională Anticorupție. În consecință, solicitarea se încadrează în prevederile art. 6 pct. b) din O.G. nr. 14/2013 și, ca atare, nu beneficiază de prevederile actului normativ amintit.

Acest refuz al suportării de la bugetul de stat a sumei înscrise în conținutul solicitării nr. x/2015, a fost menținut și în decizia nr. 367/15.12.2015 de soluționare a contestației formulate de U.A.T. Municipiul Slatina împotriva notei de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013, în care s-a respins, ca neîntemeiată, calea de atac exercitată în procedura administrativ-jurisdicțională, soluție confirmată în calea controlului de legalitate exercitat de prima instanță asupra actelor administrative contestate în cauză.

Primul argument invocat de recurentul-reclamant în cadrul motivelor de recurs, poate fi primit direct în recurs pentru că este invocat cu titlu de apărare față de respingerea acțiunii în temeiul art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013. În aplicarea normei de la art. 478 alin. (4) din C. proc. civ. (incidentă și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ.), oricare dintre părțile căii de atac poate face uz de dreptul de a-și explicita o pretenție, cerere sau apărare prin actele de procedură formulate în calea de atac (în speță, prin motivele de recurs). Sensul art. 478 alin. (4) C. proc. civ. este acela că explicitarea pretențiilor cuprinse în mod implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe nu constituie cereri noi în apel/recurs și nici nu reprezintă încălcarea limitelor devoluțiunii determinate de ceea ce s-a supus judecății la prima instanță. Reclamantul a invocat în fața primei instanțe că a formulat cerere de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în temeiul O.G. nr. 14/2013, iar în recurs explicitează această apărare față de incidența art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, arătând că această normă nu îi este aplicabilă, întrucât nu există sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală cu privire la corecția financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat cu S.C. A. S.R.L., ci, cu privire la contractul de prestări servicii de informare și publicitate nr. 35453/10.04.2014 încheiat cu Societatea B. S.R.L., doar la acest contract referindu-se adresele nr. x/31.07.2015 și nr. y/31.07.2015, depuse de către pârât în fața instanței de fond.

Analizând acest motiv de recurs, Înalta Curte îl constată nefondat.

Potrivit art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, "Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional: (…) b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluționării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanțele judecătorești prin care se stabilește inexistența unei fapte penale; (...)".

Recurentul-reclamant susține că nu sunt îndeplinite în speță condițiile prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 întrucât, prin adresele nr. x/31.07.2015 și nr. y/31.07.2015, s-a dispus sesizarea DNA, respectiv DLAF cu privire la contractul de prestări servicii de informare și publicitate nr. 35453/10.04.2014 încheiat cu Societatea B. S.R.L., iar nu cu privire la contractul de lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat cu A. S.R.L. pentru care s-a formulat solicitarea de plată.

Se observă că recurentul-reclamant nu contestă că cele două contracte menționate mai sus nu ar fi fost încheiate în cadrul aceluiași proiect (în cauză, cod SMIS 48022), ci, susține că suspiciunea de fraudă privește un alt contract din cadrul proiectului decât cel pentru care a formulat cerere de suportare de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în temeiul O.G. nr. 14/2013, astfel încât, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Înalta Curte reține că textul de lege în discuție face referire la sumele aferente contractelor de finanțare din fonduri europene în integralitatea lor, indiferent de contractul de achiziție asupra căruia planează suspiciunea de fraudă, încheiat în cadrul contractului de finanțare. Cu alte cuvinte, contrar susținerilor recurentului-reclamant, indiferent de numărul contractelor de achiziție încheiate de către beneficiar în cadrul unui proiect, sumele aferente corecțiilor aplicate în cadrul oricărui contract de achiziție nu pot face obiectul prevederilor O.G. nr. 14/2013, atâta vreme cât sesizarea referitoare la existența unei fraude în cadrul unui contract nu a fost soluționată definitiv de către organele competente/instanțele de judecată.

De asemenea, coroborând dispozițiile art. 6 din O.G. nr. 14/2013 cu cele ale art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 2544/2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a O.G. nr. 14/2013, conform cărora "Beneficiarul depune o singură solicitare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare și a accesoriilor acestora, denumită în continuare solicitare, pentru toate contractele de achiziție publică din cadrul unui proiect.", Înalta Curte apreciază că sintagma contracte de finanțare din fonduri europene din cuprinsul art. 6 se referă la contractul inițial de finanțare a proiectului (în cauză, cod SMIS 48022), în integralitatea lui, indiferent de contractul de achiziție publică asupra căruia planează suspiciunea de fraudă.

Având în vedere că, pentru o serie de contracte de achiziție publică (printre care și contractul de prestări servicii nr. x/10.04.2014, la care s-a referit recurentul-reclamant) încheiate între beneficiar și Societatea B. S.R.L., în cadrul mai multor contracte de finanțare (inclusiv contractul de finanțare având cod SMIS 48022), prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 29.07.2015 s-a concluzionat că există suficiente indicii pentru ca suspiciunea să fie verificată și sub aspectul existenței unei fapte de natură penală, devenind incidente prevederile art. 8 din O.U.G. nr. 66/2011, iar prin adresele nr. x/31.07.2015 și nr. y/31.07.2015, au fost sesizate organele de cercetare, respectiv Direcția Națională Anticorupție și Departamentul pentru Luptă Antifraudă, Înalta Curte constată că pârâtul a făcut în mod corect aplicarea art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, privitor la solicitarea de a se suporta din bugetul de stat sumele aferente corecției financiare aplicate contractului de execuție lucrări nr. x/25.11.2014 încheiat între UAT Municipiul Slatina și Societatea A. S.R.L., pentru proiectul cod SMIS 48022, cu titlul "Sprijinirea investițiilor în eficiența energetică a blocurilor de locuințe din Municipiul Slatina, pentru familii cu un venit mediu sub 350 euro/lună", în condițiile în care suspiciunea de fraudă planează asupra proiectului în integralitatea lui.

În ceea ce privește susținerile recurentului-reclamant în sensul că solicitarea sa se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1), alin. (4) lit. c) din O.U.G. nr. 14/2013, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, reține că aceste norme stabilesc domeniul de aplicare al normei legale, însă, prin dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 14/2013, se exclud din obiectul actului normativ sumele aferente contractelor de finanțare din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional în anumite condiții, printre care și cea menționată la lit. b), reținută în sarcina reclamantului, analizată anterior de către instanță.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că sentința recurată, prin care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant și a fost confirmată legalitatea actelor administrative atacate, Decizia nr. 367/15.12.2015 și Nota de neîncadrare în prevederile O.G. nr. 14/2013 a Solicitării de plată nr. x/01.10.2015 referitoare la proiectul cod SMIS 48022, este legală, fiind pronunțată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Pentru aceste considerente, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Municipiul Slatina prin Primar împotriva sentinței civile nr. 519 din 25 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2019.